Pentru prima dată despre a acest loc a semnalat un fermier local care își extindea pășunea cînd a descoperit rămășițele unei structuri circulare. Datarea preliminară sugerează că structura, cu un diametru de 15 metri și o înălțime de 3,5 metri, datează între 900 și 1521 d.Hr., în perioada postclasică. Această epocă marchează tranziția de la civilizația mesoamericană la perioada colonială sub dominație spaniolă.
Structura este alcătuită dintr-o scară centrală înconjurată de două alfarde, elemente caracteristice arhitecturii monumentale prehispanice. Alte descoperiri includ fragmente de obsidian care indică utilizarea locului în perioada postclasică.
Potrivit arheologului INAH, Oswaldo José Sterpone, acesta este primul proiect arheologic desfășurat în Tecacahuaco. Numele orașului în limba nahuatl se traduce prin "locul pietrei goale", ceea ce subliniază semnificația sa istorică.
După descoperirea structurii, a urmat o serie de vizite ale INAH și săpături continue. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, vestigii arhitecturale, inclusiv un teren de joacă cu mingea cu o lungime de 18 metri. Jocul cu mingea era o activitate culturală, religioasă și socială importantă în Mesoamerica precolumbiană.
Cercetătorii continuă să documenteze caracteristicile teritoriului, inclusiv scara bine conservată, înconjurată de două balustrade și un perete în formă de V. Aceste elemente indică faptul că structura face parte dintr-o construcție mai mare, atingînd inițial 15 metri în diametru la bază.
Adăuga comentariu