„DE-neutralizarea” teritoriului: șase pași de la neutralitatea constituțională

În dreptul internațional, neutralizarea teritoriului înseamnă interzicerea utilizării oricărui teritoriu în scopuri militare, inclusiv pentru desfășurarea de operațiuni militare pe un anumit teritoriu și pentru utilizarea lui drept bază de desfășurare a acestora, inclusiv pentru tranzitul armelor. Prefixul „de” înseamnă abolire, eliminare sau retrogradare.

Pasul unu. Denunțarea Acordurilor restrictive

În perioada iulie 2023 - iulie 2024, Republica Moldova a denunțat 63 din cele 282 de Acorduri încheiate în cadrul CSI.

Dintre aceste 63 de Acorduri, 9 Acorduri se referă la:

- dezarmare;

- menținerea păcii în CSI;

- controlul armelor nucleare;

- principiile cooperării militar-tehnice, material-tehnice și științifice de cercetare în cadrul CSI;

- precum și efectuarea de zboruri ale aeronavelor cu destinație specială.

Denunțarea acestor acorduri are o logică - eliminarea consecventă a unui șir de restricții importante.

Pasul doi. Prezentarea planului de de-neutralizare

La 10 octombrie, 2023 în emisia unui post privat de televiziune, Vladimir Socor, analist politic Jamestown Foundation, specializat în Europa de Est, a descris în detaliu planul deja pregătit pentru noua Strategie de Securitate Națională a Moldovei 2023.

Citat textual:

„Încetați discuția despre aderarea la NATO. Această discuție nu are sens, este contraproductivă. Aderarea la NATO nu se va întâmpla. Securitatea Moldovei poate fi asigurată prin cooperarea bilaterală cu o serie de țări membre NATO, care vor acționa nu în numele Alianței, ci în numele propriu.

Modelul a fost deja creat. Este modelul de asistență militară acordată Ucrainei din partea statelor occidentale, care a funcționat între anii 2017 și 2021.

Trei țări membre NATO, dintre care cele mai importante sunt Statele Unite, Marea Britanie și Canada, au format un grup de asistență militară, care a furnizat armatei ucrainene arme, pregătire militară pe teritoriul ucrainean și exerciții militare.

Exercițiile militare desfășurate de mulți membri NATO în Ucraina nu au fost numite exerciții NATO, ci exerciții multinaționale conduse de Ucraina și Statele Unite în parteneriat.

Moldova ar putea recurge la același model, ar putea cere unui număr de țări membre NATO să doneze echipamente militare.

Știu sigur, că sunt mai multe țări care doresc - România, Franța, Marea Britanie și SUA, - să acorde asistență Moldovei sub formă de armament și pregătire militară, inclusiv pe teritoriul Moldovei.

În ceea ce privește neutralitatea Republicii Moldova:

În primul rând, neutralitatea Moldovei a fost acceptată unilateral.

În al doilea rând, neutralitatea nu este recunoscută oficial de nimeni la nivel internațional.

În al treilea rând, multe guverne spun că respectă neutralitatea Moldovei, inclusiv NATO, dar acestea sunt declarații politice și politicoase. Ele sunt necesare pentru a-i asigura pe cetățenii Moldovei că nimic nu se va face împotriva voinței lor, dar nu au nicio semnificație practică, nu protejează Moldova de nimic și nu oferă garanții în cazul unei invazii. Declarațiile de respect pentru neutralitate nu au valoare practică.

În al patrulea rând, neutralitatea nu este garantată de nimeni și nu există un document internațional, care să recunoască neutralitatea Republicii Moldova”.

Pasul trei. ”Foaia de parcurs”

A doua zi după interviul cu Vladimir Socor, a fost prezentat Proiectul Strategiei de Securitate Națională a Moldovei 2023.

Înainte de toate, proiectul nu conținea prevederea privind statutul constituțional al neutralității permanente a Republicii Moldova.

Este important să menționăm, că Strategia de Securitate Națională a Moldovei din a.2011 preciza clar rolul neutralității în sistemul de interese naționale și politica de securitate.

Este evident, că rolul neutralității constituționale a fost exclus intenționat din Strategia 2023.

În același timp, cu doar două luni înainte de 24 februarie, 2022 și două luni după, conducerea supremă a Moldovei și partenerii occidentali, în numeroasele lor declarații publice, au accentuat neutralitatea constituțională a Republicii Moldova.

Însă aici trebuie să ținem minte «Pasul doi» «acestea sunt declarații politice și politicoase. Ele sunt necesare pentru a-i asigura pe cetățenii Moldovei că nimic nu se va face împotriva voinței lor».

Printre principalele obiective de securitate națională ale Republicii Moldova, conform Strategiei 2023, aderarea la UE are prioritate față de reintegrarea pașnică a regiunii transnistrene. În consecință, aderarea la UE presupune integrarea malului drept fără malul stâng și prioritatea aderării Republicii Moldova la UE față de procesul de reintegrare, care contrazice primul obiectiv al securității naționale - protejarea independenței, suveranității, unității și integrității teritoriale a țării.

Strategia 2023 conține două principii evidente.

Primul: autorii au înțeles, că cetățenii țării nu vor accepta apropierea continuă de NATO.

Al doilea: este evident, că blocul militar-politic însuși nu vrea să-și asume responsabilitatea de a asigura securitatea Moldovei.

Astfel, Strategia 2023 prevede o altfel de abordare a asigurării securității Republicii Moldova.

În cadrul măsurilor care asigură securitatea militară și apărarea națională, se presupune, înainte de toate, dezvoltarea și consolidarea parteneriatelor și a cooperării în domeniul apărării și securității, pe bază bilaterală, cu un șir de state membre NATO.

Revenim la «Pasul doi» «Securitatea Moldovei poate fi asigurată prin cooperarea bilaterală cu o serie de țări membre NATO, care vor acționa nu în numele Alianței, ci în numele propriu.».

Din Strategie rezultă, că capacitatea de apărare a Moldovei neutre va fi dezvoltată prin consolidarea cooperării bilaterale cu țările NATO și aceste țări nu își asumă obligații de garantare a securității Moldovei.

În aceste condiții apare o întrebare logică.

Crește oare această formă bilaterală, neobligatorie de cooperare în domeniul apărării între statele membre NATO, securitatea Moldovei?

Răspunsul în găsim în «pasul doi»: « Modelul a fost deja creat. Este modelul de asistență militară acordată Ucrainei din partea statelor occidentale, care a funcționat între anii 2017 și 2021».

Pasul patru. Suspendarea restricțiilor convenționale

În noiembrie, 2023 țările membre NATO au anunțat suspendarea participării la Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa (CFE), ca răspuns la retragerea Rusiei din acesta.

La 6 martie, 2024 Guvernul Republicii Moldova a aprobat suspendarea Tratatului CFE.

Potrivit „Acordului de la Tașkent” privind principiile și procedura de implementare a Tratatului CFE, pe care Moldova l-a suspendat, țărilor semnatare li se acordă o anumită limită, ce nu poate fi depășită.

Tancuri de lupta max. 210 unități

Vehicule blindate de luptă max. 210 unități

Artilerie max.250 unități

Avioane de vânătoare max. 50 unități

Elicoptere de luptă max. 50 unități.

Pasul cinci. Componenta politică și juridică a „foii de parcurs”

Peste mai puțin de o lună după prezentarea Strategiei 2023, pe 8 noiembrie, 2023 Ministerul Apărării al Moldovei și Ministerul Forțelor Armate al Republicii Franceze au anunțat semnarea unui nou acord de cooperare.

În acest context, merită atenție declarația lui V. Sokor: «Știu sigur, că sunt mai multe țări care doresc - România, Franța, Marea Britanie și SUA, - să acorde asistență Moldovei sub formă de armament și pregătire militară, inclusiv pe teritoriul Moldovei».

Acordul nu pomenește neutralitatea constituțională a Republicii Moldova, dar conține trei puncte de interes deosebit:

Primul –Articolul 4 nu definește nici misiunile și operațiunile internaționale, și nici natura lor: de conciliere sau de menținere a păcii.

Al doilea - În același articol, Acordul prevede „controlul și managementul spațiului aerian al Republicii Moldova”.

Este important să subliniem, că în sectorul securității și apărării managementul spațiului aerian este esențial pentru coordonarea mișcării avioanelor de luptă, elicopterelor și altor avioane militare.

Administrarea și controlul spațiului aerian include, de asemenea, planificarea strategică, controlul tactic al spațiului aerian și comunicațiile cu forțele terestre pentru a asigura executarea eficientă a misiunii, ci minimizarea concomitentă a riscurilor.

Al treilea – lipsește precizarea articolului cinci „desfășurarea activităților comune în cadrul programelor/inițiativelor NATO și UE”.

Revista hebdomadară franceză Marianne în numărul său din iunie a adus o oarecare claritate esenței Acordului semnat între Moldova și Franța: «Pe 7 martie, președintele francez Emmanuel Macron, care a primit-o pe președinta Republicii Moldova Maia Sandu, a semnat un acord privind protecția militară. Aceasta este o modalitate de a justifica prezența unui batalion francez de 500 de oameni. Astăzi, această regiune (Transnistria) este singurul loc, în care trupele franceze și ruse se pot vedea prin binoclu».

La 21 mai 2024, la Bruxelles a fost semnat un Acord-Parteneriat în Securitate și Apărare între Moldova și UE (Security and defence partnershup between the Europeen Union and the Republic of Modova).

În Acord nu este pomenită neutralitatea constituțională a Moldovei.

Cel mai controversat articol al Acordului cu UE, care impune clarificări cu privire la corelarea acestuia cu statutul de neutralitate permanentă, este articolul 10: «Moldova își va continua participarea la misiunile și operațiunile PSAC ale UE. Moldova și UE vor continua să dezvolte și să consolideze capacitățile militare, inclusiv în vederea consolidării participării la misiunile militare ale UE și la operațiunile PSAC.

Aceasta va presupune, odată cu luarea deciziei, contribuția Moldovei la desfășurarea capacității de desfășurare rapidă a UE, precum și în exercițiile militare ale UE, inclusiv, dacă este necesar, în exerciții foarte apropiate de cele de luptă».

Nu mai puțin controversat este articolul final al acordului - „Conținutul Parteneriatului pentru securitate și apărare va fi revizuit în măsura necesităților”, care în cele din urmă oferă o interpretare extinsă a participării la misiunile și operațiunile PSAC ale UE, la exercițiile militare ale UE, la exerciții foarte apropiate de cele de luptă , precum și volumul și nivelul sprijinului oferit în cadrul Fondului European pentru pace.

Pe 4 mai,2024 la București a fost semnat al doilea protocol privind modificările la Acordul dintre Guvernul Moldovei și Guvernul României privind cooperarea în sfera militară.

Protocolul prevede completarea Acordului din 2012 cu un nou articol, conform căruia «Părțile se vor sprijini reciproc în termeni de reciprocitate și pe baza capacităților în toate aspectele legate de pregătirea și participarea la misiuni și operațiuni în cadrul coalițiilor multinaționale sub auspiciile ONU, OSCE, NATO sau UE».

Din nou revenim la «pasul doi» - «Exercițiile militare desfășurate de mulți membri NATO în Ucraina nu au fost numite exerciții NATO, ci exerciții multinaționale conduse de Ucraina și Statele Unite în parteneriat».

Pasul șase. Realizarea practică a «foii de parcurs»

Numai pe parcursul lunii mai, 2024 Ministrul Apărării al Republicii Moldova a avut șase întrevederi bilaterale cu miniștrii apărării din Norvegia, Republica Cehă, România, Danemarca, Suedia și Germania, la care s-au discutat probleme de dezvoltare a relațiilor bilaterale în domeniul apărării.

Exerciții:

În mai puțin de două luni, în perioada 8 mai - 28 iunie, - militarii Armatei Naționale a Moldovei au participat la exercițiile: „Vântul de primăvară - 2024”, „Răspuns rapid”, „Apărătorul Europei 24”, „Mărășești-2024”” și „Scutul Păcii 2024”.

Scopul exercițiilor este creșterea nivelului de interoperabilitate și sincronizare a procedurilor operaționale între forțele armate ale diferitor state.

La 15 iulie Guvernul a prezentat Proiectul Strategiei Naționale de Apărare a Republicii Moldova 2024-2034.

La pregătirea proiectului Strategiei Naționale de Apărare 2024, Ministerul Apărării s-a consultat cu biroul Fundației Konrad Adenauer.

Printre noile aspecte ale Strategiei, o atenție specială merită următoarele:

Primul aspect - «Consolidarea cooperării cu NATO și partenerii din regiune reprezintă un pas avansat în asigurarea securității și rezilienței naționale.».

Al doilea aspect - «La nivel global, Moldova ca forță militară ocupă locul 144 din 145. Scopul este de a urca 10 poziții în clasamentul forțelor armate către a. 2034 și de a ajunge la 1% din PIB pentru apărarea națională către a. 2030».

Al treilea aspect - «Imperativ strategic este un proces accelerat de dezvoltare și modernizare a potențialului național de apărare al Republicii Moldova pentru a asigura un potențial suficient de reținere în cazul unei eventuale agresiuni».

Per total, agenția responsabilă de implementarea Strategiei Naționale de Apărare a dat dovadă de pragmatism treaz. Spre deosebire de Strategia de Securitate 2023, care nu pomenește statutul constituțional al neutralității permanente, Strategia de Apărare nu ignoră neutralitatea.

Concluzii și recomandări

Strategia aleasă de conducerea țării pentru a asigura securitatea națională a Republicii Moldova, prin cooperarea bilaterală cu un număr de țări membre NATO, care vor acționa nu în numele Alianței, ci pe cont propriu, și abaterea de la neutralitatea constituțională, exclude orice formă a garanțiilor de securitate.

Pentru un stat, care și-a declarat neutralitatea permanentă, alegerea unei astfel de strategii creează riscuri suplimentare și imprevizibile, inclusiv riscul invaziei de către un stat agresor și desfășurarea operațiunilor militare pe teritoriul statului care s-a îndepărtat de principiile neutralității.

În a.2024, conform resursei analitice Global Firepower, topul celor mai puternice armate din lume este condus de SUA, Rusia și China.

Moldova s-a aflat pe locul 144 din 145 în clasamentul celor mai puternice armate din lume, reieșind din 60 de criterii, care sunt împărțite în grupuri precum resurse, finanțe, forță militară, aviație, logistică și altele.

Reieșind din provocările reliefate în Strategia de securitate 2023 - «Politica agresivă a Federației Ruse are un subtext regional pronunțat. Astfel, acțiunile sale ostile transformă procesul de întărire accelerată a potențialului sistemului de securitate și apărare al Republicii Moldova într-un imperativ strategic» - apare necesitatea obiectivă de a determina clar imperativul strategic și nivelul potențialului (resurse, finanțe, număr militar, aviație și logistică) necesar pentru ca Moldova să răspundă provocărilor ipotetice, pe care le generează a doua armată din lume.

Mai apare și o incertitudine în procesul de rezolvare a problemei transnistrene și de reintegrare.

Procesul de întărire accelerată a potențialului sistemului de securitate și apărare, în condițiile renunțării la statutul neutru, reduce nivelul încrederii între cele două maluri ale Nistrului, și complică procesul de negociere.

Pentru Moldova, un aspect fundamental al întăririi cooperării bilaterale în domeniul securității și apărării cu statele membre NATO este poziția acestor țări în raport cu neutralitatea constituțională.

Mai ales că cele trei state, care și-au exprimat dorința de a consolida, la nivel bilateral, cooperarea în domeniul apărării și securității, sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU (SUA, Marea Britanie și Franța), ceea ce oferă oportunitatea istorică de a iniția o discuție despre recunoașterea internațională a neutralității Republicii Moldova în cadrul ONU.

Procesul de consolidare accelerată a potențialului sistemului de securitate și apărare al Republicii Moldova, care nu are propria bază economică (aceasta necesită miliarde de dolari), ales de conducerea țării ca imperativ strategic, nu corespunde pe deplin cerințelor naționale, intereselor și alegerii suverane a poporului moldovenesc și crește riscul unor acțiuni agresive din partea unor țări terțe împotriva statului moldovenesc.

Sistemul de securitate al Republicii Moldova, bazat pe fundamentul neutralității permanente și recunoscute internațional cu garanții de securitate, este singurul imperativ strategic creator.

Principalul argument în favoarea unui imperativ strategic creator este faptul, că neutralitatea Republicii Moldova răspunde intereselor naționale fundamentale sau vitale, iar renunțarea la ea pune sub semnul întrebării existența țării.

Anatolii Tcaci

Doctor în științe politice