Sandu Grecu: "Teatrul e mult mai mult decît contabilitate și plan financiar. Devenim penibili, dacă credem altfel"

Sandu Grecu, directorul general al Teatrului Național «Satiricus Ion Luca Caragiale», președintele Uniunii Teatrale din Republica Moldova, și-a expus părerea în privința modificărilor propuse de Ministerul Culturii și aprobate în ședința Guvernului din data de 10 ianuarie la Legea cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice. Mai exact, la prevederile ce țin de specialitățile persoanelor, care pot fi numite în funcția de conducător al teatrului, circului și organizației concertistice publice.

Sergiu Prodan, Ministrul Culturii, prezentînd spre aprobare proiectul Privind modificarea Hotărîrii Guvernului nr. 1242/2003 despre unele măsuri de implementare a Legii cu privire la teatre, circuri și organizații concertistice, a menționat că acest document propune lărgirea cercului de potențiali candidați la funcția de manager, notează Noi.md.

«Această modificare va deschide, de fapt, oportunități pentru angajare în funcții de conducători ai instituțiilor teatral-concertistice a oamenilor responsabili financiar, capabili să conducă aceste instituții», a precizat ministrul.

Argumentul lui Sergiu Prodan nu este împărtășit de Sandu Grecu, directorul general al Teatrului Național «SatiricusIon Luca Caragiale», președintele Uniunii Teatrale din Republica Moldova, care spune că teatrul are specificul său, or, un manager de teatru trebuie să cunoască acest lucru foarte bine.

«Ceea ce încearcă acum Ministerul Culturii să promoveze: juriști, economiști, persoane, care au absolvit administrație publică, cred că este o greșeală fatală. Este părerea mea subiectivă, dar și a Uniunii Teatrale. Repet, este o greșeală fatală și vor fi distruse toate teatrele și vă explic de ce: orice inginer, economist, tehnician, jurist va veni la teatru ca la fabrică și doar ca să ocupe o funcție, vor încerca să administreze teatrul ca pe o instituție, care produce orice, numai nu teatru», a spșus Sandu Grecu pentru Noi.md.

Potrivit documentului, în funcția de conducător al teatrului, circului și organizației concertistice publice este numită o persoană cu studii superioare în unul din următoarele domenii generale de studii: arte, științe economice, drept, științe administrative și cu experiență profesională de cel puțin 5 ani în domeniile respective, precum și cu o experiență de cel puțin 2 ani în funcții manageriale.

Sandu Grecu se arată deranjat nu de anii de experiență, stipulați în proiect, dar de un aspect mult mai important legat de specialitatea persoanelor, care ar putea deveni manageri de teatru.

«Dacă pînă la urmă tot nu au încredere în directorii de teatru, ar trebui să introducă funcția de vicedirector economic, care, de fapt, și există în teatre. Și mă întreb atunci, ce-i încurcă acestui vicedirector economic să se ocupe de toată contabilitatea, să aplice legea? Iar directorul teatrului să fie un artist, un creator. Un teatru nu înseamnă, în primul rînd, contabilitate. Un teatru, în primul rînd, are scopul de a deservi spectatorul, populația și de a schimba mentalitatea cetățenilor. Iar pentru asta este nevoie ca în fruntea teatrului să fie un artist, care cunoaște bine dramaturgia, citește piese, alege textele, se gîndește ce probleme trebuie puse în fața societății, în fața tinerei generații, ca toți, venind la teatru, nu doar să se distreze, dar și să se întoarcă acasă cu un bagaj de cunoștințe, cu ajutorul cărora ar vedea altfel lumea».

Directorul general de la «Satiricus» mai spune că nu poate un jurist sau un economist să cunoască regizorii buni de teatru din lume, pe care ar trebuie să-i aducă să monteze spectacole, să se priceapă în calitatea acestor regizori, în profesionalismul lor.

«Nu are cunoștințe un jurist despre ceea cine sînt dramaturgii contemporani sau cei clasici, dacă are nevoie societatea de un anumit spectacol sau nu, dacă este bun un spectacol pentru festivaluri și care sînt părerile criticilor de teatru. Și e normal să nu cunoască aceste lucruri, la fel cum eu nu cunosc ceea ce știe un jurist sau un economist. Dar pentru acest lucru, eu am jurist în cadrul teatrului, un economist, care rezolvă problemele, care nu sînt atît de importante precum este producerea spectacolului. Pentru că, pînă la urmă, trebuie să ne întrebăm: care este misiunea unui teatru? Misiunea unui teatru este să producă spectacole de calitate, să producă cultură și să educe această societate, or, acest lucru nu poate fi făcut de un teatru, care are în frunte un economist sau un jurist. Nu poate înțelege un economist de ce, de exemplu, îmi trebuie mie pentru spectacol o rochie din secolul al 16-lea sau un revolver sau un abajur de la anticariat. Un economist sau un jurist îmi va spune să merg la un magazin obișnuit și să iau de acolo. Devenim penibili, transformăm teatrul profesionist în teatru de amatori».

Sandu Grecu spune că a discutat nemijlocit despre propunerile făcute de ministerul Culturii cu Sergiu Prodan și cu prim-ministrul Dorin Recean.

«Unul din argumentele autorităților este și acela că în teatru există director artistic. Dar puterea acestuia în fața unui director de teatru este zero. Pentru că managerul de teatru angajează oameni la serviciu, încheie contracte cu regizorii, care montează spectacole, cu scenografii, compozitorii, nu face aceste lucruri directorul artistic. Și atunci va apărea un conflict permanent între directorul artistic, care va încerca să facă artă, și un director pus, economist sau jurist, care nu-l va înțelege și se va opune. Artiștii sînt personalități, fiecare cu specificul său și este foarte greu să menții climatul psihologic și relațiile normale într-un colectiv de creație. Un manager de teatru trebuie să știe foarte bine psihologia fiecărui actor și să se gîndească la strategia dezvoltării profesionalismului actorilor. Teatrul e mult mai mult decît pur și simplu debit-credit în contabilitate sau plan financiar. Instituțiile de teatru sînt mai mult ca o familie. La noi sînt altfel de relații. În teatru, repetițiile durează și 18 ore și noi stăm acasă din 24 doar vreo 8 ore, iar restul le petrecem în colectiv. Oamenii se jertfesc, se consumă din punct de vedere moral, sentimental, psihologic. Nu poți să dirijezi cu acești oameni cum ai dirija cu o brigadă de construcții. Autoritățile asta nu înțeleg și nu știu, dacă vor înțelege vreodată și asta mă doare».

Directorul general de la «Satiricus» mai spune că nu ar vrea să creadă că aceste schimbări operate în legislație ar avea vreun substrat politic.

«N-aș vrea să cred că am ajuns să se schimbe directorii de teatru și acest lucru se face din punct de vedere politic, atunci, cum zice rusul «priehali» (n.r. – «am ajuns»). Noi avem directori de teatru, care muncesc, care sînt exigenți: și la «Luceafărul», și la «Mihai Eminescu», și la Teatrul din Bălți, și la «Eugene Ionesco», și la Cahul. Teatrele participă la festivaluri, produc spectacole de calitate, actorii din Moldova sînt net superiori la festivalurile internaționale și o spun fără exagerare. Cu părere de rău, există chestia asta de a promova oameni, care se pricep în toate. Unii, ca să fie șefi, spun că pot orice, doar că nu înțeleg un singur lucru: nu se pricep să-și ducă pînă la capăt propria profesie. Autoritățile arată lipsa de respect față de creatori, față de oamenii teatrului, față de Uniunea Teatrală».

Potrivit datelor de pe site, Ministerul Culturii are în subordinea sa 11 instituții teatrale publice: Teatrul Național de Operă şi Balet „Maria Bieșu”; Teatrul Național „Mihai Eminescu”; Teatrul Republican „Luceafărul”; Teatrul Național „Eugene Ionesco”; Teatrul Dramatic Rus de Stat „A. P. Cehov”; Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”; Teatrul „Alexei Mateevici”; Teatrul Național de Stat „Vasile Alecsandri”; Teatrul Republican Muzical-Dramatic „B. P. Hasdeu”; Instituția Publică Centrul de Cultură şi Artă „Ginta Latină” și Teatrul Dramatic de Stat pentru Tineret „С Улицы Роз” .