X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Jocuri cumplite

23 feb. 2021,, 19:56   Analitică
6608 0

În instituțiile școlare din toată lumea încăierările (în ultimii ani acest termen obișnuit a început să fie înlocuit cu «bullying») a existat dintotdeauna. Dar pentru că tot mai des se vorbește despre educația incluzivă, de calitate, se dezrădăcinarea violenței în mediul școlar. De aceea, în prezent multe țări din lume elaborează politici în sfera educației pentru a preveni și a combate bullyingul, inclusiv cel cibernetic.

La începutul a.2020 comisia parlamentară cultură, educație, cercetări, tineret, sport și mass-media împreună cu UNICEF preconiza să organizeze un șir de consultări publice pe această temă, dar pandemia a încurcat toate planurile. Doar la Chișinău s-a reușit organizarea audierilor publice. Din luna martie, toate puterile autorităților au fost îndreptate spre combaterea coronavirusului, luptă care continuă și acum. Problema bulying-ului a fost dată la o parte. Și iată că a tunat din nou!

Trei la unul

La 5 februarie a avut loc încă un caz de rezonanță. În sectorul Ciocana al capitalei, în apropierea unui supermarket, a avut loc o încăierare – trei la una. Participante erau fetițe de 13-16 ani. Ele o băteau pe o fată de 16 ani. În pofida faptului că se băteau reprezentante ale sexului frumos, ură și agresivitate față de victimă era îndeajuns. Băteau dur, fără reguli – cu picioarele în cap , abdomen și alte părți ale corpului. Pentru a-și spori propria satisfacție și a umili și mai mult victima, agresoarele au impus-o să stea în genunchi și să le sărute mîinile. Întreaga scenă a fost filmată cu telefonul.

Eleva agresată a nimerit la spital cu traumatism cranio-cerebral , iar huliganele fără careva remușcări au plasat video-ul pe net, pentru ca să adune mai multe like-uri și, eventual, aprobarea cuiva.


Reieșind din discuțiile pe rețelele sociale, fetele nu-și regretă deloc comportamentul și, din declarațiile uneia dintre ele, dacă va fi nevoie pot să mai bată pe cineva.

Pe cazul agresării a fost sesizată poliția, care a pornit o cauză penală.

Pe urmă va fi prea tîrziu

Acest caz a avut o rezonanță enormă în societate. Zile în șir tema a fost dezbătută pe rețelele sociale: majoritatea era revoltată, mai puțini erau cei care condamnau comportamentul fetelor, dar chemau criticii să cugete asupra cauzelor unei asemenea violențe.

Deputatul PSRM Vladimir Odnostalco, vicepreședintele comisiei parlamentare pentru protecție socială, sănătate și familie, în cadrul unui briefing special pentru presă s-a lamentat că autoritățile își amintesc de cazurile tragice din școli numai după ce acestea devin critice și conflictele ajung să fie discutate de mass-media.

– Așa ceva este inadmisibil! Situația violentă, care a avut loc într-o școală chișinăuiană, există și în alte instituții, dar nu iese dincolo de pereții acestora, rămîne între elevi, în colectivele pedagogice, - susține V.Odnostalco. - Dar însuși faptul că evenimentul a fost filmat și plasat pe net ca o glumă oarecare, și că aceasta le este interesant elevilor, vorbește despre aceea că problema nu există pur și simplu, ea este una complicată. Ea vorbește despre faptul că nouă ne-a scăpat ceva, delicat vorbind.

Vicepreședintele comisiei parlamentare pentru protecție socială, sănătate și familie s-a arătat alarmat și de faptul, că reieșind din studiul efectuat de UNICEF, unul din trei elevi nu dorea să trăiască din cauza că fusese hărțuit în școală sau în afara ei, iar trei din zece respondenți au avut idei suicidale cel puțin odată în viață.

– Este o statistică înfiorătoare, adică copiii doreau să se sinucidă, - s-a lamentat V.Odnostalco. - Nu doresc să fac comparație cu alte țări, căci noi trebuie să vedem ce se face la noi. Însă faptul că noi am admis o atare situație, este vina societății noastre.

Deputatul a menționat, că în cazurile de bullying vinovații nu pot fi căutați printre copii, deoarece acțiunile lor reprezintă niște consecințe ce nu au fost finalizate.

– Trebuie să lucrăm sistematic cu elevii instituțiilor școlare, pentru a preveni cazurile de violență, – este convins Odnostalco. – Trebuie să ne adresăm familiei, instituțiilor școlare și preșcolare, centrelor specializate pentru copii, care primesc bani grei în cadrul diferitor proiecte. Este important să revizuim conținutul manualelor din care copiii mici culeg informații. Și deputații trebuie să-și analizeze activitatea, să înțeleagă ce le-a scăpat, ce nu au făcut. Credem că există probleme mai importante, da aceasta mai așteaptă. Este greșeala noastră. Dacă nu vom recunoaște greșelile, nu vom căuta soluții, situația se va agrava, din păcate.

O statistică alarmantă

Între timp, statistica privind fenomenul bulying-ului în instituțiile școlare din Republica Moldova este deprimantă. În februarie, 2020 în cadrul consultărilor publice organizate de comisia cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media cu participarea reprezentanților puterii, a ONG-urilor, a psihologilor, pedagogilor școlari și a altor persoane interesate, UNICEF a prezentat rezultatele studiului în problema bulying-ului.

S-a dovedit că 86,8% dintre elevi s-au confruntat cu ea în clasele 6 - 12. Fenomenul evidențiază trei grupuri de participanți – victimele, agresorii și martorii. Din numărul total de elevi, cea mai mare parte (75,6%) au fost martorii batjocoririlor. Victime au devenit 70,8% dintre elevi, agresori - 41,1%.

Datele obținute demonstrează că violența fizică în școală și dincolo de pereții acesteia a fost recunoscută, practic, de fiecare al treilea elev-respondent. De cele mai multe ori fenomenul are loc printre elevii claselor VI-VII, cu reușita medie mai joasă de 7 puncte. Fiecare al cincilea respondent a spus că elevii din clasele mai mici se tem de cei din clasele mai mari. Fiecare al cincilea elev a declarat, că în instituția școlară nu se iau careva măsuri față de agresori. Cel mai des fenomenul este prezent în școlile sătești . 7,6% dintre adolescenți au recunoscut că diriginții nu discută cu ei tema intimidărilor și a violenței. Iar fiecare al zecelea participant la sondaj a invocat faptul, că în școlile unde învață ei există învățători care manifestă agresivitate față de ei. Majoritatea celor care au acuzat pedagogii fac parte din numărul agresorilor.

Mulți elevi nu consideră că bulying-ul este ceva ieșit din comun și menționează, că acesta există în fiecare clasă, și că cei din jur văd acest lucru, dar nu reacționează. Astfel, pentru unii elevi acest comportament devine o normă și, cum au declarat mulți respondenți, dacă aceste lucruri au loc deseori, te obișnuiești cu ele.

Au fost chestionați și părinții. La întrebarea despre relațiile dintre adolescenți și instituția școlară unii au recunoscut că nu cunosc nimic despre aceea, prin ce trece copilul lor la școală, alții s-au lamentat că există mai multe aspecte care îi neliniștesc, chipurile se iscă cazuri de violență, se creează grupări, în clasă există elevi care se consideră mai presus ca ceilalți, pe care îi umilesc.

Vorbind despre cauzele care pot provoca bătăi și încăierări, înșiși adolescenții au numit mai multe dintre acestea: 1) divergențe de opinie; 2) diferența în bună-creștere (unii nu suportă sfaturile altora); 3) trăsăturile proaste de caracter (atitudinea arogantă, invidia). Și părinții cred că persecuțiile au loc pe motiv că: 1) unii adolescenți vor să se afirme ca lideri negativi; 2) familia are o stare financiară grea; 3) relațiile proaste în familie, faptul că de educarea copilului nu se ocupă nimeni.

Nu va trece cu de la sine putere

Fiecare om zdravăn la cap înțelege importanța combaterii bulying-ului în școli, deoarece acest fenomen poate influența negativ întreaga viață ulterioară a adolescentului. Potrivit doctorului în psihologie Viorica Adăscăliță, psiholog la Centrul național pentru prevenirea violenței asupra copiilor, pentru a înțelege consecințele bulying-ului trebuie să înțelegem ce este acest fenomen.

– Bulying-ul sau «hărțuirea» – este violența care capătă un caracter sistematic și urmărește scopul consolidării puterii asupritorului prin înjosirea și devalorizarea asupritului în ochii lui și ai celor din jur, – explică V.Adăscăliță. – Bulying-ul mereu urmărește scopul să hărțuiască victima, să o înfricoșeze, să o demoralizeze, să o umilească, să o supună. În rezultat, victima se subapreciază, subestimează, crește gradul ei de anxietate, apar stările depresive. Cu timpul, acești copii pierd capacitatea de a se apăra, unii se acuză pe sine pentru faptul că-s nedreptățiți, și astfel se formează complexul vinovăției. Alții încearcă să se apere și răspund tot cu agresivitate , ceea ce deseori creează dificultăți sociale și psihologice. De cele mai multe ori victimele bulying-ului nu vorbesc despre el de frică să nu fie supuse unor batjocoriri și mai mari, pentru că nu cred că maturii îi pot ajuta sau din convingerea că este rușinos să-i ”torni” pe agresori. Urmările violenței se pot manifesta și la nivel fizic: copiii pot avea frecvent dureri de cap puternice, tulburări de somn, dureri abdominale, apetit slab, o înrăutățire a stării generale de sănătate.

Psihologul spune că urmări negative ale situațiilor similare le resimt și martorii violențelor – li se formează un sentiment persistent de neajutorare și de vină pentru inactivitatea lor sau pentru incapacitatea de a influența evenimentele, teama de a ajunge în locul victimei. În cazul în care copiii observă atitudinea indiferentă a adulților într-o situație de violență, li se formează ideea că «dreptatea-i de partea celui puternic», «sistemul educațional este slab» și convingerea că e lipsit de sens să ceri ajutor. Iar aceasta este riscant deja pentru martorii oculari înșiși. În plus, scenele repetate de violență tocesc sentimentul de compasiune al martorilor, formează toleranța față de agresiune (lucru confirmat și de rezultatele studiului pomenit mai sus).

Viorica Adăscăliță a menționat, că și opresorii riscă niște urmări negative ale situațiilor de violență – ei suportă pedepse, insluisv fizice, din partea părinților. Și dacă acești copii nu vor fi ajutați la timp, ei pot dezvolta tulburări de personalitate sau comportament.

– Este important să nu uităm că bulying-ul niciodată nu va trece cu de la sine putere: întotdeauna este nevoie de imixtiunea adulților, de protecția și sprijinirea victimelor, a inițiatorilor lui (agresorilor) și a martorilor, – subliniază psihologul V.Adăscăliță.

Agresorul protejat de director

Din cele relatate de avocata poporului pentru drepturile copilului Maia Bănărescu, uneori pe post de agresori se manifestă angajații instituțiilor școlare. Recent, avocatului i s-a adresat o familie care educă doi fii-elevi, dintre care unul a început să fie hărțuit pe criteriul de naționalitate de șefa de gospodărie a unui liceu din RM. La orice ocazie ea punea presiuni pe băiat, care învață bine de altfel, și se revolta că familia acestuia s-a stabilit cu traiul în Moldova, recomanda să se care înapoi în patria sa. Aceste atacuri sistematice asupra băiatului sosit din alte părți au provocat un comportament similar și din partea colegilor lui. Copilul le-a declarat părinților că nu va mai merge la liceu.

– Părinții s-au adresat de mai multe ori către administrația liceului, în încercarea de a soluționa conflictul, dar directorul școlii a refuzat să recunoască acest caz pe motiv că așa ceva este imposibil , - a relatat pentru Noi.md avocatul poporului pentru drepturile copilului M.Bănărescu. – Respectiv, directoarea a refuzat să înregistreze cazul dat, deși metodologia în vigoare cere ca ancheta să înceapă chiar și în cazuri minore de intimidare. Dat fiind că problema nu a fost soluționată în cadrul școlii, părinții au apelat la serviciile mele. Eu am expediat în adresa administrației școlii o scrisoare oficială în care am indicat încălcările comise, pentru ca să nu se mai repete așa ceva. A urmat o reacție stranie a directoarei: împreună cu șefa de gospodărie ea a venit în clasă și în fața colegilor a început să-l certe pe băiat și să-l acuze că din cauza lui ea are dificultăți. Într-un final, problema a fost soluționată, însă cel mai trist este faptul că fără imixtiunea Ministerului educației directoarea așa și nu a înțeles, că metodologia aprobată obligă instituțiile școlare să înregistreze cazurile de bulying și să întreprindă toți pașii recomandați pentru dezrădăcinarea fenomenului dat. Asta deși, susține ministerul în răspunsul său la adresarea mea oficială, pentru managerii instituțiilor școlare au fost organizate numeroase seminare, în cadrul cărora a fost elucidată chestiunea privind aplicarea metodologiei tematice, s-a spus ce este bulying-ul și care trebuie să fie abordarea în cazul apariției acestui fenomen.

Maia Bănărescu este sigură că în instituțiile școlare din Moldova bulying-ul și violența elevilor există, pentru că administrațiile școlilor nu doresc să se implice și nu doresc să studieze fenomenul și să-l prevină. Nu discută această problemă nici cu elevii, nu le explică unde să se adreseze, dacă au devenit victima hărțuirii. În majoritatea instituțiilor nu există o persoană responsabilă de profilaxia, înregistrarea și anchetarea cazurilor de bulying.

– Pe hîrtie totul este scris, în realitate – nicăieri nu poți găsi nimic – nici un panou informativ. Nici informația necesară, nici numele persoanelor responsabile la care pot apela copiii în caz de hărțuire, - este nedumerită M.Bănărescu. – Iar lipsa informației și a încrederii impune copiii să nu vorbească deloc despre acest fenomen. Faptul că mulți administratori nu recunosc cazurile de bulying sau închid ochii la ele este motivat de ne-dorința lor de a deteriora imaginea instituției. Spre exemplu, în cazul bătăii de la începutul lunii februarie a fetei de 16 ani în sectorul Ciocani, directoarea liceului în care învață fetele-agresoare a spus că nu a inițiat o anchetă internă pentru a nu provoca panică. Cum poți spune asta, dacă acest caz trebuia să fie imediat înregistrat și convocată adunarea părinților? Da unde-s psihologii școlii? De cîte ori ei au anchetat copiii pentru a clarifica cu ce probleme se confruntă aceștia? Între timp, psihologii trebuie să lucreze și cu victimele bulying-ului, și cu agresorii, care la fel au probleme psiho-emoționale și de personalitate. Sarcina psihologului este să prevină cazurile de violență, să depisteze care copii pot fi potențiale victime, care deja au devenit, și care pot fi agresori.

Potrivit Vioricăi Adăscăliță , printre sarcinile psihologului școlar de prevenire a bulying-ului printre elevi putem enumera: formarea la elevi a aptitudinilor sociale; optimizarea relațiilor interpersonale, a climatului psihologic în clase; promovarea, împreună cu părinții și pedagogii, a ideii neacceptării oricărei forme de violență; depistarea în timp util a copiilor care au nevoie de ajutor, pentru a deveni persoana de încredere de care acești copii au nevoie.

Dacă educația a fost dată uitării

Doctorul în psihologie Elena Covaliova a scris numeroase articole despre bulying, inclusiv despre agresivitatea pedagogică în mediul școlar. În opinia sa, bulying-ul este rezultatul educației greșite sau chiar a uitării influenței educaționale în instituțiile noastre moderne. Una dintre cauze este atitudinea pedagogiei față de educație.

– Educația modernă se concentrează pe învățare, pe pedagogia cunoștințelor, dar contează și pedagogia umanistă, în care personalitatea este centrul influenței pedagogice, - menționează Elena Covaliova. - Acum se face simțită o cotitură a tendinței spre pedagogia umanistă. Dacă este respectată abordarea complexă în dezvoltarea personalității, în adolescență copiii însușesc principalele metode și interacțiuni de respectare a personalității, de acceptare a ei, ei dezvoltă relații de prietenie colectivă. Dacă acest lucru lipsește, lipsește sistemul, atunci la adolescenți predomină tendințele agresive. De unde aceste tendințe agresive în comportamentul elevilor? Din dorința de autoafirmare. Ei nu cunosc nici modalități, nici metode de autoafirmare, de aceea o fac nu prin dezvoltarea propriei personalități și investirea propriilor eforturi, da prin umilirea altei persoane. Aceasta este, putem spune, calea cea mai primitivă de soluționare a unor probleme. Și orice copil mai slab din anturaj poate deveni obiectul violenței.

Elena Covaliova spune că astăzi s-au acutizat brusc toate tendințele ce țin de competitivitate, atitudine agresivă , deoarece predomină tabloul individualist orientat spre sine, nu spre o altă persoană, nu spre perceperea altor oameni ca fiind asociate cu tine, ci înstrăinate. O altă persoană este un obstacol, în cel mai bun caz – un remediu. De aici apar manipulările.

– În fond, copiii încă nu simt necesitatea de a-și folosi semenii în careva scopuri . Asta vine cu anii, cu conștientizarea necesității unei interacțiuni, – spune E.Covaliova. – Aici relațiile-s mai categorice și mai dure. Copilul realizează acel model egocentric, care există în viața socială. În adolescență, copiii revizuiesc și normele pe care le-au aflat de la părinți, deoarece ei intră în viața nouă, independentă. De aceea confruntarea cu normele stabilite naște deseori metode sălbatice, inadecvate de interacțiune cu alți oameni. Își joacă rolul și caracteristica de vîrstă. Ea a fost prezentă mereu, însă și societatea, și sistemul educațional atenuau aceste momente. În prezent nu mai există așa ceva.

Revizuirea abordărilor

Dar apare întrebarea firească – ce-i de făcut? În opinia Elenei Covaliova, trebuie revizuite abordările din sistemul educațional, care au fost pierdute.

– Mulți pedagogi o cred inutilă, și lasă educația pe seama părinților, - crede doctorul în psihologie E.Covaliova. – Lipsește o abordare unică a educării copilului din partea părinților și a școlii. Mulți copii însușesc modelul comportamental al părinților, printre care există și din cei care comit greșeli în educație. De aceea autoritatea adevărată a părinților este înlocuită cu una falsă – intimidarea, mituirea, alte acțiuni manipulative în raport cu copiii. Ele provoacă atitudinea similară față de semeni. În această situație nu trebuie să căutăm vinovatul, trebuie să decidem ce-i de făcut.

Elena Covaliova spune că în cadrul cursurilor de perfecționare, la pregătirea specialiștilor-masteranzi acestora li se arată cum trebuie să interacționeze cu copiii pentru a nu da exemple de agresiune, nerăbdare și intoleranță.

– În prezent lucrez la o carte privind perfecționarea măiestriei pedagogului, în care am inclus noțiuni ca «tactul pedagogic», un loc aparte îl ocupă termenul «empatie», – a menționat doctorul în psihologie Covaliova. – Pedagogul trebuie să dezvolte această caracteristică în sine și în elevii săi. Este și sarcina pedagogului în lucrul cu părinții, și sarcina înțelegerii profesionale a autodezvoltării. Empatia este compasiunea, înțelegerea altei persoane, abilitatea de a te pune în locul altuia. Anume ea va ajuta la depășirea problemelor pe care le observăm în prezent.

Și părinții trebuie să contribuie la prevenirea fenomenului hărțuirii. Din spusele psihologului Centrului național de prevenire a violenței asupra copiilor Viorica Adăscăliță, principalul mijloc de profilaxie, care depinde de părinți, este relația de încredere cu copilul, care îl va ajuta pe acesta să depășească barierele interioare și să ceară ajutor. În baza acestor relații copilului trebuie să-i fie altoite, inclusiv prin exemplul propriu, abilități de comunicare, care îl vor ajuta să lege și să mențină relații de prietenie, să soluționeze situațiile de conflict.

– Părinții ar trebuie să se intereseze și să cunoască prevederile Politicii instituției școlare privind protejarea copilului, în care trebuie să fie reflectate toate măsurile de apărare împotriva violenței în cadrul instituției școlare, - menționează V.Adăscăliță. – Politica în vigoare trebuie să protejeze fiecare copil care învață în instituția dată. De aceea colaborarea dintre părinți și pedagogi este condiția de bază a acestei protecții. Părintele, în conformitate cu legislația în vigoare, mai poate apela la ajutorul organizațiilor care apără drepturile copilului, – autoritatea de tutelă și curatelă, serviciile de ajutor psiho-pedagogic din cadrul direcțiilor raionale sau municipale de educație, poliția. În ajutorul copiilor și a familiilor în situații de violență vine și Centrul național de prevenire a violenței asupra copiilor, pe care părintele le poate apela la numerele de telefon (+373) 78 000 480, (+373) 22 758 806 sau expediind o scrisoare la adresa office@cnpac.md ori ajutauncopil@cnpac.md.

Desigur, legislația moldovenească are nevoie să fie îmbunătățită. În opinia avocatului poporului pentru drepturile copilului, chestiunea privind bulying-ul și violența în instituțiile școlare din RM trebuie să fie reglementată de un act legislativ special, care în prezent lipsește.

– La noi a fost adoptată Legea nr.140, ce permite să fie întreprinse acțiuni care protejează copilul de violență, însă documentul nu conține prevederi aparte, ce ar reglementa acest fenomen în școli. Legea nr.45, în vigoare, reglementează problema violenței în familie și are ca subiecți părinții. Dar noi avem nevoie de o lege, de norme speciale, care să stipuleze nemijlocit ce măsuri trebuie luate în cazul depistării violenței în instituția școlară, - insistă avocatul poporului pentru drepturile copilului.

Lidia Ceban

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?