“Dora show” - clona coanei Chirița, ori a Verkăi Serdyucika?

În ciuda dezvoltării rapide a rețelelor sociale, televiziunea rămâne o sursă importantă de informare pentru moldoveni. Este, de asemenea, un centru de modelare a aptitudinilor estetice, semnificațiilor sociale și a stărilor de spirit. Ce tâlcuri și sugestii poartă unul dintre cele mai populare show-uri ale televiziunii moldovenești? Le-am analizat împreună cu publicistul Valeriu Reniță.

O dată la șapte zile telespectatorii moldoveni sunt ținuți cu nasul în sticlă de o haioasă și înverșunată eroină TV, fardată gros, cu colțurile gurii rujate trase în jos de maniera unui clovn, cu replici de mahalagioaică într-un veritabil sleng suburban, ruso-moldovenesc, care amintesc pe alocuri de sclipirile umoristice ale lui Urschi. Vedeta e un tânăr bărbat deghizat cu dibăcie în femeie în măsura în care permite acest gen dramatic, numit și drag queen, o fãcătura de studio, mai mult, ori mai puțin reușita, menită sa rascoleasca sentimentele înțepenite ale moldovenilor la capătul unei săptămâni trudite, ce reflectă felul lor de a fi, identitatea, adicătelea, cu pretenția finală de a-i linisti în legendara cheie psihoterapeutică druțiană “las că-i bine”... E bine, ce? Binele lui Druță pornește de la bunătate, nu de la cultul plăcerii. Și dacă admitem, că-i bine, totuși, ce urmează? Nu e o întrebare caracteristică, probabil, genului comediei.

Dora lui Emilian Crețu din “Dora show”, una dintre cele mai populare și urmărite emisiuni la Jurnal TV, este un soi de Chirițoaie modernă. Întrebarea către autorii ce i-au rezervat un loc de frunte în industria divertismentului, e dacă au încercat să măsoare tensiunea etico-socială a proiectului în timpul scurtcircuitelor produse de atingerea proaspăt restauratului personaj de auditoriul nostru? Mai ales că piesa lui Alecsandri se mai joacă încă pe scenele teatrelor moldovenești și continuă să stârnească interes în rândul consumatorilor de comedie dramatică, făcându-i, cel puțin teoretic, o oarecare concurență performance-ului TV…

La prima vedere Dora e o copie fidelă a Chiriței, care poartă un mesaj puternic privind ipocrizia și superficialitatea societății provinciale. Și una și alta par a fi în egală măsură reprezentante ale parvenitismului și snobbismului, dezvăluind moralitatea îndoielnică a elitei rurale. Și Chirița și Dora ne vorbesc de lipsa de substanță și autenticitate a cremei sociale provinciale, mai ales că toată elita moldovenească poate fi considerată provincială.

Totuși, dacă am estima obiectiv relațiile de rudenie artistică, nu Chirița, ci mai curând Verka Serdyucika ar fi “mama dreaptă” a Dorei. “Testul ADN” e confirmat de inferioritatea personajul TV creat de actorul Emil Crețu&Ko, în comparație cu personajul teatral al lui Alecsandri. Această inferioritate se aruncă în ochi în primul rând prin mesajul educativ net superior al coanei Bârzoi ot Bârzoieni față de angajamentul Dorei de a servi principiile de propagandă și cultură în masă al posturilor moderne TV.

Personajele moldoveanului Emilian Crețu, ucraineanului Andrei Danilko, sau, cu o oarecare rezervă, a austriacului Thomas Neuwirth - respectiv Dora, Verka Serdyuchka și, Conchita Wurst au fost create în stilul travesti show, sunt produse ale postmodernismului, în sensul în care acestea își consumă drama într-o perioadă marcată de haos, într-o societate caracterizată de pierderea valorilor și respingerea relațiilor bazate pe cauză și efect. Bunăoară legendara Verka Serdyucika din anii '90 a devenit foarte populară pentru că a exprimat, de fapt, starea culturii post-sovietice din acea perioadă, devenind un simbol prin care spectatorul putea respinge stresul de la ceea ce i se întâmpla cu ajutorul bufoniei și a râsului.

Seamănă Dora cu Verka Serdyucika? Da, în aparență. Dar poate fi numit personajul lui Crețu unul parodic? Mai curând nu, pentru că Dora este ea însăși o convenție desăvârșită, care trăiește în propria lume, pentru care sărbătoarea neîncetată, râsul și bufoneria sunt felul ei de-a fi. Această lume nu coincide cu realitatea, dar i se imprimă trăsături recognoscibile prin intermediul miturilor din mediul rural și stereotipurilor de comportament al moldoveanului.

Sistemul artistic în care există Dora se autovalorifică, el implică atât de mult spectatorul, încât acesta îl crede și devine parte din el. În poveștile despre ea însăși, Dora apare ca o femeie înstărită dintr-un sat uitat, care și-a croit drum spre capitală și spre scenă de dragul rudelor și familiei. Realitatea reeditată de Crețu este un sat moldovenesc tipic, cu case tencuite cu “şubă” și ornamente arhetipale la colțuri, cu verandă și acoperiș de ardezie, în care înăuntru, pe fața de masă în casa cea mare stă mereu o sticlă cu vin (pentru publicitate), iar o mulțime de rude vesele și gălăgioase (oaspeții emisiunii) sunt întotdeauna pregătite pentru ospăț. Parcă ar fi vorba de satul natal al lui Crețu - Negureni și, cu toate acestea, emisiunea TV nu are în vedere o localitate reală. Contrastul dintre real și virtual s-a vădit în scandalul politic de pe rețelele de socializare, în care Crețu, protejându-și din interese egoiste un prieten din Negureni, primarul, a apelat - în afara emisiunii - la autoritatea președintei Sandu, chiar îndrăznind să-i facă în premieră - măriei sale! - reproșuri publice.

Tocmai acel scandal politic, în care Crețu a ridicat vocea la președintă, pentru că în concepția lui, ea nu mai seamănă cu cea pentru care votase și o susținuse public, a arătat discrepanța dintre travesti show și un show tradițional, atrăgând atenția asupra cercului politic deservit de artist. Greșeala fatală actoricească a făcut să-i cadă masca mimicriei și mulți au înțeles, de ce în oglinjoara fermecată a Dorei (cu unghiul de reflecție propriu unui TV aservit) nu încap, de regulă, subiecte importante pentru societate cum ar fi, bunăoară, încălcarea permanentă de către putere a drepturilor cetățeanului. S-a limpezit și faptul, de ce Emil, botezat în biserica ortodoxă, stigmatizează energic, aproape isteric pe enoriașii, călugării, bine credincioșii - participanți la marșul contra LGBT.

Asupra cazului LGBT din Dora show ar fi oportun să ne oprim un pic, deoarece acesta tocmai dezvăluie în profunzime și complexitate atitudinea eroinei (poate și a actorului, adică a autorului emisiunii) față de valorile creștine și, mai ales, cu câtă frivolitate poate fi tratată această problemă într-o emisiune destinată unui auditoriu apreciabil. E adevărat, că Dora sare des calul, de la apropouri necontrolate și nerușinate în raport cu tradițiile vechi bisericești (“Deschide ușa creștine, / C-a venit “Apriori” (șampanie -n.n.) la tine”), pînă la sacrilegiu, cum ar fi vestitul ei bocet deasupra “sicriului Chișinăului”, exprimând atitudinea categoric negativă și disprețuitoare a elitei moldovenesti pro-europene față de nou alesul primar al capitalei (noiembrie, 2019).

“Nu e treaba noastră, cine cu cine se freacă!” - iată pe scurt învățătura pe care o oferă (Dora Show, ediția din 24.06.2023) publicului larg Emil Crețu pe post de propovăduitor al noii moralități europene. E știut, că în cariera vedetelor vine un timp al roadei mănoase, când activitatea se reduce la o harnică colectare a banilor. Crețu nu mai are timp să se informeze asupra temelor serioase, studiul e înlocuit cu texte aproximative și aluzii opace. Subtilitatea problemelor e evitată printr-o abordare lejeră, sub acoperirea satirei și umorului ieftin, bazate pe instincte primare și porniri dobitocești ale mulțimii.

În Occident, mișcarea pentru drepturile omului, care a apărat persoanele LGBT de discriminarea totală, a fost înlocuită de o mișcare ideologică militantă care încearcă să domine viziunea sa asupra realității. Nu mai este vorba despre apărarea drepturilor omului, grupurilor vulnerabile - această problemă și-a pierdut deja acuitatea în societatea occidentală. Acum, din ce în ce mai mult, activiștii LGBT caută dușmani și subminează însăși structura socială care a permis persoanelor LGBT să se simtă egale într-o societate majoritar heterosexuală.

De pe urma acestei ideologii militante suferă în primul rând copiii: ei sunt dezorientați, li se subminează capacitatea de a înțelege diferența dintre bărbat și femeie, de a înțelege cum funcționează reproducerea, de a înțelege cine sunt ei. Și dacă copiii sunt îndoctrinați să creadă că pot alege să fie băieți, fete sau orice altceva, poate societatea să accepte pur și simplu noua ordine a lucrurilor? “Ce pot să-i spun fiului despre LGBT?” - întreabă derutat un om din reportajul pus de Dora pe post, la care eroina dă un răspuns public demn de Chirițoaia: “Ești un prost, dacă nu ai un răspuns pentru propriul tău copil!” Dacă nu Dora, cel puțin Emil se putea întreba, dacă această derută a părintelui nu reprezintă cumva o alegere existențială nu numai pentru națiunea noastră moldovenească și pentru alte națiuni, la urma urmei, ci pentru întreaga noastră umanitate.

Verka Serdyiucika și-a sfârșit cariera, eșuând pe drumul său artistic, care părea pavat de la un capăt la altul cu triumf. Și-a permis să îngâne într-o emsiune, afirmând că a făcut-o doar de dragul modei și publicului, un cântec care-l glorifica pe Stepan Bandera, un “erou” nazist, acuzat în Estul Ucrainei, precum și în Polonia, Belarus și în Rusia de naționalism radical, terorism și colaboraționism cu Hitler. Greu de spus, cu cât a scăzut și dacă a scăzut popularitatea Dorei, după ce a glorificat LGBT-ul, pentru că drag queen-ul nu e făcut pentru a fi luat în serios. “Dora show” conține, pe de altă parte, multe lucruri bune și avantaje, cum ar fi popularizarea unor oameni valoroși și a unor grupuri muzicale de calitate, susținerea unor tradiții vechi și sănătoase. Dar ce preț capătă ele în lumina palidă a satanismului, care pulsează constant în emisiunea în cauză? Deși show-ul apare de șapte ani, a venit timpul, în sfârșit, și a unui deziderat… Nu-i vorba de lecții, bineînțeles, pentru că vedetele nu suferă fizic să ia lecții. Vine o vreme , când maestrul, mai ales, cel cu responsabilitate pentru faptul cum comunică cu consumatorul produsului său artistic, trebuie să facă alegerea, să tragă o linie groasă între etică și imoralitate și să astupe borta cheii, lăsată special pentru admiratorii, interesați de partea intimă, de tabu-urile din viața actorilor. Ori-ori! - așa se pune problema. Verka Serdyiucika a demonstrat cum se face alegerea.

Valeriu Reniță