Marian Fusu: „Psihanaliza înseamnă să te apropii de tine însuți, de părțile ascunse, secrete ale personalității tale”.

De cele mai multe ori, psihanalistul este o persoană care are deja o educație de bază ca psiholog sau psihiatru și care, în plus, a studiat și psihanaliza și a trecut printr-o imersiune completă, o călătorie în adîncul propriei psihici.

Despre aceasta a vorbit psihanalistul Marian Fusu, în cadrul emisiunii „Fără cravate cu Alexandr Stahurski” de la postul de televiziune N4.

El a menționat că psihanaliza mai este numită și psihologie profundă. Adică, este un sistem separat de cunoștințe, practici, care poate fi învățat, avînd deja o anumită bază.

Uneori, în cazuri rare, sînt admiși la studiu filosofi sau umaniști care au o bază științifică destul de bună pentru înțelegerea omului și a vieții sale psihice. Apoi, ei au acces la studiu, la psihanaliză. Dacă trec toate etapele, pot obține și statutul de psihanalist. Adică, ei trec prin testare și, în plus, mai sînt și anumite cerințe pentru ei.

Marian Fusu a explicat că, în primul rînd, fiecare candidat trebuie să treacă prin cel puțin o terapie proprie, adică o psihanaliză proprie de mai mulți ani, care poate dura 5, 6, 8, 10, 15 ani.

„Aceasta se face de cel puțin trei ori pe săptămînă. Respectiv, pe parcursul a mai multor ani. Adică, trecem printr-o imersiune completă, o călătorie în adîncul propriului nostru psihic, în adîncul sinelui, ne cunoaștem propriile metode, moduri de funcționare, conflicte și așa mai departe. Adică, în primul rînd, aflăm cum funcționează, în al doilea rînd, ne cunoaștem pe noi înșine, propria noastră lume interioară, înainte de a începe să lucrăm cu altcineva”, a remarcat psihanalistul.

Pe lîngă aceasta, psihanalistii urmează cursuri în cadrul institutului de psihanaliză.

„Și al treilea aspect ține de supervizia suplimentară, adică de consultările regulate cu un îndrumător mai experimentat , care îți urmărește activitatea, îți oferă indicații sau o evaluează într-un fel sau altul, sau te ajută. Și acest lucru se întîmplă în mod regulat. În fiecare săptămînă te întîlnești cu acest mentor mai experimentat, care îți coordonează munca, o monitorizează și o corectează, dacă este necesar. Și, în cele din urmă, o comisie specială se reunește de cîteva ori și decide cît de mult ai progresat pe această cale și cît de pregătit ești să intri în această comunitate internațională de psihanalisti”, a subliniat Marian Fusu.

El a explicat că psihiatrul este un medic care tratează cu medicamente, de obicei, forme mai grave de tulburări psihice, care necesită uneori o intervenție urgentă, cînd persoana are nevoie de ajutor urgent, viața sa psihică este în pericol și are nevoie de o intervenție medicală urgentă. Iar după ce a fost tratat cu medicamente, sau chiar în paralel cu acest tratament, el poate urma și o terapie la un psiholog sau la un psihoterapeut.

Psihoterapeuții sînt, de asemenea, cel mai adesea medici care aleg la un moment dat să devină fie psihiatri, fie psihoterapeuți. Este ca și cum ar fi ramuri paralele. Iar un psihanalist este, în consecință, o persoană care are deja o educație psihologică sau psihiatrică și care decide să lucreze într-un alt domeniu.

„La urma urmei, în ce constă munca de psihanaliză? Ne întîlnim foarte des cu o persoană, de trei, patru sau cinci ori pe săptămînă, timp de 7-8 ani, să zicem. Se consideră chiar că terapia care are loc mai puțin de trei ori pe săptămînă nu poate fi numită psihanaliză. Dacă are loc de două ori pe săptămînă, se numește psihoterapie orientată psihanalitic, deoarece frecvența este importantă aici. La fel ca în antrenamentele sportive. Dacă te antrenezi o dată pe săptămînă, este una. Dacă te antrenezi de trei ori pe săptămînă, este cu totul alt nivel”, a subliniat psihanalistul.

Potrivit lui, de cele mai multe ori psihologii se concentrează pe o cerere anume. De exemplu, o persoană vine și spune că suferă de neliniște, frică sau are probleme în relațiile cu colegii, în comunicare, iar ei lucrează direct cu această cerere. Și în 5, 6, 10, 20 de întîlniri, acest lucru poate ajuta doar să vezi problema din diferite perspective și să găsești posibile soluții, fără a aprofunda mai mult.

„Este ca o ambulanță, cînd te simți rău, ambulanța a sosit, ți-a făcut o injecție, te-ai simțit mai bine și, ei bine, trăiești mai departe de sine stătător. Iar dacă vrei să te tratezi, atunci trebuie să faci o examinare mai amănunțită”, a remarcat psihanalistul.

El a accentuat că psihanaliza este o scufundare îndelungată în adîncul sinelui, în adîncul psihicului, cunoașterea de sine, cunoașterea unor părți ascunse, a unui potențial ascuns, a conflictelor ascunse.

Marian Fusu a subliniat că, într-un anumit sens, fiecare dintre noi are o parte importantă care ne aparține și care, în același timp, ne este ascunsă.

„Ea este mascată. Nu avem acces la ea. Și în procesul de psihanaliză întîlnim această parte, o descoperim și o însușim. Adică psihanaliza este, printre altele, și însușirea sinelui, a părților ascunse, a potențialului ascuns. De obicei, după o astfel de muncă, oamenii se regăsesc în diferite pasiuni la care înainte nici nu se gîndeau. Unii încep să cînte, alții să picteze, alții să scrie poezii”, a remarcat psihanalistul.