Prodan a numit scandalul de la ”Luceafărul” o adevărată aberație

Într-un interviu, Ministrul Culturii, Sergiu Prodan, s-a expus asupra scandalului de la teatrul ”Luceafărul”.

Potrivit ministrului, acest scandal nu merită atenția pe care o primește.

”Mă tem că voi dezamăgi, deoarece de fapt acest scandal, ca și multe altele, nu merită atenția pe care o primește. Din punctul meu de vedere, nu se poate vorbi de cenzură, cu atît mai puțin de autocenzură. A acuza întreg teatrul, actorii, și pe directorul artistic Slava Sambriș de autocenzură este cît se poate de josnic, trebuie să ai o părere foarte proastă despre ei, ca niște șerpi care ar permite autocenzura într-o situație în care nu avem cenzură ca atare, nicăieri în Republica Moldova.

Critic literar, despre spectacolul anulat de la Teatrul "Luceafărul": Știu ce a declanșat panica

Se presupune că acesta ar fi primul sau singurul caz, dar nu este așa în realitate. Și Slava Sambriș, și actorii teatrului sînt oameni cu demnitate. Sunt persoane competente, profesioniste, talentate, care și-au demonstrat de nenumărate ori prin spectacolele lor pe teme de actualitate că nu se închină, că sînt cei mai buni în acest domeniu al artei teatrale.

Conflictul a apărut între regizorul invitat să monteze spectacolul și teatru. În timpul acestei montări, întregul teatru a descoperit că regizorul creează ceva complet diferit de ceea ce se preconiza inițial. Astfel, întregul teatru a refuzat să colaboreze cu acest regizor, deoarece ceea ce el propovăduiește nu corespunde viziunii lor și acordurilor stabilite. Nu este vorba de un regizor al teatrului căruia i se interzice ceva. Este un angajat contractat pentru a efectua o muncă încredințată de teatru. Directorul artistic, consiliul artistic, regizorul principal, directorul teatrului, și trupa — toți i-au încredințat să realizeze o muncă specifică, care să se alinieze viziunii teatrului. Și s-a dovedit că el face complet altceva. Au renunțat la el, au reziliat contractul și au spus: „Mulțumim, nu avem nevoie.” Care cenzură? Despre ce vorbim aici?”, a declarat Pordan în cadrul interviului oferit pentru newsmaker.

Ministrul a menționat că regizorul a fost respins de cel care a comandat lucrarea, adică teatrul.

”Teatrul nu dorește să joace acel spectacol. Întrebați orice artist al teatrului: cine a impus poziția „taci, acesta e un spectacol interzis”? Nimeni nu a interzis nimic. Actorii, întreaga trupă, conducerea teatrului, regizorul principal — toți au spus „nu” acelui regizor. Despre ce mai putem discuta aici?”, a spus ministrul.

Referindu-se la așa numitul telefon venit din partea administrației prezidențiale, Sergiu Prodan, a menționat că acestea sînt doar speculații.

”Ce telefon? Știți, astăzi am vorbit la telefon cu Slava Sambriș, el m-a sunat. Este considerat cenzură sau nu? L-am întrebat: „Ce mai faci, Slava, cum este la teatru?” Este normal să comunici. Doamna Brașoveanu este consilier al președintelui în domeniul culturii și artei. Este datoria ei să știe ce se întîmplă. Apropo, ea m-a sunat atunci și pe mine, a întrebat ce se întîmplă. A sunat la teatru atunci cînd scandalul era deja în toi, cînd actorii își exprimaseră nemulțumirea și refuzul de a participa la acel spectacol, deoarece era o manipulare, deoarece nu corespundea viziunii lor. Cum poți face ca un întreg teatru din Moldova, o echipă de peste o sută de persoane, să se teamă atît de mult încît toți tac și spun „da, da, da, nu vrem să jucăm, dar sufletul ne cere”? Care cenzură? E doar o aberație. Acest om este Tartuffe.

„Tartuffe” este tocmai piesa care explică această situație. A apărut un oarecare impostor care, sub pretextul unui regizor modern, a încercat să impună teatrului viziunea și regulile sale. Nu a avut un comportament respectuos față de actori, a impus autoritatea autorului și regizorului. Și așa mai departe. Am aflat despre acest scandal cînd spectacolul a fost deja anulat. Deși știam că se întîmplă ceva acolo. Am auzit zvonuri încă din toamnă că, chipurile, „voi lua măsuri împotriva lui Slava Sambriș”. Nici nu mi-am imaginat. Îl respect pe acest om ca artist. Nu îmi imaginez o situație în care, din motive politice, aș impune cuiva o poziție. Eu însumi sînt artist, am trăit în vremea sovietică și știu ce este cenzura, știu ce este autocenzura.

Și vă asigur că, în acest caz, a fost doar o încercare a lui Tartuffe de a se infiltra, de a prezenta totul în viziunea sa, de a stîrni scandal și așa mai departe. Cu persoana respectivă a fost încheiat un contract de muncă. Dacă lăsăm deoparte arta, talentul și genialitatea, există un contract de muncă. Conform acestui contract temporar, el trebuia să efectueze o muncă specifică. Această muncă nu a fost acceptată. Subiectul care a încheiat contractul cu el — beneficiarul, clientul — a fost nemulțumit de muncă. La revedere. Mulțumim. Nu mai avem nevoie. Despre ce altceva mai putem vorbi aici?”, spune Prodan.