Legea privind drepturile copilului: Direcția spre occident, sau revenirea la «pavlicii morozovi»?

Parlamentul a adoptat în lectură finală noua Lege privind drepturile copilului – documentul, care formează bazele politicii statului în domeniul educației și protecției copiilor. Prevederile lui așa sau altfel îi vor viza, practic, pe toți cetățenii.

Mulți cred, că în mare parte conținutul documentului este rupt de realitate și lasă prea multe semne de întrebare și reticențe. Legea formează oportunități suplimentare pentru intervenția excesivă a statului în viața privată de familie a moldovenilor, fără a ține pe deplin cont de importanța tradițiilor și a valorilor culturale în protejarea și dezvoltarea armonioasă a copilului.

«O nouă viziune asupra copilăriei»

Legea privind drepturile copilului, care reprezintă «o nouă viziune asupra copilăriei», a fost adoptată de parlament în lectură finală la finele lunii noiembrie, curent. Inițiativa legislativă a fost sprijinită de 55 de deputați din partea partidului aflat la guvernare. Ea va înlocui legea analogă de acum 30 de ani, stipulările căreia, se menționează în nota informativă, parțial s-au învechit și «mu reflectă clar domeniile prioritare de activitate a statului în domeniul dat».

Pe post de autor este Ministerul muncii și protecției sociale, în fața căruia a fost pusă sarcina să lege prevederile noii legi cu Convenția ONU privind drepturile copilului. Convenția a fost adoptată de Adunarea Generală ONU în a. 1989 și a intrat în vigoare în a. 1990. La ea participă 196 de state. SUA încă nu a ratificat convenția, pe motiv că după aceasta va fi dificilă ajustarea legislației unor state aparte cu cea federală. Pe de altă parte, există opinia că motivul real este ne-dorința de a raporta despre măsurile luate. În SUA funcționează propriile mecanisme, care deseori nu-s conforme prevederilor convenției ONU.

Moldova a ratificat Convenția privind drepturile copilului la 12 decembrie, 1990 și aceasta a intrat în vigoare la 25 februarie, 1993. În a. 2000 au fost adoptate două protocoale facultative: primul se referă la participarea copiilor în conflictele armate, al doilea - la traficul de copii, prostituția infantilă și pornografia infantilă. Al treilea protocol facultativ a fost adoptat în a.2011 și extinde unele prevederi ale convenției. El permite copiilor să depună plîngeri nemijlocit la Comitetul ONU pentru drepturile copilului, dacă la nivel național ei nu și-au putut apăra drepturile încălcate. Toate trei protocoale au fost ratificate de parlamentul Moldovei.

Convenția și legea moldovenească definește copiii ca persoane care nu au împlinit 18 ani. Se stipulează, că statul asigură copiilor măsuri speciale de protecție și asistență, acces la servicii ca educația și ocrotirea sănătății, condiții de dezvoltare a personalității, a aptitudinilor și talentelor în măsură deplină, un mediu de fericire, iubire și înțelegere, informare și participare la realizarea drepturilor lor într-un mod accesibil și activ pentru fiecare copil, fără discriminare sau excepții.

Legea stabilește: copilul nu este proprietatea părinților, el are propriile drepturi, fiind un om, un membru aparte al familiei și al societății, cu drepturi și obligații ce corespund vîrstei și gradului de dezvoltare a lui. Este stipulat, că interesele copilului trebuie să aibă o importanță primordială în toate acțiunile față de copiii. În același timp, statul este obligat să asigure în cea mai mare măsură posibilă supraviețuirea și dezvoltarea copilului și dreptul acestuia de a-și exprima liber opiniile cu privire la toate problemele care îl afectează, iar acestor opinii li se acordă importanța cuvenită.

Comitetul pentru drepturile copilului, - un organism ales, compus din experți independenți, care monitorizează realizarea convenției internaționale și examinează rapoartele autorităților privind starea drepturilor copilului în Moldova, - demult a recomandat ca aceste prevederi să fie renovate. În noua lege fiecare drept al copilului este descris detaliat în conformitate cu Convenția ONU. Documentul mai oferă și definițiile principale din sfera dată, explică principiile asigurării drepturilor copiilor, împuternicirile autorităților centrale și locale. Textul legii a fost completat cu articole noi, privind dreptul copilului la libera exprimare, opinie și participare.

«Prea multe întrebări și reticențe»

De menționat: Convenția nu obligă autoritățile naționale să copie pe deplin toți pașii în raport cu generația în creștere, din contra – stimulează adoptarea unor măsuri care reies din specificul contextului național și a componentei tradiționale. Este vorba despre un set universal de standarde, pe care trebuie să le respecte toate țările, iar alegerea căilor de realizare a lor este sarcina guvernului unui sau altui stat.

Autoritățile vorbesc despre desfășurarea consultărilor șa elaborarea legii, inclusiv atragerea copiilor și a reprezentanților lor în dezbaterea noilor reguli. Proiectul de lege a fost coordonat cu structurile teritoriale ale asistenței sociale. Autorii menționează, că asta a asigurat participarea, la procesul consultărilor, a unui număr de cca 800 de copii plasați serviciilor sociale. În plus, în raioanele Cantemir, Cimișlia și Ștefan Vodă au fost convocate consilii consultative, care și-au expus opinia despre proiect.

În același timp, în alte țări, la adoptarea documentelor importante, ce țin de impactul asupra generației în creștere, în discuții au fost implicate și instituțiile de profil, și asistenții sociali și sectorul neguvernamental, activiștii pentru drepturile omului, avocați, profesioniști din sănătate și educație, experți în dezvoltarea copilului, precum și reprezentanți ai părinților și ai publicului larg. Asta a permis crearea unui document coordonat, care ține cont de importanța tradițiilor și a valorilor culturale pentru protecția și dezvoltarea armonioasă a copilului, și recunoaște necesitățile specifice unei sau altei țări.

În Moldova s-a mers pe altă cale, care prevedea compilarea deplină a normelor internaționale în domeniul juridic, fără a ține efectiv cont de contextul național și de valorile și metodele tradiționale de bază de educație. În rezultat, conținutul noii legi este în mare parte rupt de realitate și provoacă prea multe întrebări și reticențe. Printre altele, noile stipulări formează premise pentru imixtiunile, care țintesc reglementarea vieții private de familie a moldovenilor și extinderea relațiilor de parteneriat pentru copii, dar lasă ”în culise” multe probleme actuale.

Între timp, conform structurilor internaționale, în Moldova progresul este cel mai puțin vizibil în domenii ca implementarea, la nivel local, a măsurilor de prevenire a despărțirii copilului de familie, îmbunătățirea activității parentale de educație în întreaga țară, dezvoltarea serviciilor specializate pentru copii, accesibile în teritoriu. În același timp, printre principalele probleme ale copiilor experții menționează hărțuirea, lipsa condițiilor decente în școli, calitatea joasă a serviciilor medicale și sărăcia, care influențează indirect calitatea vieții copiilor, calitatea odihnei, educației, asistenței medicale.

De cele mai multe ori, în adresările către ombudsman generația în creștere invocă încălcarea dreptului la sănătate și un mediu de trai sănătos. Oficiul ombudsmanului menționează, că în Moldova copiii cu nevoi speciale deseori nu au acces la toate nivelurile de educație. De exemplu, ei nu pot aplica la un liceu, deoarece nu există programe pentru ca ei să poată susține examenul. Unele instituții de educație se străduie să refuze admiterea copiilor cu nevoi speciale, la fel, nu există profesori care să le poată acorda ajutorul necesar.

Studiul «Percepția drepturilor omului», efectuat de CBS-Axa la finele a. 2023, reflectă o tendință pozitivă în respectarea drepturilor generației în creștere. Însă, susține ombudsmanul pentru drepturile copilului Vasile Coroi, pentru unii copii situația e alta. «În Moldova, cel mai puțin respectate drepturi sunt cele ale copiilor cu nevoi speciale și ale copiilor din familii sărace. Cele mai puțin respectate drepturi în Moldova sunt drepturile copiilor cu nevoi speciale și ale copiilor din familii sărace.

Riscurile justiției juvenile

Noile prevederi legislative, pe care se bazează politica statului în domeniul dat, au provocat numeroase întrebări nu doar în societate și printre profesori, dar și printre politicieni. Aceștia cred, că elaborarea unor documente de acest fel trebuie să fie abordată foarte grijuliu, căci în societatea moldovenească și fără asta s-au copt numeroase divergențe. Deoarece problemele ce țin de educație toți le înțeleg diferit, acțiunile necugetate pot intensifica relațiile și așa tensionate în societate.

Comentatorii menționează, că prevederile noii legislații poartă un caracter declarativ, în spatele multora dintre ele nu se văd acțiuni concrete pentru soluționarea problemelor societății moldovenești. Asta creează riscuri de interpretare arbitrară și adoptarea unor decizii administrative iresponsabile, ambigue. Experții cred că asemenea inițiative nu trebuie să fie reduse la suma măsurilor ce țintesc realizarea intereselor partenerilor occidentali, deseori neînțelese de înșiși reprezentanții acestor parteneri, chiar și cu sprijinul financiar al lor.

Din spusele lor, populației i se impun reguli ”străine” de educare a urmașilor, și un curs nu spre cele mai bune valori și ideologii ”occidentale”, care nu corespund realităților locale, nici tradițiilor educaționale și pedagogice din Moldova. Este vorba despre aceea, că sub acoperirea legislației renovate sistemului educațional din Moldova i se impun tehnologii, care nu țin deloc cont de criteriile identității naționale a poporului.

Societatea este sceptică în mare parte, inclusiv pentru că după intrarea legii în vigoare Ministerul muncii și asistenței sociale va elabora un plan complex de realizare a ei. Documentul va fi obligatoriu pentru toate instituțiile educaționale și de copii de pe teritoriul Moldovei, adică așa sau altfel noile reguli îi vor viza pe toți cetățenii. Printre altele, este vorba despre reeducarea părinților ”răi” în ”buni”, instruiți conform valorilor și metodelor de educație democratice.

Experții mai menționează, că adoptarea legii poate deveni un punct de cotitură în problema introducerii justiției juvenile în Moldova. Este vorba despre protecția judiciară și juridică specializată a copiilor și adolescenților, despre crearea în Moldova, după exemplul mai multor țări vest-europene, a unei rețele de instituții de lucru cu delincvenții minori . În țara noastră, această idee provoacă o reacție mai mult negativă. Se vorbește despre aceea, că justiția juvenilă poate distruge institutul familiei și provoca corupția din partea funcționarilor.

Mulți specialiști se pronunță categoric împotriva implementării ei în forma în care ea este prezentă în Occident, deoarece asta presupune renunțarea la practica actuală și construirea unui sistem total nou, care nu ține cont de realitățile naționale. În opinia lor, perspectiva împrumutării oarbe a sistemului justiției juvenile de model occidental nu este îndreptățită, trebuie căutat un model care să fie eficient în condițiile noastre. Dacă un asemenea compromis nu va fi găsit, instituțiile protecției civile, judecătoriile și alte structuri din Moldova chiar și fără justiția juvenilă activează destul de eficient în soluționarea conflictelor cu implicarea minorilor. Cca 90% dintre țări au mers pe cale care nu presupune introducerea acestui sistem.

De fapt, justiția juvenilă nu înlătură problemele sociale din educarea copiilor, da introduce elemente de control din partea statului asupra vieții zilnice a familiilor. Asta intră în contradicție cu mentalitatea națională și cultura tradițională. În multe cazuri introducerea justiției juvenile a avut rezultate negative, inclusiv destrămarea relațiilor de familie, protestul activ al părinților, înmulțirea obiceiurilor vicioase printre tineri, creșterea numărului dosarelor de privare de drepturile părintești.

Unii specialiști menționează, că în rezultatul unei asemenea abordări sporește probabilitatea imixtiunii necontrolate în treburile unor familii, precum și impunerea părinților cum să-și educe copiii. Reieșind din realitățile locale, este mare riscul ca privarea de drepturile părinteștii să fie pusă pe bandă rulantă, și nimeni nu va fi responsabil pentru copii. Da pentru realizarea unor programe cu adevărat utile pentru generația în creștere, statul nu găsește resurse financiare.

În opinia experților, dacă punem accent pe «prioritatea drepturilor copilului», autorii inițiativelor legislative nu trebuie să uite să indice responsabilitățile lui față de părinți, familie, societate. Printre măsurile importante trebuie prevăzute și cele eficiente, sau măcar realiste, de eliminare din familiile moldovenești a problemelor sociale, care duc la neajunsuri și lacune în educația parentală.

Și să nu uităm, că mulți oameni care au obținut succese în viață, au grijă de părinții lor și îi iubesc din tot sufletul, deși au fost crescuți de părinții lor în severitate și strictețe. Nimeni nu știe, cum vor aprecia reprezentanții justiției juvenile situația copiilor în asemenea familii…

Ion Munteanu