Aprofundarea relațiilor cu NATO: securitate sau risc crescut de război pe teritoriul Republicii Moldova? P.2

(Continuare.Începutul –06.03.2023)

În noua Strategie a securității naționale Federația Rusă a fost, pentru prima dată, desemnată oficial drept principala amenințare la adresa securității Republicii Moldova. Concomitent, autoritățile țării au urmat cursul spre militarizarea accelerată. În ce măsură va contribui aceasta la păstrarea păcii și asigurarea securității teritoriului moldovenesc?

Informații pentru cugetare: Poate că autoritățile moldovene reies din faptul, că există probabilitatea ca Rusia să ajungă la hotarele Moldovei, după care Republica Moldova va fi nevoită să intre în război. Poate, autoritățile moldovene cred că Rusia ne va ataca cu siguranță, deși acest lucru nu este deloc cert, și probabilitatea unui astfel de eveniment depinde în mare măsură de politica dusă de actuala conducere a Moldovei.

Dar, dacă noi chiar vom provoca un război cu Rusia, practica războiului ruso-ucrainean ne arată că, pentru a ține linia frontului pe o distanță de 1222 km (lungimea frontierei moldo-ucrainene), este necesar să tragi cel puțin 25,0 mii de obuze pe zi. Asta în timp ce întregul buget de apărare a țării pentru a.2025 e suficient pentru a procura doar 60,0 mii de obuze, adică pentru 2,5 zile de război. Dacă admitem că linia frontului va trece doar la sud, banii ajung pentru rezerva de obuze pe o săptămînă (care mai trebuie găsite). Dar, în afară de obuze, la război e nevoie de obuziere, sisteme de apărare aeriană, drone, vehicule blindate, transport, arme de calibru mic, uniforme, alimente și multe altele. De unde le luăm și pe ce bani? Nu avem de unde și nimeni nu ne va da (vinde) nici măcar 10% din cele necesare pentru război! Asta trebuie să înțeleagă clar combativii noștri prim-ministru și ministru al apărării!

Mai trebuie să înțelegem clar, că în realitate achiziționarea armamentului de către RM nu consolidează capacitatea noastră de a rezista unor forțe ca SUA și FR. Mai mult, niciuna dintre părți nu va împărtăși cu Republica Moldova tehnologiile militare inovatoare, ci doar produsele, pe care ele însele le pot neutraliza cu ușurință.

În același timp, cooperarea cu una dintre părți automat include RM în lista neprietenilor celei de-a doua părți. Aceasta sporește amenințarea militară pentru RM, dar nu și capacitatea ei de a face față amenințărilor.

Achiziționarea armamentului și implicarea experților militari ai unei forțe militare globale pentru a pregăti RM de rezistență în fața altei forțe militare globale, nu sporește capacitatea RM de a le face față. Adică, prin actualele sale acțiuni RM devine parte a conflictului dintre SUA și FR, dar de fapt este în continuare la fel de lipsită de apărare în fața forțelor militare globale, în ciuda investițiilor în înarmare.

Poate, cineva vrea să sacrifice nu doar Ucraina, ci și Moldova, pentru a striga lumii întregi că îi „obijduiesc pe cei mici” și a introduce restricții suplimentare nu numai împotriva Rusiei, ci și a altor state, bănuite de cele mai mici relații cu această țară? Poate, se dorește ca noi să devenim încă o victimă în lupta globală pentru putere și influență a celor care le pierd rapid? Tehnologiile au fost demult dezvoltate, și pentru ca noi să mergem voluntar la măcel, trebuie doar să educăm și să aducem la putere „idioții utili”!

Așa cred cei, care ne orientează spre o confruntare deschisă cu Rusia, însă noi vedem că liderii principali ai Moldovei, care-s utili Occidentului în alte chestiuni, nu se comportă ca niște idioți, și deocamdată reușesc să păstreze pacea în Moldova. Noi am făcut multe cedări în fața Occidentului în timpul guvernării liberalilor, inclusiv PAS. Vom pomeni aici doar numirea unei românce liberale în fruntea Băncii Naționale a Moldovei și cele peste 5,0 mlrd.de dolari dăruiți Occidentului sub formă de rezerve valutare. Putem spune cu fermitate, că PAS s-a răsplătit pe deplin cu curatorii, și că e timpul să promovăm o politică mai independentă, care exclude total implicarea țării într-un conflict militar. Să sperăm că nu se va merge mai departe de ritorica care place urechilor «Borișilor Johnsoni», și că în țara noastră va fi menținută pacea.

Cursul spre NATO: neutralitatea ca vestigiu

Dat fiind, că de una singură Moldova nu se poate opune provocărilor complicate, în special celor de ordin transnațional, reieșind din Strategia securității naționale Chișinăul va construi “ o rețea largă și funcțională de parteneriate cu cele mai avansate și prospere democrații ale lumii”.

Dat fiind, că UE “este și va fi unul dintre pilonii principali ai securității pe continentul european” (nu-i clar de ce, că doar UE nu este un bloc militar), în următorii șase ani în republică va avea loc “ pregătirea asiduă a țării pentru aderarea la Uniunea Europeană, la orizontul anului 2030, îndeplinind în mod pro-activ precondițiile necesare”, precum și integrarea în structurile de apărare și inițiativele Uniunii Europene.

Dacă în document Federația Rusă este calificată ca «inamic strategic», drept parteneri strategici în domeniul apărării și securității au fost numiți România și SUA, urmate Marea Britanie și Turcia(?). Se mai preconizează consolidarea relațiilor de parteneriat cu Franța, Germania, Polonia, Italia, Cehia și un șir de alte state din UE. Iar Ucraina independentă ca membră cu drepturi depline a familiei europene este numită “elementul-cheie al securității naționale a Republicii Moldova”, și e dificil să revendicăm acest postulat.

O altă prioritate este activizarea și aprofundarea colaborării cu NATO, care este și va fi “ unul dintre pilonii de bază pentru securitate în Europa”.

În iunie, trecut, Viorel Cibotaru, șeful misiunii RM la NATO și ambasador al Moldovei în Belgia, a declarat că numărul proiectelor Moldovei cu Alianța Nord-Atlantică în cadrul Programului de consolidare a capacității de apărare s-a triplat timp de un an. Dacă în mai, 2022 existau șase asemenea proiecte, acum avem 18 proiecte cu NATO, a declarat Cibotaru. În plus, reieșind din textul Strategiei securității naționale, Chișinăul oficial intenționează să sporească și mai mult frecvența exercițiilor comune ale forțelor armate ale Republicii Moldova cu partenerii strategici, în vederea creșterii pregătirii de luptă a cadrelor militare ale Armatei Naționale pentru acțiuni de apărare a țării. Autorii Strategiei fac aluzie la faptul, că după ce “invazia masivă a Federației Ruse în Ucraina a dezlănțuit un război în Europa ”, țările vecine cu FR cu tradiții vechi de neutralitate, au început să renunțe la acest statut și să “ adere la alianța militară NATO pentru a-și garanta securitatea națională în domeniul apărării colective”. Și ministrul apărării al RM la Conferința de la Munchen a declarat deschis, că “neutralitatea nu poate apăra Moldova ”.

Anatol Plugaru, ex-ministru al securității naționale, a declarat pentru ziarul rus “Независимая газета”, că actualele autorități ale Moldovei pregătesc societatea moldovenească de renunțarea la statutul de neutralitate și de integrarea în Alianța Nord-Atlantică. “Chișinăul a ales să meargă spre NATO. Președinta Maia Sandu muncește consecvent pentru aceasta. Ne-au atras deja în conflictul militar din Ucraina. Au deschis spațiul aerian pentru avioanele ucrainene și intenționează să-l deschidă pentru avioanele NATO”, - a declarat Plugaru și a menționat, că prin spiritul său războinic Chișinăul oficial se expune sistematic, devenind „o adevărată amenințare pentru Rusia”. Iar asta poate avea urmări.

Aici am putea discuta cu dl Plugaru: noi nu am fost atrași într-un conflict militar cu Rusia, iar menținerea regimurilor logistice pentru mărfurile civile ale țării vecine, cu care avem cea mai lungă graniță, este un fenomen firesc.

Informații pentru cugetare: Ucraina, care în a.2008 a spus clar că-și dorește intrarea în NATO, și în Constituția căreia, la insistența lui Poroșenco, a fost introdusă intrarea țării în NATO, în mod firesc a încetat să mai fie privită de Rusia ca fiind neutră. Acest fapt, precum și politica președinților Ucrainei (cu excepția lui Ianucovici), îndreptată spre intrarea Ucrainei în NATO, a fost și este argumentul politic, juridic și diplomatic principal, prin care Rusia explică agresiunea militară împotriva Ucrainei «neutre» .

În a.2016 NATO a proclamat Rusia ca principală amenințare pentru Alianță, de aceea actuala, și nu numai, conducere a țării noastre trebuie să țină cont de faptul, că însăși tendința Moldovei de a intra în NATO este privită de Rusia ca un pas dușmănos. Plus la toate - și Strategia securității naționale…

Se merită oare ca noi, în condițiile unui război care se apropie de granițele noastre, să tachinam Ursul fie cu limitarea circulației limbii ruse, fie prin adoptarea unor legi anti-transnistrene, fie cu niște declarații anti-rusești?

Transnistria: Chișinăul este în continuare precaut

Un punct aparte în lista amenințărilor și provocărilor pentru securitatea națională este problema transnistreană. Acesta este, probabil, unul dintre punctele cele mai reținute ale documentului, care arată că Chișinăul oficial nu este chiar așa de războinic și principial în raport cu Federația Rusă, cum vrea să arate.

Fraze ca “prezența militară ilegala a Federației Ruse în regiunea transnistreană ”, “exercitarea controlului asupra entității separatiste”, necesitatea “retragerii trupelor ruse de pe teritoriul suveran al Republicii Moldova” răsună de mai bine de 20 de ani și trec dintr-un document strategic în altul. În acest răstimp la conducerea Moldovei s-au aflat destule partide “proeuropene”, dar oricare era gradul dispozițiilor antirusești și a cerințelor regulate de ” retragere a trupelor”, nimeni nu a denunțat acordurile cu FR privind tematica transnistreană. Iar documentele în vigoare trebuie respectate.

Spre exemplu, acordul din a.1992 “Cu privire la principiile de reglementare pașnică în regiunea transnistreană a Republicii Moldova ” prevede crearea zonei de securitate între părțile conflictului, a Comisiei unificate de control, compuse din reprezentanții a trei țări care participă la reglementare, etc. Iar conform art. 2 al Acordului din a.1994 “Cu privire la statutul juridic, ordinea și termenele de retragere a formațiunilor militare a Federației Ruse , aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova”, “pașii practici privind retragerea formațiunilor militare ale FR de pe teritoriul RM vor fi sincronizați cureglementarea conflictului transnistrean și stabilirea statutului special al regiunii Transnistrene a Republicii Moldova”. Firește, în cadrul procesului de negocieri, la care Chișinăul oficial a renunțat “din cauza agresiunii Moscovei în Ucraina ”.

În noua Strategie a securității naționale nu se spune nimic despre dezacordul Chișinăului cu înțelegerile semnate anterior și despre intenția de a le rezilia unilateral “în legătură cu contextul regional schimbat și acțiunile agresive ale Federației Ruse”. Așa că această parte a documentului conține aceeași ritorică de 20-25 de ani: “reglementarea conflictului transnistrean este una dintre cele mai importante sarcini, care necesită eforturi diplomatice, economice, politice comune”; “ desfășurarea de evenimente diplomatice în scopul asigurării condițiilor pentru retragerea trupelor Federației Ruse, aflate ILEGAL (dar acordul din a. 1994, semnat de Cernomîrdin și Sangheli - nota red.) pe teritoriul suveran al Republicii Moldova și transformarea mecanismului existent de pace într-o misiune civilă internațională”; “efectuarea măsurilor diplomatice pentru încheierea procesului evacuării munițiilor din regiunea transnistreană și/sau la necesitatea nimicirii lor sub supraveghere internațională”; “sporirea rolului UE și a altor parteneri strategici în procesul de reglementare a conflictului”; “elaborarea și implementarea măsurilor necesare pentru reintegrarea progresivă a regiunii transnistrene în spațiul economic, juridic, informațional, politic și social al Republicii Moldova”.

Toate aceste au răsunat și pe timpul președintelui Voronin, care la începutul guvernării sale a tot încercat să soluționeze conflictul transnistrean, inclusiv privind transformarea mecanismului de menținere a păcii într-o misiune internațională civilă. Dar, recunosc în discuții private persoanele apropiate lui Voronin, care au participat activ la pregătirea «Planului Kozak», în ultimul moment la orizontul din vest a apărut un oarecare «Boris Johnson», care i-a explicat popular președintelui de atunci, că pentru Moldova nu este avantajoasă unirea cu Transnistria…

Mesajul mai mult ori mai puțin proaspăt al acestui capitol din Strategia securității naționale este “ utilizarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova pentru creșterea interesului populației din regiunea transnistreană pentru reintegrarea pașnică a țării”. Dar pentru aceasta e nevoie ca nivelul vieții pe malul drept să fie mult mai înalt ca cel de pe malul stîng, pentru ca transnistrenii să vadă ce pierd. Aici, deocamdată, Moldova de pe malul drept are probleme.

În ciuda înăspririi, din 1.01.2024, a regimului vamal pentru transportarea mărfurilor transnistrene, dar și a legislației moldovenești privind «combaterea separatismului», nici Rusia, nici Transnistria nu doresc o confruntare. Despre aceasta vorbesc rezoluțiile destul de reținute ale Congresului deputaților transnistreni de toate nivelurile și reacția Rusiei la acțiunile autorităților moldovene.

Informații pentru cugetare: În mare parte, problemele din dezvoltarea relațiilor cu Transnistria se află la Chișinău. Perioadele dese de destabilizare politică, impredictibilitatea, lipsa consecutivității politice, progresele modeste în dezvoltarea socială și economică și a nivelului de bunăstare personală, atacurile dese și amenințările Chișinăului în adresa Transnistriei – aceștia și alți factori nu contribuie la sporirea încrederii față de Chișinău și nu atrag oamenii de pe malul stîng al Nistrului. Presiunile, insultele și ultimatumurile împiedică construirea unui dialog și a încrederii față de Chișinău.

Gestionarea problemei Transnistriei va fi mai simplă, dacă Chișinăul va deveni un jucător mai matur, mai consecvent și mai puternic din punctul de vedere al dezvoltării sociale și economice.

Îmbunătățirea alfabetizării media și a igienei cibernetice

Reieșind din textul Strategiei, în Republica Moldova roiesc complicii Moscovei. Și politicienii corupți, și oligarhii fugari, și reprezentanții lumii criminale. Și o parte a presei, care promovează “operațiunile hibride ale FR în scopul subminării ordinii constituționale, perturbarea cursului european și dezintegrarea statului”, și răuvoitorii care difuzează dezinformări prin intermediul mass-mediei tradiționale și digitale.

“ Federația Rusă și interpușii săi în Republica Moldova reprezintă cea mai periculoasă și mai persistentă sursă de amenințare care, dacă nu este contracarată, poate avea efecte severe pentru statalitatea, democrația și prosperitatea țării”, - susține documentul.

Și deoarece “ este evident că Federația Rusă nu va renunța curând la acțiunile ostile la adresa Republicii Moldova. Prin urmare, va trebui să învățăm să trăim în condițiile unui război hibrid de lungă durată și înaltă intensitate. Republica Moldova trebuie să dezvolte și să își întărească în mod constant imunitatea față de amenințările de tip hibrid”, scriu autorii și menționează, că Moldova trebuie să dezvolte încontinuu și să-și consolideze imunitatea față de amenințările hibride.

În acest scop, autoritățile preconizează fortificarea regimului de sancțiuni financiare, “menite să minimizeze impactul influenței externe și al corupției ”; să reducă etapa de urmărire penală în cauzele legate de crima organizată, crime economice și corupție; să perfecționeze măsurile de protecție a activiștilor și informatorilor privind integritatea; să consolideze organismul nou format pentru combaterea dezinformării; să asigure dezvoltarea stabilă a mass-mediei considerate de autorități independentă; să dezvolte “ alfabetizarea media și rațiunea critică a cetățenilor prin programe educaționale formale și informale”; să lupte cu “nivelul scăzut de igienă cibernetică a angajaților guvernamentali și a populației”.

Mai pe scurt, totul este gata pentru «lucrul» eficient și productiv cu reprezentanții opoziției în ajunul alegerilor prezidențiale, care trebuie să se desfășoare în toamnă.

P.S. Strategia securității naționale indică și alte amenințări pentru securitatea țării: schimbările climatice rapide, crizele regionale și globale, riscurile agroalimentare, pandemiile și epidemiile, activitatea teroristă, dar acestora le-a fost consacrat nu mai mult de 20% din textul documentului. Principala amenințare este Rusia și tot ce ține de ea.

În linii mari, Strategia securității naționale este un document-cadru, care determină scopurile și principiile securității statului și stabilește metodele și direcțiile acțiunilor în domeniul dat. În baza ei vor fi elaborate acte mai utilitare și mai concrete. Spre exemplu, la finele lunii ianuarie președinta Sandu a semnat decretul privind crearea comisiei pentru elaborarea Strategiei naționale de apărare a Moldovei, reieșind din amenințările și scopurile naționale în domeniul securității și apărării, stabilite de Strategia securității naționale. Documentul urmează a fi prezentat peste cinci luni.

Dar, din cele declarate de Irina Vlah, fosta bașcană a Găgăuziei și președinta “Platformei Moldova”, care a îndemnat autoritățile să nu cheltuie sume de multe milioane pe înarmare, unicul dușman al poporului Moldovei este sărăcia, și anume ea trebuie combătută.

Occidentul ne va ajuta? Ne va ajuta puțin, dar foarte puțin. Noi o vedem pe exemplul altor puncte fierbinți (Irak, Libia, Afganistan, Ucraina…). Cineva dorește să sacrifice și Moldova, plus la Ucraina? Oare chiar conducerea Moldovei face acest joc?

Poate, și opoziția ar trebui să n-o mai sperie cu represalii postelectorale pe Maia Sandu, care se împotrivește războiului, însă în rezultat ar putea ceda total intereselor «Borișilor Johnsoni» și care omenește poate fi înțeleasă – toți se întreabă ce va fi cu ei după plecarea de la putere. N-ar fi oare mai corect ca noi toți să concentrăm atenția președintei asupra modului de a evita războiul în mica noastră țară pașnică?

Evident, noi nu putem saluta războiul dezlănțuit de Rusia în Ucraina, compătimim poporul ucrainean și în măsura puterilor acordăm ucrainenilor ajutor umanitar. Dar avem un stat suveran, și principala sarcină a conducătorilor lui este să asigure pacea pe teritoriul țării și să nu permită actorilor interesați să provoace pe cineva să ne atace.

Moldova nu este membră NATO, de aceea în cazul unei invazii a țării noastre NATO nu va avea careva obligații de a interveni militar pentru a ne proteja securitatea și suveranitatea. La fel ca și Ucrainei, ne-ar putea da arme și ceva bani. Parcă conducătorii unei țări ca Republica Moldova, dacă nu au trăsături suicidale de caracter, pot admite un asemenea scenariu? Însă acest scenariu este cel mai verosimil anume în cazul aprofundării relațiilor cu NATO, fără careva obligațiuni ale acestui bloc de a ne apăra în cazul unei agresiuni externe. Poate Maia Sandu sau ministrul Nosatîi să garanteze, că prin dezvoltarea relațiilor cu NATO și sublinierea faptului că Rusia ne este dușman, pe teritoriul țării noastre nu vor începe acțiuni militare? E dificil să inventezi relații mai apropiate cu NATO, ca cele ale Ucrainei. Chiar și o bază construiau la Oceakovo. A ajutat-o cu ceva pe Ucraina? Nu, a devenit cauza războiului cu Rusia! Nu este oare acesta principala sarcină a conducătorilor unui stat – să asigure pacea în propria țară și să evite acțiunile militare în propriul teritoriu?

Concluzie: Ori NATO chiar acum (imposibil pentru noi), ori cum n-ar fi o neutralitate nu doar în cuvinte, ci și în fapte.

Xenia Florea