Această zi am discutat-o cum am putut

Foto: wordpress.com

Xenia Florea

În ajunul aniversării a cincea de la revoltele din aprilie 2009, în Parlament au avut loc audieri pe marginea dosarului 7 aprilie. După ce ministrul de Interne Dorin Recean , procurorul general Corneliu Gurin şi directorul SIS Mihai Balan şi-au prezentat rapoartele, a apărut o nedumerire: cu ce s-au ocupat organele de anchetă cinci ani? Şi aproape o certitudine: e puţin probabil că societatea va afla cîndva adevărul despre evenimentele din 7 aprilie 2009.

Principalul suspect în organizarea dezordinelor din 2009 rămîne bloggerul rus Eduard Baghirov. La moment, acesta este singurul dosar penal intentat împotriva organizatorilor dezordinelor, care a fost trimis în instanţă.

Acţiuniile întreprinse de anchetă şi şedinţele de judecată, precum au recunoscut funcţionarii, s-au întins prea mult în timp şi în spaţiu. Un şir de martori au refuzat să coopereze cu organele de anchetă (!?). Iar unele corpuri delicte şi probe obţinute în cadrul anchetei au dispărut sau au fost distruse.

Singura revelaţie în cadrul actualelor audieri a fost recunoaşterea faptului că alegerile din 5 aprilie 2009, totuşi, nu au fost falsificate.

„Nu există suficiente probe, care ar constata că a avut loc falsificarea alegerilor, ce ar fi condus la modificarea rezultatelor alegerilor în favoarea uneia dintre părţi”, a declarat procurorul general. Iar acest lucru înseamnă că baza ideologică a „revoluţiei pentru libertate” din 2009 a fost una falsă şi că opoziţia de atunci a manipulat opinia publică, asigurînd că dispune de probe convingătoare privind falsificările comise.

Vinovată de toate este reţeaua ... „Odnoklassniki”

Din cele trei rapoarte prezentate pe tema 7 aprilie, cel mai informativ şi mai pregătit a fost raportul procurorului general. Ministrul de Interne plutea. Iar directorul SIS a demonstrat o necunoaştere vădită a subiectului şi chiar a încurcat data pogromurilor din aprilie: în loc de „7 aprilie”, el spunea, nu stiu de ce, „9 aprilie”.

Şeful MAI, precum şi era de aşteptat, a acuzat conducerea anterioară a Ministerului de Interne de „unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei”. Dorin Recean a calificat drept „ineficiente” acţiunile organelor de drept, pentru că „în afacerile poliţiei s-a implicat politicul”. Iar deciziile predecesorilor săi - drept „neglijenţă criminală” şi „abuz de serviciu”, fapt ce a avut un impact negativ asupra imaginii MAI, a condus la „descurajarea angajaţilor” şi la scăderea bruscă a încrederii cetăţenilor în organele de drept.

Menţionînd că în timpul evenimentelor din 7 aprilie au avut de suferit 275 de poliţişti, cea mai mare parte a discursului său ministrul Recean a dedicat-o luptei MAI cu angajaţii care au făcut abuz de serviciu şi măsurilor de profilaxie întreprinse. Astfel, a spus el, în baza a 108 cereri depuse la procuratură pe faptul violenţelor, în rezultatul anchetei interne, au fost identificaţi 73 de suspecţi din răndul angajaţilor MAI. Au fost iniţiate 71 de dosare penale.

Pînă în prezent, de către instanţele de judecată au fost condamnaţi 29 de poliţişti. Dosarele în privinţa altor 43 de angajaţi (inclusiv fosta conducere a MAI) se alfă în proces de examinare. În rezultatul „aplicării complexului de măsuri”, 25 de poliţişti au fost demişi. Însă ulterior, instanţele de judecată, fie i-au restabilit în funcţie, fie i-au achitat.

La ziua de azi, singurul angajat, care a fost demis, rămîne locotenentul major Ion Perju, pe care Judecătoria Buiucani l-a achiat în decembrie trecut, declarîndu-l nevinovat în moartea lui Valediu Boboc.

Dacă şeful MAI îi acuză în toate pe predecesorii săi, atunci, potrivit raportului directorului SIS, Mihai Balan, de evenimentele din 7 aprilie sînt vinovate ... reţelele de socializare.

Reprezentanţii Serviciului de Informaţii şi Securitate sînt convinşi: evenimentele din 7 aprilie au fost planificate din timp şi reprezintă un produs al tehnologiiilor electorale cu elemente cu caracter distructiv.

„La iniţiativa unor forţe politice, pe teritoriul Republicii Modova au apărut reprezentanţii agenţilor străine, care propuneau, în secret, servicii de PR. În această perioadă, în RM, într-adevăr acţionau mai multe grupe de specialişti în domeniul tehnologiilor electorale. În februarie-martie 2009, de acestea au experimentat primele procedee provocatoare”, a declarat în faţa deputaţilor, Mihai Balan.

Evenimentele din aprilie 2009, consideră SIS, au fost doar un „episod al proiectului de amploare de influenţare a situaţiei din ţară în perioada pre – şi post-electorală. Totodată, Serviciul de Informaţii şi Securitate a ezitat să prezinte întreg tabloul acestui „scenariu distructiv”, a evenimentelor ce au avut loc atunci, al mecanismului şi tacticilor utilizate, precum şi „rolul şi locul actorilor politici în evenimentele din aprilie”.

Singurul lucru de care sînt convinşi reprezentanţii SIS este că „nu există probe că pe 7 aprilie 2009 a avut loc o tentativă de lovitură de stat”. Că provocatorii din timpul violenţilor din aprilie ar putea fi microbiştii şi membrii organizaţiilor legionare. Şi că grupurile de tehnologi politici străini au utilizat reţelele de socializare Odnoklassniki şi Facebook. În orice caz, „potenţialul protestatarilor a crescut odată cu venirea grupelor organizate, care s-au mobilizat pe aceste portaluri”.

Multă gălăgie şi ... nimic

Şi aleşii poporului au avut ce spune despre evenimentele de acum cinci ani. Deputatul independent Mihai Godea, a declarat în timpul dezbaterilor că protestele din 6-7 aprilie 2009 nu au fost spontane şi au fost pregătite din timp. „Eu singur am organizat proteste şi ştiu căte ceva despre faptul cum se adună oamenii. Ceva nu a mers cum trebuie atunci. Atîţia oameni în prima zi de protest nu se adună pur şi simplu aşa. În a doua, a treia zi încă e posibil, dar nu în prima”.

Nici liderul PCRM, Vladimir Voronin, nu crede că doar în cîteva ore în piaţa centrală a ţării au putut fi adunaţi spontan 10 mii de oameni. „Eu, desigur, cred că există forţe cereşti care ne ghidează, însă nu în acest caz. Înseamnă că cineva a avut nevoie de acest lucru”.

Preşedintele fracţiunii PLDM Valeriu Streleţ a declarat că comuniştii au organizat 7 apriilie. „Atunci a fost realizată o strategie bine gîndită de ponegrire a opoziţiei pentru ca Partidul Comuniştilor să mai rămînă la putere încă cîteva cicluri electorale”. Iar colegul lui Alexandru Cimbriciuc a menţionat că responsabilitatea pentru dezordinele din aprilie trebuie să o poarte fostul preşedinte Vladimir Voronin şi ex-directorul SIS Artur Reşetnicov.

Comuniştii au declarat în replică că toate aceste insinuări nu sînt altceva decît o încercare de a prezenta albul drept negru” şi au acuzat partidele de la guvernare „în şmechereală politică”. „Demult se putea clarifica cine a organizat dezordinele din 7 aprilie. Dar nu există o dispoziţie, nu există voinţă politică, deoarece celor care se află la putere nu le este convenabil adevărul despre 7 aprilie”, a declarat Zurab Todua.

Liberal-democratul Maria Ciobanu iniţial s-a preocupat de soarta bunurilor personale ale deputaţilor, a mobilei şi covoarelor furate de jefuitori din Parlamentul devastat. Iar apoi a declarat că cunoaşte detalii despre faptul cum a fost distrusă Declaraţia de Independentă.

„În această sală sînt prezente, cel puţin, trei persoane, care ştiau unde era păstrată Declaraţia de Independenţă. Ea se afla într-un seif ce nu arde. Dle procuror general, nu vreţi să atrageţi atenţia asupra acestui fapt şi să-i lipsiţi pe aceşti oameni de imunitate parlamentară?”, a cerut deputatul.

Iar fostul premier Zidaida Greceanîi, sub nemulţumirea majorităţii şi aplauzele comuniştilor a declarat că la putere se ajunge pe cale paşnică – în cadrul campaniei electorale. Iar cei care vin la putere prin violenţă, de violenţă ar putea pătimi – aşa ne învaţă istoria.

Într-o asemenea atmosferă „prietenoasă”, audierile evenimentelor din 7 aprilie au durat 4,5 ore şi s-au încheiat cu ... nimic. Majoritatea parlamentară a refuzat să elaboreze şi să adopte declaraţia finală pe marginea dezbaterilor privind evenimentele ce s-au produs acum cinci ani şi să dea o apreciere activităţii organelor de anchetă. În semn de protest, fracţiunea PCRM a părăsit şedinţa, declarînd că Parlamentul a pierdut degeaba 4,5 ore din timpul său de lucru şi că audierile privind dosarul 7 aprilie s-a dovedit a fi o profanare.

„Praf în ochii tineretului”...

Totuşi, un document pe tema 7 aprilie a fost adoptat de parlament: a fost anulat termenul de prescripţie pentru infracţiunile, săvîrşite în timpul dezordinelor din 2009. Aceste amendamente la art. 60 din Codul penal au fost elaborate de către deputaţii PLDM.

„toţi cei, care au săvîrşit crimele pe 7 aprilie 2009, trebuie să ştie că ei nu vor reuşi să scape de pedeapsă”, a declarat miercuri, anunţînd proiectul în cadrul unui briefing, liderul PLDM, Vladimir Filat. Sub „toţi”, în primul rînd, s-au avut în vedere angajaţii organelor de drept. Sau, cum se menţionează în proiectul de lege, persoanele vinovate de abuz de putere sau în serviciu, excesul de putere şi depăşirea atribuţiilor de serviciu, admiterea neglijenţei în cadrul evenimentelor din 7 aprilie 2009 sau în legătură cu aceste evenimente.

Opoziţia a fost sceptică faţă de proiectul legislativ a liberal-democraţilor. Liberalii au calificat proiectul de lege al PLDM drept populist. Iar deputatul independent Mihai Godea, menţionînd că dacă în ultimii cinci ani în dosarul 7 aprilie nu s-a mişcat nimic din loc, atunci şi în viitor nu vor mai fi, a spus că acest document doar „aruncă praf în ochi tineretului protestatar”. Pur şi simplu, în ajunul alegerilor, PLDM încearcă să acumuleze dividende politice şi foloseşte diverse pretexte pentru a se evidenţia în ochii alegătorilor. Inclusiv prin mimarea luptei pentru dreptate şi adevăr.