O viziune strategică a Republicii Moldova

O viziune strategică a Republicii Moldova

O analiză succintă (introducere)

Republica Moldova – cum este ea astăzi? Ani în șir  observăm degradarea  instituției administrării de stat (un sistem divizat conform principiilor politice și  prevalarea ambițiilor personale/de partid în raport cu scopurile comune),  reducerea și ritmul scăzut  de creștere economică, o societate divizată, sărăcia cronică a populației, plecarea acesteia la muncă în alte țări. Ca urmare, criza demografică și cea profesională…  

Oamenii o duc din rău mai rău, țara (conform raportului CIA SUA din 01.05.2018) este în continuare cea mai săracă din Europa. Conform stării din a.2018, azi Moldova este mai slab dezvoltată ca în a.1991.

Dar oare e bine să studiem tendința doar de la data declarării independenței țării? Cred că nu. De aceea am luat, pentru comparație, perioada anilor 1988 – 2018. Adică, 30 de ani din viața republicii în diferite condiții– în timpul sistemului administrativ de comandă și în perioada de tranziție spre capitalism, în care ne-am împotmolit și azi, dat fiind că această formă a administrării de stat ne-a venit din afară.  

Pare straniu, dar nici conform stării din a.1988 pe meleagul însorit lucrurile nu mergeau bine.  Numeroase întreprinderi industriale nu-și îndeplineau obligațiunile contractuale, cca 5% dintre ele au încheiat anul cu pierderi. 

Între timp, în republică se fac pași în vederea dezvoltării prioritare a sferei sociale, în rezultatul cărora  veniturile reale ale populației nu cresc și planul de construcție a locuințelor nu este îndeplinit, în schimb producerea  bunurilor de larg consum este în creștere  (probabil, reieșind din aceea că în pragul secolului XXI omul, fie și în colibă, trebuie să fie îmbrăcat, încălțat, sătul, deoarece stomacul plin generează mai puține întrebări).  Toate acestea în timp ce republica era parțial subvenționată (adică, bani avea) și nivelul de trai aici era mai înalt ca în republica-donator (Rusia). 

Populația Moldovei număra pe atunci 4,34 milioane locuitori, cea mai mare parte a lor (56%) constituiau resursele active de muncă - cca 1 milion 600 mii muncitori și funcționari, 309 mii colhoznici, 50 mii de persoane activau individual. 

Au trecut doar  30 de ani, și Moldova a pierdut o treime din această cifră.  Conform datelor statistice, în a. 2018 ne-au rămas doar 2,6 milioane de oameni (malul drept al Nistrului). În aceleași hotare  ale țării. La această cifră vom adăuga 300 000 persoane – locuitorii de pe malul stîng… Totalul e același – trist. Moldova a înregistrat pierderi semnificative de populație.   

Nu mai vorbim despre resursele de muncă – cea mai mare parte a brațelor de muncă este ocupată azi în agricultură, industria mai are doar confecțiile, care lucrează doar pentru export și cu materia primă a clientului. Ca atare, în Moldova nu există   o producere serioasă, care să  formeze bugetul. Pe acest fondal exodul populației continuă. 

Dacă privim un trecut mai îndepărtat, apoi 10-20 de ani înainte de anii 80, adică prin anii  60-70-е la noi totul era bine – o creștere totală, progres tehnico-științific,  republica era cu adevărat în meleag înfloritor, un rai în care multă lume dorea să trăiască…  

Ce a schimbat așa de mult dinamica de dezvoltare a Moldovei?Diverși factori, printre care principalul a fost perestroica  din a.1986 - șubredul organism al URSS  încerca să se reconfigureze și să respire altfel.  

Perestroica au declarat-o, legile le-au adoptat, directive republicilor unionale le-au trimis, numărul ministerelor și departamentelor moldovenești le-au redus de la   50 la 36, dar… cadrele ar rămas aceleași, modul lor de gîndire la fel, și a început recesiunea. În economie, dar nu  numai. În a.1988 statistica fixa în Moldova o scădere a natalității, ceea ce este un semnal dat de popor autorităților despre destabilizarea prezentului și neîncrederea în viitor.

După care a venit a.1991: destrămarea Uniunii Sovietice și  obținerea de către RSS Moldovenească a  dreptului la independență, recunoscut pe plan internațional. S-ar părea: țara a primit un punct de reper și chiar niște perspective radioase, dar iarăși vechea problemă – oamenii din administrație erau aceeași, mentalitatea lor – la fel. 

Ce avem în a.2018? Incredibil – aceiași situație. Chiar dacă acum un an s-a produs reforma administrativă și numărul ministerelor și departamentelor a fost din nou redus. Dar asta nu a renovat componența administrativă a statului, din contra – a înrădăcinat-o, iar la mentalitatea sovietică rămasă s-a adăugat lipsa de profesionalism,  agravată de ambiții personale de moment, aparent divizate conform principiului apartenenței de partid, de facto însă sudate într-un organism unic prin legături de rudenie ( de sînge și nu numai).   

Reiese, - paradoxul zilelor noastre, - că cu toate drapelele europene,  declarațiile democratice și permanentele reforme occidentale segmentare, în republica noastră s-a păstrat  calapodul statului sovietic în perioada apusului. Adică, nu cel mai bun calapod, dat fiind că el este bazat nu pe tendința de creștere, ci pe cea de declin. Mai mult, periodic acest calapod revine pe punctul de pornire (reformarea) și iarăși este reprodus  - fără a-și modifica baza, dar ”îmbogățit” cu noi amănunte.  Pentru partenerii externi este creată o aparență a mișcării … deși, în esență, se bate pasul pe loc. Din punct de vedere al făuririi.      

Intelectul funcționarilor de stat și al politicienilor a degenerat în mentalitatea uzurpatorilor.  Anume în asta (felul de a cugeta și modelulconstrucției statale, restul – doar derivatele lor) constă balastul care nu ne permite să devenim  o Republică Moldova cu adevărat independentă, suverană și neutră. Așa, cum am scris în Constituție, apriori și în speranța unei realizări rapide.    

Ce-i de făcut?

Să schimbăm  abordarea noțiunii de stat, să-l privim dintr-un alt unghi .

Ideal ar fi să resetăm țara și concomitent să-i schimbăm managementul. În realitate, e puțin probabil, de aceea eu propun să  implementăm aceste puncte treptat, în contextul  viziunii strategice asupra țării, formulate în documentul dat.       

Ce anume avem de făcut? Trebuie să privim țara ca pe un brand. Adică, ca pe un organism viu integru, toate componentele căruia interacționează în favoarea unei imagini integre, stabile pentru cetățenii proprii, deschisă și atractivă întregii lumi. 

(NB!) Noi putem deveni atractivi  doar dacă ne vom auto-formula și ne vom forma metodic, ne vom susține și zilnic ne vom extinde în viitor și vom obține astfel simpatia tuturor celor care ne înconjoară, apoi loialitatea lor, după care și  respectul pentru noi înșine.  

Va fi o muncă de durată, pentru ani și decenii înainte, indiferent de culoarea autorităților în funcțiune.  De care, la drept vorbind, nimeni nu se preocupă cu adevărat, dar necesitatea căreia persistă tot mai mult și mai mult. 

Am schimbat secolul și chiar mileniul, se schimbă clima planetei, fapt care determină o ajustare a mișcării maselor de aer și a curenților oceanici,  migrează peștii, animalele, păsările… În rezultatul încrucișării speciilor apar noi combinații ale faunei. Oamenii migrează tot mai masiv între țări și continente.  Și asta creează noi condiții de viață.  Și pentru om, și pentru țări.  Deci, și construcția statală– forma pe care omul a ales-o pentru viața sa, în care își va dezvălui personalitatea,    - tot trebuie să se schimbe. 

Este imposibil, într-o lume modificată, să trăiești conform vechilor reguli – asta se va solda inevitabil cu distrugerea modelului în sine și a celor care încearcă să-l păstreze.

Țara ca brand

Am început aceste reflecții în a.2011, iar în 2014 mi-am formulat ideile în articolul   «Sociocrația – paradigma epocii noi»(http://www.pr-ub.com/pr_lib/pr_raboty/2015).

De ce nu «democrația»? Probabil pentru că în sec.XXI în general și pe exemplul Moldovei îndeosebi democrația a fost depășită, ea a revenit la sensul ei inițial, împărtășit de filozofii antichității – cea mai ineficientă formă de administrare a unui stat (Platon, «Statul», a.360 î.e.n.). De aceea logic ar fi să găsim o altă denumire, care ar include și așteptările oamenilor, și imperativele timpului. Eu am decis că o astfel de denumire va fi sociocrația. Am formulat noțiunea și am spus că anume ea (cu sensul pe care îl pun eu în acest termen) este acum baza dezvoltării omului și a statului. 

Sociocrația este:

  • puterea, în fruntea căreia stă omul, drepturile, obligațiile și demnitatea lui. 
  • edificarea statului, în care interesul direct al instituțiilor administrative este societatea. Iar punctele de aplicare a interesului   - fiecare cetățean care constituie această societate.   
  • societatea, care cu fiecare dintre vocile sale se auto-formulează, își formulează dezvoltarea ce reglementează puterea în interior și deasupra sa. 

Cele trei puncte ale noțiunii există simultan, în raporturi reciproce, și formează o trinitate de sens.  

Ulterior, în a.2018 am scris o completare la acel articol – din observațiile personale asupra Moldovei și lumii am descris  niște tendințe, care în opinia mea arată, că noi deja trăim în această paradigmă nouă   (tendință spre sine, spre personalitate  ).

Dar din moment ce s-au schimbat  timpurile și condițiile de existență, este logic să  privim altfel și la forma organizațională a vieții noastre – statul. 

Astfel din sociocrație a apărut definiția de branding strategic. 

Brandingul strategic este un proces de formare a statului - voluminos, creativ și orientat strategic.  Misiunile lui, viziunea de durată pe harta lumii, echilibrul actual și continuitatea  pe viitor, pentru urmași. 

Brandingul strategic  include cunoașterea bazelor economiei, a administrării de stat, a psihologiei, abilitatea de a observa, analiza, concluziona, înțelege politica și tehnologiile politice, de a fi creativ, a avea o intuiție dezvoltată, logică, capacități comunicative, gîndire non-standard, optimism, capacitatea de a vedea plusurile și minusurile obiectului cercetat, înțelegerea strategiei și tacticii, capacitatea de a simți viitorul, a forma tendințe, etc.     

Deja din el – viziunea țării ca brand și examinarea procesului  de edificare și administrare a statului   (brandingul țării) în toată complexitatea și pentru o perioadă îndelungată.  

Elementele brandului «Republica Moldova»

Pentru a lansa procesul branding-ului strategic, plus la dorința și necesitatea de a   «fi în arsenal», e nevoie de oameni. Nu de simpli specialiști îm diverse domenii, dar de oameni selectați conform unui anumit criteriu :

- ei trebuie să înțeleagă corect sarcina comună, 

- să poată examina procesele din țară și din afara ei în direcția strict determinată – să țină în minte ideologia sociocrației (ca bază) și viziunea Moldovei ca  brand puternic, vital (o idee derivată din ea). 

Deocamdată așa oameni cu gîndire complexă nu avem mulți în Moldova. Deoarece sfera de cunoștințe, propusă pentru implementare, este nouă nu numai pentru țara noastră, dar în general. Însă ei pot fi educați și instruiți.  

Să ne amintim cele scrise mai sus  – viziunea asupra edificării statului dintr-un alt unghi. Pentru a o elabora, să examinăm elementele brandului ”Republica Moldova”.

Voi reaminti, că definiția   «branding strategic» pornește de la faptul că există brandingul ca atare, în sensul tradițional al noțiunii. 

Potrivit lui David Ogilvy, brandingul este suma intangibilă a caracteristicilor produsului: numele, ambalajul, prețul, istoria, reputația și metodele de promovare. Dacă e să vorbim la scara unui stat, înțelegem ce înseamnă branding strategic – un proces lung și complex de formare a țării. 

Așa dar, suma nematerială a proprietăților  :

  1. NUMELE

Numele statului-brand la noi este   Republica Moldova. Este un nume complex, el poartă în sine istoria și contemporaneitatea: Moldova (partea istorică a numelui), Republica (partea contemporană a numelui, care reflectă forma administrării de stat).

Numele Republica Moldova include 32 raioane, 2 autonomii teritoriale  (UTA Găgăuzia și nerecunoscuta Republică nistreană moldovenească), peste 40 de etnosuri care locuiesc aici. Adică, numele vorbește brandului (Țării fondatoare) și lumii înconjurătoare despre conținutul administrativ-teritorial și etnic cu multe nivele, deci - interesant.   

Reieșind din nume, cetățenii Republicii Moldova se numesc moldoveni.  

  1. AMBALAJUL

Din ambalajul «Republica Moldova » face parte:

- geografia (amplasarea și organizarea internă  ),

- clima,

- resursele naturale (inclusiv ecologia),

- țările vecine,

- partenerii strategici (țări și organizații),

- partenerii de dezvoltare (țări și organizații).

  1. PREȚUL

Prețul presupune tot ce este valoros pentru brand și ce îl ajută să producă plusvaloare. 

Anume:

- principiile și valorile brandului (active nemateriale)

- componentele materiale:

а) capital uman,

b) producere (tradițională și inovațională),

c) sfera serviciilor (tradițională și inovațională),

d) legislația,

e) sistemul financiar-bancar ,

Adică, oamenii și economia.  

  1. ISTORIA

Fiecare brand se bazează pe o legendă, bazată și ea pe o istorie veridică sau născocită. Republica Moldova  are norocul de a avea o istorie multiseculară proprie. 

Din oricare fragment de timp   (mai exact, nu din oricare, da din unul selectat și gîndit cu atenție) se deduce misiunea brandului. Ceva stabil, care dă naștere viselor, unirii și aspirațiilor. 

Spre exemplu, fraza «NOI – nume propriu » (este titlul cărții mele, în care fragmentar este reflectată și Moldova, și istoria  ), în care:

noi – principiul unificator, cuvîntul presupune că omul nu este singur.

nume – noi avem numele nostru (vezi mai sus).

propriu – numele propriu se scrie cu majusculă. Adică, în subconștient se formează sentimentul de mîndrie de sine și  numele propriu, dorința de a-l susține, păstra și perpetua. 

  1. REPUTAȚIA

Reputația poate fi internă și externă.  

Cea internă este îndreptată spre unirea oamenilor într-un popor, iar poporul – în societate civilă.    

Cea externă lucrează pentru atragerea investițiilor, a fluxului de turiști străini, îi face pe cetățenii țării să revină acasă. 

În lucrul cu reputațiile trebuie să ținem minte că ele nu pot fi întrerupte. 

Termenul «reputația» este legat direct cu expresiile «imaginea țării» și «formarea imaginii pozitive a țării ».

  1. METODE PROMOVARE

Publicitatea/promovarea/susținerea brandului se poate face cu:

- instrumente,

- canale de comunicare.

Și instrumentele, și canalele de comunicare pot fi tradiționale și non-standard.  

Exemplu de instrument non-standard: circa un deceniu în urmă, în cadrul reformării  poliției ruse, eu am propus MAI al FR un instrument de PR non-standard – jocul on-line «Eu îs milițian» (era înainte de redenumirea milițienilor în polițiști).  

Scopul: ajutăm populația să cunoască munca complicată a colaboratorului de poliție, formarea imaginii pozitive a poliției ( percepția era foarte negativă). 

Idea consta în următoarele: o secție operativă adevărată anchetează un caz concret (care nu este secret, clasat deja). În regim real, anchetatorul propune versiuni, repartizează însărcinări… La fiecare etapă cetățenii se pot implica în anchetă, să aleagă împreună cu polițiștii versiunile, să judece logic cine ar putea fi criminalul.    

Deoarece jocul are loc în timp real,  cetățenii implicați în el participă nemijlocit la întregul proces, ei văd că uneori este foarte greu să identifici  criminalul… În rezultat, apare respectul pentru munca de polițist, încrederea și formarea percepției pozitive a profesiei în general. 

MAI al FR a implementat parțial această idee. Parțial, pentru că  nu a făcut un site aparte, ci doar o pagină pe o rețea de socializare.  Rezultatul final s-a dovedit a fi altul ca cel scontat.  Dar și așa e bine, dacă ținem cont de faptul, că inițiative de acest fel nu au mai existat. 

Moldova ar putea încerca să implementeze acest instrument în totalitate. 

Mai ales că peste un an după discuția mea cu MAI FR, apoi în Camera Civică FR, apoi după publicarea ideii în internet,  ideea unui Joc de simulare online a fost preluată în SUA (am citit în mass-media, că forțele militare marine SUA au decis că e mai simplu și mai ieftin  să obții niște abilități într-un joc pe un site, decît să faci instrucțiuni în condițiile reale ale mării), în Europa (companiile mari au considerat că este mai convenabil să efectueze cursuri de formare online) etc. Adică, sectorul militar și businessul mare au înțeles imediat valoarea acestei idei simple.  

Dar brandul nu mai e brand, dacă nu are o cultură corporativă: acea axă, care împreună cu ideea unește toate elementele brandului și îl fac să ”țină spatele”.   

Cultura corporativă a brandului «Republica Moldova» include nu doar înțelegerea tradițională a culturii (muzică, literatură, teatru, cinema, artă plastică, țesutul covoarelor, ceramica, folclorul, costumul și tradițiile poporului, bucătăriile naționale, arhitectura etc.), dar și  :

- cultura educațională a omului,

- studiile,

- cultura transmiterii experienței (continuitatea generațiilor),

- cultura comunicării (om-om, om-natură  ),

- cultura șofatului,

- cultura circulației documentelor,

- cultura afacerilor,

- cultura juridică,

- cultura dialogului politic

- și multe altele.

Adică, tot ce face parte din formula «omul în sine», «om - om» și «om – lume», formează cultura brandului ”Republica Moldova”. 

Examinarea elementelor brandului  «Republica Moldova» implică nu numai elaborarea unui nou tip de gîndire a managerilor și a celorlalți cetățeni ai țării (pe termen lung), dar și într-un termen scurt – reforma administrativă.  Care va avea loc nu prin reducerea mecanică a numărului de ministere și departamente (cu creșterea concomitentă a aparatului birocratic, cum mereu a fost la noi), ci mult mai conștient și în cadrul viziunii strategice a țării ca brand cu imagine cunoscută și reputație pozitivă.   

Elena Radu,

Magistru în administrarea publică, expert în branding-ul strategic. 

(Va urma)

 

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load