Refugiații: examen ucrainean pentru reziliența societății moldovenești

Țara vecină cu Republica Moldova – Ucraina este în a 14-a zi de război. Între timp, Republica Moldova a trebuit să facă față unui val enorm de refugiați ucraineni, fără precedent, iar pentru aceasta a trebuit să dea dovadă de mai multe calități.

De care anume calități, au încercat să discute participanții la dezbaterea publică „Refugiații: examen ucrainean pentru reziliența societății moldovenești”, desfășurate de Agenția de presă IPN.

Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că în situația actuală există două dimensiuni. Una pur umanitară și alta juridică. Dacă se vorbește despre cadrul internațional legal, punctul de pornire este Convenția din 1951 privind statutul refugiaților, care este un document fundamental al dreptului internațional referitor la refugiați. Republica Moldova a aderat la această Convenție și protocolul ei din 1967 prin Legea de ratificare din 23 noiembrie 2001. Convenția conține interpretarea termenului de „refugiat” și definește condițiile în care un refugiat își pierde statutul precum și categoriile de persoane față de care Convenția nu se aplică. Totuși, Protocolul a fost extins și se regăsește în Convenție oferindu-i un aspect mai larg. Astfel, statutul de refugiat i se oferă fiecărei persoane, care din cauza agresiunii externe, ocupației, dominației străine sau evenimentelor care tulbură grav ordinea publică, fie într-o parte a teritoriului, fie în întreaga țară de origine, sau a cărei cetățenie o are persoana respectivă, a fost obligată să părăsească țara de origine pentru a căpăta un loc de refugiu în alt stat.

Convenția interzice expulzarea sau forțarea returnării persoanelor care au statut de refugiat. Stabilește foarte clar regimul juridic al refugiaților, inclusiv drepturile și obligațiile refugiaților în raport cu țara care le oferă adăpost. Convenția mai stabilește și tratamentul refugiaților, lucru important, spune expertul. Convenția conține dispoziții privind documentele de identitate pentru refugiați, obligă statele să colaboreze cu Agenția Specială ale Națiunilor Unite care se ocupă de refugiați. Documentul are semnificație juridică, politică și etnică. Semnificația juridică constă în stabilirea normelor de bază pentru acțiunile de principiu, cea politică se extinde asupra cadrului universal potrivit căruia statele pot coopera și împărți responsabilitatea ce ține de deplasarea forțată a persoanelor din alte state, iar semnificația etnică rezidă în declarația celor 144 de state, părți la această Convenție.

Cadrul național al Republicii Moldova este destul de bine dezvoltat, consideră expertul. Este vorba despre existența Legii privind statutul juridic al cetățenilor străini și apatrizi, Legea privind azilul în Republica Moldova, Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova, Legea privind ieșirea și intrarea în Republica Moldova, Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova și Legea cu privire la migrația de muncă. Principalele instituții care se ocupă de problemele refugiaților este Agenția ICNUR la nivel internațional, iar în Republica Moldova de refugiați se ocupă Ministerul Afacerilor Interne prin intermediul Biroului Migrațiune și Azil și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care actualmente asigură recepționarea și suportul logistic pentru ajutorarea umanitară a centrelor pentru refugiați.

Marcel Spatari, ministrul muncii și protecției sociale, consideră că Moldova era pregătită că va exista un flux de refugiați din Ucraina, dar ca stat, nu avea capacitatea de a primi în două săptămîni peste 100 de mii de refugiați. „A trebuit să construiască această capacitate din mers și crede că i-a reușit cu sprijinul tuturor voluntarilor, APL, Guvernului etc. Actualmente, pe teritoriul Republicii Moldova sînt peste 107 mii de refugiați. De mai multe zile, ritmul de intrare în țară este de 30 de mii de refugiați, dar a fost asigurat un coridor verde pentru cei care intră în țară și vor să-și continue drumul spre Uniunea Europeană. De exemplu, duminică au intrat peste 30 de mii de refugiați și au ieșit, în direcția spre România, aproape 25 de mii de oameni. Diferența e de mai bine de cinci mii de refugiați care au rămas în țară. Mulți sînt primiți de familii. În centrele de plasament și adăposturile de urgență sînt în jur de 10 mii de oameni. Nouă din zece refugiați sînt în familii și asta pune o presiune și pe populație. Pentru asta, autoritățile sînt acum în discuție cu ICNUR, ca mecanismul de compensații pentru refugiați, în Republica Moldova, să aibă o componentă de susținere a familiilor care au găzduit refugiați. Asta s-a mai întîmplat în Grecia, dar nu este o practică internațională. ICNUR este în principiu de acord și acum se discută la nivel tehnic cum se va întîmpla acest lucru, fiind vorba de fondurile internaționale, nu bugetul statului”, a spus oficialul.

Marcel Spatari spune că autoritățile analizează o definiție mai largă a termenului de „refugiați”. „Nu se va limita doar la cei care vor solicita azil, dar la toți cei care vor fi identificați ca și refugiați din Ucraina și vor primi indemnizații. Pînă la activarea mecanismului ICNUR, Moldova deja oferă servicii de plasament, alimentație, acces la igienă pentru refugiați în centrele de plasament. Aceste centre sînt deschise practic în toate raioanele republicii, sînt în jur de 7 mii de locuri în centrele acreditate și încă circa 7 mii în adăposturi de urgență. De exemplu, Centrul de la Manej din capitală este un adăpost de urgență, pentru că sînt spații foarte mari cu paturi și acolo oamenii rămîn pe termen scurt, iar Centrele de plasament reprezintă locuri amenajate în cămine, locuri de studii, unde condițiile sînt mai bune și persoanele pot rămîne pînă la trei luni”, a spus el.

Potrivit lui Marcel Spatari, se vrea ca oamenii care rămîn pe mai mult timp în țară să se integreze, li s-a permis să se angajeze în cîmpul muncii fără permisul de muncă și vor fi integrați și copii refugiați, în școli. „De asemenea, a fost contractat un depozit foarte mare la Vatra, unde sînt duse ajutoarele umanitare și donațiile, iar de acolo sînt distribuite la centrele de plasament unde sînt cazați refugiați. Ministrul susține că Moldova contează mult pe suportul partenerilor externi și pe donațiile locale în contul deschis de Ministerul Finanțelor, unde s-au acumulat peste 12 milioane de lei, vor fi și donații, granturi și din alte țări care vor ajuta la depășirea crizei”, a spus ministrul muncii și protecției sociale.

Activistul Anderi Lutenco, membru al grupului de voluntari „Moldova pentru Pace”, a declarat că voluntarii își văd scopul nu atît de a înlocui serviciile pe care le oferă statul, cît pentru a complementa acolo unde statul nu reușește. Scopul voluntarilor este ca, ulterior, ei să aibă mai puțin de lucru și mai mult de lucru să aibă statul. „Din zi în zi, statul chiar preia unele lucruri pe care le făceau voluntarii înainte, respectiv, pot spune că statul se descurcă din ce în ce mai bine. Din prima zi voluntarii au fost invitați de către stat la dialog și coordonare, care, de altfel, există din prima zi. Voluntarii discută zilnic cu deputați, miniștri cu care se coordonează diverse subiecte. La nivel de comunicare, la fel, totul merge bine”, a spus activistul.

„Cu siguranță, au fost unele probleme și de comunicare și anumite încercări de a conlucra care nu au mers, dar asta este firesc într-o situație în care lucrurile se schimbă foarte, foarte rapid. În această perioadă nu este necesar doar coordonarea abstractă a societății civile, voluntarilor și a statului, dar este necesară și comunicarea și coordonarea dintre diferite structuri ale statului, care nu neapărat întotdeauna merge bine, din acest motiv au fost unele probleme. Ideea generală este că e din ce în ce mai bine, se vede deschidere, dialog, voluntarii sînt și ascultați și ascultă și ei ce li se spune”, afirmă Andrei Lutenco.

Marianna Prisiajniuk, jurnalistă ucraineană, corespondent special al Agenției Glavcom în România și Republica Moldova și fact-cheker al proiectului StopFake, consideră că pentru Moldova, pentru populația din țară, se atestă actualmente un flux enorm de refugiați, dar nu este un flux enorm pentru Ucraina. Asta, pentru că populația Ucrainei e aproape de 40 de milioane, dintre care, conform datelor ONU, doar 2 milioane s-au refugiat și merg în mai multe țări, nu doar Moldova.

Potrivit jurnalistei, dispoziția ucrainenilor nu este ca să părăsească țara. „Ei stau și rezistă, dar pentru că este război, mamele trebuie să-și apere copii și există spațiul umanitar și sînt oameni care trebuie să părăsească țara pentru a-și asigura siguranța. Majoritatea ucrainenilor stau în Ucraina. Generalizînd, din punctul de vedere al Ucrainei, fluxul de refugiați nu este prea mare”, a spus ea.

Dezbaterea publică la tema „Refugiații: examen ucrainean pentru reziliența societății moldovenești”, a fost ediția a 227-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.