Voința de a trăi: Un marinar a plutit în derivă pe o plută în Atlantic timp de 76 de zile fără mîncare și băutură

Steve Callahan, un marinar american aflat într-o călătorie de unul singur din Insulele Canare pînă în Caraibe, a luptat pentru viața sa într-o barcă gonflabilă timp de 76 de zile.

Această poveste este relatată de Lad Bible.

Bărbatul a proiectat și construit singur barca Napoleon Solo de 6,5 metri și a pornit la drum în 1981. La puțin peste o săptămînă de călătorie, arhitectul marin a întîlnit un corp necunoscut, probabil un rechin sau o balenă, iar vasul său a început să se scufunde.

Cînd Napoleon Solo a început să se scufunde, Steve abia a avut timp să își ia echipamentul de salvare, inclusiv o plută de salvare.

„M-am trezit și apa se năpustea deasupra mea. Din felul în care venea, mi-am dat seama că barca se scufunda rapid. Barca era aproape complet scufundată, dar mi-am ținut respirația și m-am scufundat din nou și din nou. Îmi amintesc că ea arăta atît de calmă jos, în comparație cu oceanul furios de la suprafață. A fost ca și cum aș fi intrat într-un mormînt acvatic”, își amintește Steve.

Dintr-o dată, Steve s-a trezit singur în mijlocul Atlanticului, la aproximativ 800 de mile (1.287 de kilometri) de țărm, cu mîncare și băutură limitate.

„Am ținut un jurnal, am pescuit cu o suliță și am fiert apă cu un panou solar care a funcționat cîteva zile. În a 14-a zi am văzut o navă, am aprins o rachetă de semnalizare și am crezut că am fost observat, dar a trecut pe lîngă mine. În ziua 50, încercasem să mențin pluta pe linia de plutire cu o pompă timp de 10 zile, după ce o parte din ea se rupsese. Eram la limita de jos. Am cedat și am renunțat. Dar apoi m-am speriat la gîndul că voi fi mort în cîteva ore; am găsit o modalitate de a repara pluta și asta a fost cea mai mare victorie din viața mea”, a explicat el.

În cea de-a 76-a zi, a fost în sfîrșit găsit și salvat de pescari în largul insulei Marie-Galante. Pînă atunci, Steve pierduse o treime din greutate și i-au trebuit șase săptămîni pînă să poată merge din nou.

„Nu-mi venea să cred că există cineva acolo. Era ca și cum simțurile mele erau conectate la un circuit electric, toate erau amplificate, astfel încît fiecare culoare era foarte strălucitoare și fiecare miros era foarte intens. A fost pur și simplu frumos pentru mine. Nu este nimic nobil în faptul că am supraviețuit, este doar ceea ce am făcut”, a adăugat bărbatul.