X 
Eurovision stiri: 496
Transnistria stiri: 1341

Jeffrey Sachs: „Sunt dispus să le împrumut telefonul meu lui Putin și Biden, doar să înceapă negocierile!”

28 sep. 2023,, 10:00 (reactualizat 28 sep. 2023,, 18:04)   Analitică
9967 0

Economistul american Jeffrey Sachs, profesor la Universitatea din Columbia, i-a oferit profesorului Universității din Viena Heinz Gartner un interviu amplu, în care și-a expus viziunile asupra politicii externe a SUA și a situației din lume, și a făcut predicții cu privire la conflictul din Ucraina. Vă propunem atenției cele mai semnificative teze ale economistului american.

Despre principalele cauze ale izbucnirii conflictului din Ucraina

Este evident: conflictul a început nu anul trecut, da acum nouă ani, în februarie, 2014. Trigger a devenit operațiunea de schimbare a regimului în Ucraina, cu răsturnarea forțată a președintelui Ianucovici, la care SUA au participat substanțial. În opinia mea, anume asta a devenit un declanșator al războiului. Ceea ce înseamnă, că noi urmărim un război proxy între Statele Unite și Rusia. Ambele părți mizează pe divergențele interetnice, care s-au acutizat în interiorul Ucrainei. Deoarece Ucraine este o țară dezbinată etnic și istoric, între Rusia și SUA există o concurență pentru control, pentru influență și chiar pentru amplasarea bazelor militare pe teritoriul ei. Prin SUA în cazul dat eu nu subînțeleg poporul american — el niciodată nu a cerut, și asta nu are nimic în comun cu poporul american. Toate acestea țin de un mic grup aflat la putere în Washington, așa numitul stat periferic.

Nu cred că un rol important ar juca ceva concret din personalitatea lui Putin. Și nu cred că există o idee de refacere a Imperiului rus.

Eu am fost un timp îndelungat consilier economic al președinților Gorbaciov și Elțin, am fost și consilierul economic al lui Cucima — al doilea președinte al Ucrainei independente. Eu nu aleg o parte anume. Mie îmi plac ambele. Nu există motive din care acest război era obligat să înceapă.


Despre aceea, dacă decizia lui Putin de a începe războiul a fost o mare eroare de calcul geopolitic

Reieșind din cele ce vedem acum, și ce vom avea încă de văzut, este o mare tragedie geopolitică. Și permiteți-mi să fiu clar cu privire la NATO. Planul american de a extinde NATO în Ucraina exista deja la mijlocul anilor 1990, mult înainte ca Putin să devină președinte. Unul dintre istoricii noștri notorii mi-a relatat recent, că planul de extindere a NATO în Ucraina a fost elaborat în a. 1992. De fapt, el a fost lansat în scurt timp după ce lui Gorbaciov i s-a promis că NATO nu va înainta nici un centimetru spre Est. Așa că nu este ceva nou, ce ține de Putin. În revista Foreign Affairs, care este revista politicii externe a establishment-ului nostru, este un articol interesant al lui Zbigniew Brzezinski, datat cu a.1997. Acolo el aproape exact a descris calendarul extinderii NATO în Europa Centrală, Europa de Est, Țările Baltice și Ucraina. Cred că era planul SUA, adoptat la cel mai înalt nivel. Dacă se scrie un atare articol, asta nu este doar opinia autorului, ci informarea elitelor SUA despre adevăratul plan. Așa a fost pe parcursul deceniilor de activitate.

Brzezinski a expus ideea concretă despre NATO și în revista Foreign Affairs, dar și în cartea «Marea tablă de șah», pe care a scris-o în a.1997. Planul era încercuirea Rusiei în regiunea Mării Negre. Asemănător cu scenariul Britaniei și Franței în anii 1853–1856, este, de fapt, repetarea războiului din Crimeea din sec. XIX. Ideea războiului din Crimeea era ca lordul Palmerston să alunge Rusia din Marea Neagră.

La mijlocul anilor 1990 o idee similară — să facă Ucraina și Georgia membre NATO — au avut Brzezinski și neoconservatorii SUA încă în a. 1992. Dacă veți privi harta, veți vedea că Rusia este înconjurată de Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Pentru mine ideea extinderii NATO în Georgia este confirmarea acestui plan. De exemplu, eu și acum nu înțeleg ce poate face NATO în Georgia? Dar asta este doctrina oficială a SUA. În multe documente puteți găsi, că scopul SUA este să devină o putere dominantă în lume. Deci, 4,1% din populația mondială pretind să domine lumea.

Și extinderea NATO este parte a acestei politic. Ucraina este deosebit de importantă aici: este vorba despre 2 300 kilometri de hotar cu Rusia. Din punctul de vedere al Rusiei, acesta este un risc direct pentru securitatea ei. Dacă eu aș fi rus, aș împărtăși același punct de vedere.

Apropo, eu împărtășesc același punct de vedere și ca american. Spre exemplu, din aceleași motive eu nu doresc ca Mexic să facă o alianță militară cu China sau cu Rusia. Și din aceleași motive nu doresc ca SUA să facă o alianță militară cu Ucraina. Alianțele de acest gen nu fac lumea mai sigură.

Despre aceea, dacă războiul putea fi evitat în cazul în care Ucraina accepta neutralitatea

Putea, desigur, și istoria Austriei este o demonstrare strălucită a reușitei politicii de neutralitate. De la 1955 încoace, Austria nu a mai fost amenințată de nimic, și este o țară neutră, care nu a intrat în NATO. Austria și-a restabilit suveranitatea, și Uniunea Sovietică nu s-a amestecat în politica acestui stat. Apropo, URSS a părăsit Austria nu doar pentru că a fost semnat Tratatul de la Belvedere, dar și pentru că parlamentul austriac a declarat neutralitatea. Uniunea Sovietică le spunea Statelor Unite: «faceți în Germania același lucru, și războiul rece se va încheia. Faceți neutralitatea Germaniei. Care să fie interesul NATO aici? Este o amenințare pentru noi, căci Germania a ucis 20 de milioane dintre cetățenii noștri. De ce reînarmați Germania?» Istoricul nostru diplomat George Kennan a spus atunci: «Folosiți exemplul Austriei, faceți Germania neutră și spuneți-i Uniunii Sovietice să plece din Europa Centrală și cea de Est. Ea nu va mai avea nevoie de această zonă-tampon, deoarece Germania va fi neutră».

Despre aceea, dacă Ucraina va fi divizată la fel ca Germania sau Coreea

Nu cunoaștem care-s variantele, deoarece de la începutul conflictului militar între SUA și Rusia nu au exista careva negocieri diplomatice. Știu doar că președintele Biden și președintele Putin nu au mai vorbit după 24 februarie, 2022. Îmi vine greu să conștientizez că lumea se poate pomeni în fața unui război nuclear. Le-aș putea trimite, dacă vor dori, link-ul unei conferințe zoom. Le-aș putea chiar face legătura telefonică, le-aș împrumuta telefonul meu — doar să înceapă negocierile. Desigur, în această situație este necesară comunicarea, trebuie să înțelegi cealaltă parte. Poate că nu veți ajunge la o înțelegere, dar cel mai probabil veți găsi un Modus vivendi sau Modus operandi, pentru a depăși situația creată.

Există numeroase variante, dar eu nu am un pronostic. Ucraina se poate scinda. Posibil, ne vom pomeni într-un război nuclear. Noi putem face ca Ucraina să fie neutră, iar Rusia să plece de pe cea mai mare parte a teritoriului ei. Deși din multe considerente nu cred că rușii nu vor părăsi Crimeea, dar multe se pot întîmpla. Noi trebuie să înțelegem, că în decembrie, 2021 nu s-a vorbit despre aceea că Rusia va anexa Donbass-ul. Rusia dorea doar respectarea celui de-al doilea acord de la Minsk, autonomia regiunilor Lugansk și Donețc în Ucraina de Est. Acordul a fost semnat de Ucraina și adoptat unanim de Consiliul de securitate ONU, cu garanția Franței și Germaniei. Știți ce spun cunoscuții mei ucraineni: «Noi, desigur, niciodată nu vom recunoaște aceste acorduri». De parcă ar fi fost o glumă! Și apoi la declarația Rusiei: «Ei nu respectă înțelegerile », — noi răspundem: «Care-i diferența? Rusia nu crede în diplomație!».

Cu alte cuvinte, ne aflăm într-un ciclu de argumente stranii. De fapt însă adevărul este simplu: SUA au participat la răsturnarea lui Ianucovici, în rezultat în Ucraina a venit la putere o guvernare rusofobă. Ea a declarat imediat că intenționează să adere la NATO în a. 2014; livrarea armelor din SUA s-a intensificat. Acordurile de la Minsk au fost semnate, însă guvernul ucrainean le-a ignorat. Apoi anul trecut ex-cancelarul Merkel ne-a explicat că și ea le-a ignorat. La 17 decembrie, 2021 Putin a propus proiectul acordului de securitate între Rusia și SUA, și a atras atenția la două momente de bază. Primul – să fie respectate acordurile de la Minsk, al doilea – NATO nu trebuie să se extindă. Da Statele Unite au spus: «Noi nu negociem cu voi aceste chestiuni ».

Dacă președintele John Biden ar face ceea ce trebuie să facă președintele SUA: ar lua receptorul, ar butona o conferință zoom, ar fi vorbit cu colegul său rus și ar spune: «Mergeți acasă, da noi nu vom extinde NATO », ar fi posibile multe lucruri bune. Așa că eu nu exclud nimic, însă negocierile presupun doi participanți .

Despre posibilitatea unui război de amploare

Ce este posibil? Multe. Unicul lucru imposibil, în opinia mea, este zdrobirea Rusiei. Pentru că dacă Rusia pierde în sensul obișnuit, cel mai probabil va începe un război nuclear. Eu cred că Rusia privește asta ca pe o problemă existențială — nu ca pe un accident sau o fantezie, nu ca pe visele lui Petru cel Mare, nu ca pe o refacere a Imperiului rus, ci ca pe o amenințare existențială pentru sine. Așa e sau nu, dar Rusia are această convingere. De altfel, Putin nu este cel mai dur adept al politicii radicale în Rusia. Mulți se revoltă că Putin n-a mers la escaladare mai puternic și mai repede, da Rusia ar putea să o facă. Deci, una dintre posibilități este ca Rusia să biruie în lupte în lunile apropiate — asta chiar ar fi posibil, căci într-un război istovitor țara mai mare și mai puternică are mai multe șanse să biruie.

Poate că Rusia are șansa să biruie. După care devine posibil orice: escaladarea relațiilor cu NATO, în care noi vom înrăutăți situația și mai mult. Sau niște negocieri, sau un conflict înghețat, sau un armistițiu, sau Ucraina va fi împărțită în părți. Aceasta e o variantă. A două — dacă contraofensiva Ucrainei va fi reușită, oare va spune Rusia: «О, am greșit, plecăm!» Mă îndoiesc. Cred că Rusia va continua escaladarea, iar această țară are desfășurate 1600 unități de arme nucleare, inclusiv tactice.

Despre percepția occidentului asupra noii realități

Observ cu tristețe cum Europa și-a pierdut identitatea ca uniune politică și a devenit parte a NATO. Nu înțeleg egalarea UE cu NATO. Și faptul, că Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, face campanie pentru ca să plece din funcție și să devină șefa NATO, este exemplul stranietății acestei situații. Europa de azi are cel mai înalt nivel de trai pe planetă, cea mai înaltă calitate a vieții. Europa ocupă poziții de frunte în reducerea inegalității și transformările «verzi» . Este ceea ce noi trebuie să facem în sec. XXI. Vocația Europei este să fie continentul pașnic al dezvoltării durabile și al echității sociale. Acesta este spiritul OSCE. Unirea Europei a fost marcată de apariția monedei euro.

Dar acum Europa își pierde succesele remarcabile. Europa nu este partenerul mai mic al hegemonului mondial. Ea are alte valori, care diferă de cele ale SUA, — în sensul direct. Obiectiv, europenii au devenit parte a lumii anglo-saxone smintite, care încă mai împărtășește libertarianismul lui John Locke și opinia că «săracii nu trebuie ajutați, ei fiind o povară pentru societate ». SUA are idei, care se trag din Britania secolului XVII, apoi Britania secolului XIX ne-a arătat ce înseamnă să fii un Imperiu global, și noi am decis, că aceasta este vocația noastră.

Am convingerea că Europa este mult mai bună ca ceea ce subscrie ea acum. E ceva foarte trist și foarte periculos. Apropo, eu am fost principalul consilier economic al Poloniei, eu le înțeleg aspirațiile. Eu am fost cel mai mare adept al aderării lor la UE. Eu am scris primul lor program de reforme, mi s-a spus că subiectul va fi «revenirea în Europa» — aceasta a fost sarcina pusă de echipa lui Lech Valensa: să scriu planul revenirii economice în Europa. Așa că am văzut totul, inclusiv rusofobia lor. Însă nu o accept. Este vorba despre niște cunoștințe din istorie, despre abilitatea de a vedea un alt punct de vedere, pentru a înțelege istoria. Chiar pentru a înțelege istoria războiului rece.

Istoria Austriei ne dă o lecție perfectă, care de altfel este ignorată total. Și toate statele foste neutre, cu excepția Austriei, renunță entuziasmate la neutralitate. O mare eroare! Dar vreau să spun: «Europa nu este egală cu NATO! Europa nu este NATO». Dacă ați ști ce nebunește sună asta dincolo de Atlantic. Acolo se crede că vocația lor principală este confruntarea cu China. Este ceea la ce doriți să subscrieți Europa chiar acum? NU faceți asta.

Aveți cel mai bun nivel de trai și cele mai bune valori: valorile social-democrate, care pătrund chiar și în partidele ne-social-democrate — ideile că trebuie să avem grijă de oameni, că ei trebuie să aibă locuințe sociale, că trebuie să existe asigurarea medicală generală. În SUA nu există asigurarea medicală generală, nu există valori sociale. Și voi acceptați asta?

Despre aceea, cum poate fi o lume multilaterală fără polarizare

Eu am fost un mare adept al extinderii Uniunii Europene și am avut un rol important în primii ei ani de existență, căci cred că vecinii trebuie să coopereze. De aceea îmi place mult structura OSCE. Cred că pentru Europa este bine și corect să aibă o înțelegere privind securitatea europeană.

Cred că fiecare regiune trebuie să coopereze. Țările Uniunii africane trebuie să coopereze în interiorul regiunii, țările Europei trebuie să tindă, desigur, să includă Rusia. Oare asta nu ar fi mai bine ca sentimentul zilnic că ești amenințat nuclear? Nedumerește această «cultură a anulării». În mai, chiar și orchestra filarmonică din New York a anulat concertul lui Rahmaninov. Ei nu pot înțelege cum poate fi interpretat Rahmaninov, — e normal așa ceva? Au fost proteste față de Ceaikovski sau «Spărgătorul de nuci», care nu poate fi pus în scenă de Crăciun. Ce poate fi mai minunat ca «Spărgătorul de nuci» al lui Ceaikovski? Bine, poate niște valsuri de Strauss. Dar noi nu trebuie să ne comportăm astfel. Demonizarea reciprocă nu face lumea mai sigură. Nu rezolvă careva probleme. Îi duce pe toți într-o fundătură, da noi trăim în era nucleară.

Așa dar, ideea mea principală este: Statutul ONU și cooperarea regională. Scopurile comune, coordonate la nivel global: dezvoltarea durabilă, Acordul de la Paris privind clima, Convenția ONU privind dreptul maritim, tratatul privind protejarea vieții în mare, cadrul global de biodiversitate Kunmin-Montreal.

Cu alte cuvinte, hai să avem grijă cu adevărat de oamenii de pe planeta noastră. Am face lumea mult mai bună, dacă măcar o parte din cele 2,2 trilioane de dolari, irosiți anul trecut pe cheltuieli militare, ar fi fost alocați școlarizării copiilor. Există sute de milioane de copii, care nu frecventează școala, deoarece guvernele lor nu au mijloace pentru a le permite să învețe. Iată ce trebuie noi să facem împreună, avem scopuri coordonate la nivel global. Avem OSCE, avem mijloace pentru asta. Politicienii americani nu trebuie să zboare spre Taiwan și să declare că SUA intenționează să apere Taiwan cu orice preț. Acum 50 de ani, ne-am înțeles cu privire la politica Chinei, care este una corectă. Pentru că din a.1839 statele imperialiste din Occident și Japonia au tot încercat să nimicească sau să cucerească China. Și cei din China nu-și doresc ca asta să se repete. Noi trebuie să dăm dovadă de puțină înțelepciune. Și pacea în toată lumea e posibilă, deoarece asta își dorește majoritatea oamenilor.

Și apropo, China nu tinde să acapareze întreaga lume. Este subiectul unei alte discuții îndelungate. Timp de 42 de ani am vizitat China de mai multe ori pe an, cu diverse treburi. Ultimul lucru, care mă îngrijorează, este că China va acapara lumea. Imposibil. În două mii de ani de existență, China niciodată nu a dezlănțuit războaie dincolo de hotarele sale.

46
1
0
2
8

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre protestele fermierilor?