Ce este totuși un război hibrid și ce are Moldova cu el ?

Strategia de securitate națională, adoptată la finele anului trecut, ne îndeamnă «să învățăm a trăi în condițiile unui război de mare intensitate și hibrid de lungă durată ». Între timp, o cincime din populația Moldovei recunoaște că nu înțelege ce se ascunde în spatele acestei definiții. Vom încerca să ne dumerim.

«O fantomă hoinărește prin Europa»

«Din clipa anexării Crimeii în martie, 2014 fantoma tacticilor (sau amenințărilor) «hibride» însoțește discuțiile despre securitate în Europa și America. Asta ne face să presupunem, că este vorba despre o formă nouă, foarte eficientă, de război, care creează amenințări complexe pentru UE, NATO și vecinii lor. Însă tactica hibridă nu este o invenție rusească nouă, nici exclusivă. Ea este veche la fel ca războiul în sine, și țările occidentale deseori au folosit elementele lui destul de eficient, cel puțin la nivel tactic», - este un fragment din articolul lui Nicu Popescu, ministrul moldovean al afacerilor externe și integrării europene, scris în ianuarie, 2015 , autorul fiind pe atunci analist superior la Institutul UE pentru probleme de securitate.

Pe atunci noțiunea «război hibrid » mai era obiect de discuție. Cercetătorii Institutului Norvegian de Afaceri Internaționale Erik Rijkborn-Kjennerud și Patrick Cullen menționau, că «termenul a fost extras din niște sfere relativ ascunse ale teoriei militare și a început să fie aplicat pe larg la descrierea numeroaselor provocări pentru Occident în sfera securității și apărării. Crearea de noi termeni (sau adaptarea celor vechi) pentru a descrie și explica provocările cu care se confruntă, este o practică obișnuită printre analiștii din domeniul securității și apărării. Și la fel ca mulți alți termeni noi, noțiunea «război hibrid» sau «tehnici hibride de război» a fost criticată destul. În fond, pentru că conceptul a provenit din viziunea asupra dușmanului. Definiția și semnificația ei se schimba în funcție de obiectul analizat, și noțiunea era privată de claritate conceptuală. Era criticată pentru că este o frază sau o vorbă la modă cu valoare analitică limitată, care nu conține nimic nou. Și pentru că ea distorsionează diferențele tradiționale dintre pace, conflict și război, și se extinde în așa măsură, că devine sinonimul celei mai vaste strategii ».

Analistul superior de la Institutul UE pentru probleme de securitate oferea războiului hibrid o definiție destul de comună pe atunci. Iat-o: «Războiul hibrid include un șir de acțiuni dușmănoase, prin care în locul invaziei militare de proporții partea atacantă tinde să-și submineze oponentul prin diverse acțiuni, inclusiv operațiuni diversioniste, sabotaj, hacking și sprijinirea grupărilor rebele. El mai presupune dezinformarea (în țările –țintă și nu numai), presiunile economice și întreruperi în furnizarea energiei. Pentru îndeplinirea reușită a acestor acțiuni, este necesară o integrare a acestor elemente, și supunerea lor unui comandament strategic. În plus, agresorul trebuie să fie capabil să nege convingător aceste acțiuni în fața comunității locale și internaționale ».

Nicu Popescu era sigur că țările europene, spre deosebire de Ucraina, nu-s amenințate de asemenea atacuri. «E puțin probabil ca Rusia să încerce acapararea teritoriilor membrilor NATO cu ajutorul «omuleților verzi». Dar încercările de a destabiliza guvernele și a înjosi și UE, și NATO prin operațiuni la scară mică, - ceea ce unii numesc «a îmboldi și a pipăi» - nu-s imposibile », - a conchis el.

Analistul superior de la Institutul UE pentru probleme de securitate subaprecia procesele care aveau loc. Lumea se schimba uimitor și irevocabil, și deja peste doi ani, în 2017, a apărut Centrul european de excelență pentru răspunsuri la amenințările hibride, adică „o gamă largă de metode și acțiuni care vizează vulnerabilitățile adversarului ».

Cum omul a învins tehnologiile

E de menționat, că noțiunea ”război hibrid” a evoluat mult înainte ca analiștii militari să-i acorde un sens nou. Specialiștii cu epoleți cred că hibride au fost și războaiele lui Napoleon, și al Doilea Mondial, și multe altele. Dar iată că a sosit secolul tehnologiilor, apoi și conștientizarea faptului că avantajul tehnologic asigură o dominație pe termen scurt, apoi și o nouă abordare a războiului.

Încă an a. 2005 a descris-o, în articolul «Războiul viitor: renașterea metodelor hibride de război» Generalul-locotenent James N. Mattis, Corpul Marin al SUA și locotenent-colonelul de rezervă Frank Hoffman, Corpul Marin al SUA, cel care peste doi ani edita cartea «Conflictul în sec. XXI: renașterea războaielor hibride», care a devenit jalonul de start pentru exportul noțiunii «noi» în comunitatea politologică.

«Strategia națională de apărare a SUA definește patru provocări sau amenințări noi: tradiționale, ne-standard, catastrofale și distrugătoare, - scriau Mattis și Hoffman. – Anterior scenariile planificării de apărare și planificarea forțelor se concentrau pe provocările tradiționale sau convenționale. Deși amenințările din partea actorilor statali nu au dispărut , este clar că în viitorul apropiat SUA vor domina asupra adversarilor convenționali. Dar există probabilitatea ca un oarecare stat să ne subestimeze fermitatea sau angajamentul, sau un actor statal iresponsabil poate lua măsuri care ar putea necesita o intervenție semnificativă a SUA».

Mattis și Hoffman au prevenit, că «superioritatea convențională a SUA creează o logică convingătoare pentru state și actori nestatali pentru a trece de la războiul tradițional la unele mijloace unice sau o combinație neașteptată de tehnologii și tactici de obținere a avantajelor». De aceea specialiștii militari recomandau «explorarea naturii provocărilor alternative și a investițiilor, pe care trebuie să le facă Statele Unite pentru a se pregăti mai bine pentru o lume imaginară, în care adversarii devin neconvenționali».

Mattis și Hoffman au prevenit, că «așa numitele provocări ne-standard - terorismul, răscoalele și tulburările, războiul fără restricții, războiul de partizani și presiunile din partea criminalității drogurilor – cresc ca mărime și ca complexitate și vor deveni provocări de talie mondială pentru securitatea SUA». « Asemenea provocări neregulate tind să folosească avantajele tactice atunci și acolo unde doresc, nu să respecte regulile noastre. Ele tind să acumuleze niște efecte tactice mici pe care să le fortifice cu ajutorul mass-mediei și a războiului informațional, pentru a submina fermitatea SUA. Este cel mai posibil adversar al nostru pe viitor», - se menționa în articol.

«Noi ne ciocnim ne de un diapazon de provocări aparte, da de îmbinarea abordărilor novatoare – fuzionarea diverselor metode și mijloace de război. Această sinteză fără precedent noi o numim Război Hibrid », - au constatat Mattis și Hoffman.

O altă continuare a politicii

Odată cu «renașterea războaielor hibride» s-a încheiat așa numita revoluție în sfera militară și transformarea tehnologică a sectorului de apărare. Cel mai important element al concepției noi a devenit din nou factorul uman-centrate a războiului.

«Genul de războaie, cu care ne vom confrunta pe viitor, nu poate învinge prin focusarea pe tehnologii. Ceea ce generalul Charles Krulak, fost comandant al Marinei, numea Războiul în trei blocuri, este o construcție destul de simplă. Noi extindem concepția și vorbim despre adăugarea unei noi dimensiuni. Adăugăm blocul patru, preocupat de aspectele psihologice sau informaționale ale operației. Blocul patru este sfera în care poți să nu te afli fizic, dar în care noi transmitem mesajul nostru», - preziceau James N. Mattis și Frank Hoffman.

«Astfel, transformarea începe și se termină în cultură, și se reflectă în sistemul de valori a societății, în comportamentul membrilor ei. În ce crede poporul, care este viziunea lui asupra viitorului – toate afectează transformarea, care este un proces complicat, dinamic, care se auto-modifică și reușita căruia depinde de capabilitatea societății de a găsi echilibrul între creativitate, dorința de inovare și inerția inevitabilă a organizării militare», - reflecta asupra acestor schimbări Directorul Centrului Ashrakh pentru Studii Strategice, Rachya Arzumanyan. .

În rezultat, timp de un deceniu și jumătate s-a format un mediu nou de «securitate», care are următoarele caracteristici determinante: 1) operațiuni și companii militare multidimensionale; operațiuni și companii militare multidimensionale;

operațiuni militare și companii multidimensionale;

военные операции и многопрофильные компании;

2) faptul că participanții lor și interacțiunea dintre actori pot fi globale și locale, statale și nestatale, simetrice și asimetrice; 2) faptul că participanții lor și interacțiunea dintre actori pot fi globale și locale, statale și nestatale, simetrice și asimetrice;

2) то, что их участники и взаимодействие между акторами могут быть глобальными и локальными, государственными и негосударственными, симметричными и асимметричными;

2) faptul că participanții acestora și interacțiunea dintre actori pot fi globale și locale, statale și nestatale, simetrice și asimetrice;

3) faptul că interacțiunea nu poate fi divizată și clasificată cu o identificare clară a componentei politice, militare, sociale sau economice..

Renumita afirmație a eminentului strateg militar al sec. XIX Karl von Clausewitz că «războiul este doar continuarea politicii prin alte mijloace », a căpătat culori noi. Cu începerea războiului hibrid modern mijloacele de război s-au extins, iar matricea «politica - războiul» a devenit și mai complicată.

«Acum războiul în sine oferă un șir de oportunități. Uneori el poate include operațiuni chinetice îmbinate cu utilizarea actorilor nestatali. Uneori - lansarea atacurilor cibernetice asupra infrastructurii critice cu campanii de dezinformare. Posibilități vaste, la fel și metode de fuziune sau îmbinare a lor», - menționa în a.2021 Arsalan Bilal, bursier la Centrul de Cercetare a Păcii de la Universitatea Arctică din Norvegia.

«Despre ce este vorba?»

Faptul că în a. 2015 analistul superior de la Institutul UE pentru probleme de securitate Nicu Popescu nu a văzut toate semnele reale ale războiului hibrid modern, și nu a putut prognoza tempoul apropierii și dimensiunile unor asemenea războaie, este de înțeles. El era specialist în conflicte, nu un strateg de sistem. Unde mai pui că și războiul era cumva alunecos. Hotarul dintre pace și război , în sensul direct, nu mai era clar. Să depistezi și să determini pragul războiului a devenit imposibil. «Nu există cel mai bun prieten, nu există cel mai bun dușman», - așa descriau Mattis și Hoffman esența acestei senzații.

În ani numărați, întreaga lume a devenit arena războiului hibrid. Mijloacele comune și netradiționale de guvernare și instrumentele subversiunii, adică ale detronării și răsturnării, s-au amestecat și împletit, pentru a folosi slăbiciunile adversarului sau oponentului și a obține efecte sinergetice.

În această nouă filozofie a războiului atacurile hibride au loc într-un context destul de neînțeles. O atare incertitudine este creată și fortificată deliberat de înșiși participanții la confruntare: pentru a da un plus de complexitate răspunsului și pentru a submina securitatea adversarului simultan pe două fronturi.

Primul trece prin sfera politicii, a treburilor militare, economiei, societății, informației și infrastructurii statului-țintă. Al doilea - ideațional, legat de idei și asociat cu legitimitatea statului, însăși baza interacțiunii dintre stat și societate, baza puterii și capacității statului. Pe frontal doi acțiunile hibride au ca scop subminarea contractului social între guvernare și cetățeni, subminarea încrederii societății față de stat.

Iată esența și canavaua războiului hibrid. Pe de o parte, este un război al tuturor împotriva tuturor, și pe toate segmentele. Pe de alta – el are aceeași logică rece de atingere a dominației în interesul propriilor elite.

Conștientizarea acestei logici ne poate ajuta să înțelegem foarte multe procese în interiorul țării noastre și în jurul ei. Printre altele, declarația premierului României Marcel Ciolacu despre aceea că «în Republica Moldova există un conflict și un război hibrid împotriva Maiei Sandu și a guvernului democratic ». Sau excluderea prevederii de neutralitate din proiectul Strategiei naționale de securitate. Sau declarațiile insistente ale reprezentanților puterii că «în a. 2024 atacurile hibride împotriva Moldovei care și-a restabilit suveranitatea se vor amplifica înzecit». Un război hibrid foarte subtil împotriva Moldovei care și-a restabilit suveranitatea este politica tuturor guvernelor românești în ultimii 35 de ani… Rusia în acest război este evident pasivă, fiind concentrate pe sprijinirea Transnistriei.

De altfel, trebuie să recunoaștem, că jocurile mortale pentru supraviețuire preocupă doar o treime dintre cetățenii moldoveni. Sociologii centrului IMAS au întrebat respondenții: «Mulți politicieni din actuala guvernare susțin, că FR duce un război hibrid pe teritoriul țării noastre. Dvs. ce credețiMulți politicieni din actuala guvernare susțin că Federația Rusă duce un război hibrid pe teritoriul țării noastre.

Mulți politicieni din actualul guvern susțin că Federația Rusă poartă un război hibrid pe teritoriul țării noastre.

Doar 31% dintre participanți au fost de acord cu această opinie. 47% au declarat că asemenea afirmații nu corespund realității, iar 18% au recunoscut că nici nu înțeleg despre ce este vorba.

Poate că și acest rezultat este urmarea războiului hibrid. Dar atunci apare întrebarea: și atunci, cine îl pierde?

Natalia Uzun