De la vin și gastronomie la educație și cultură – cum construiește Roberto Galanti punți între Moldova și Italia

De aproape zece ani, Roberto Galanti, consul onorific al Republicii Moldova în Italia, este una dintre figurile-cheie ale diplomației culturale și economice moldo-italiene.

Cu o prezență activă la evenimente internaționale, tîrguri economice și forumuri educaționale, Galanti a reușit să transforme această funcție onorifică într-o misiune personală: să facă Moldova cunoscută, respectată și iubită în Europa.

Într-un interviu acordat redacției Noi.md, oficialul italian a vorbit cu pasiune despre primii săi pași în această misiune, despre descoperirea Moldovei și despre legătura emoțională care s-a născut „de la prima vizită, cînd m-am simțit ca acasă” spune consulul.

„Am văzut din primul moment un potențial uriaș, mai ales în domeniul agroalimentar. Moldova are produse excepționale, vinuri și tradiții care merită duse în lume”, spune Galanti.

Consulul subliniază rolul esențial al Camerei de Comerț și Industrie, care facilitează cooperarea între întreprinzători, dar și importanța vizitelor fiscale, a proiectelor culturale și educaționale pentru consolidarea legăturilor bilaterale. În același timp, el vorbește cu admirație despre diaspora moldovenească din Italia, descriind-o drept „una dintre cele mai serioase și respectate comunități de străini din peninsulă”.

În interviul complet oferit pentru Noi.md, Roberto Galanti vorbește despre dragostea sa pentru bucătăria moldovenească, despre rolul culturii în promovarea imaginii țării și despre cum o rețea de prietenii autentice poate face mai mult decît orice tratat diplomatic.

***

Domnule Roberto Galanti, de aproape zece ani sînteți consul onorific al Republicii Moldova în Italia. Cum a început acest parcurs și ce v-a motivat să acceptați funcția?

Roberto Galanti: La început, m-a atras noutatea. Era un domeniu complet nou pentru mine, venind dintr-o experiență diferită de cea diplomatică. Apoi, cum se spune pe la noi, pofta vine mîncînd: treptat, am început să iubesc această țară.

De la prima vizită m-am simțit ca acasă, și e un sentiment care te prinde imediat. Cu timpul, am intrat mai adînc în sistem, am înțeles mai bine mecanismele și oamenii, iar experiența s-a transformat într-una frumoasă și vie, pe care continui să o trăiesc cu aceeași plăcere.

Ce știați despre Moldova la început și cum s-a schimbat percepția în timp?

Roberto Galanti: Știam unde se află Moldova, din punct de vedere geografic, însă trebuie să recunosc că nu cunoșteam prea multe detalii la început. Totuși, am învățat repede să înțeleg această țară și potențialul ei real.

Mi-a plăcut acest proces de descoperire, pentru că am văzut din primele momente că Moldova are perspective solide și un potențial enorm, care merită pus în valoare și făcut cunoscut lumii.

În 2024 ați fost ales vicepreședinte al Corpului Consular din Marche. Ce înseamnă această numire pentru relațiile moldo-italiene?

Roberto Galanti: Relațiile sînt esențiale. Chiar și atunci cînd ocupi o funcție de vicepreședinte, dacă de cealaltă parte nu există răspuns sau implicare, lucrurile nu pot avansa.

Eu însă sînt perseverent din fire: cînd iau o decizie, fac tot posibilul să o duc pînă la capăt. Este o atitudine importantă, pentru că așa se nasc primele condiții reale de colaborare între țări.

Reprezint acum Republica Moldova în Italia, iar prin rețeaua diplomatică extinsă pe care o avem, îmi propun ca în anii următori să consolidez aceste legături și să creez condiții favorabile pentru realizarea obiectivelor comune.

La Ascoli Piceno a fost deschis Oficiul Camerei de Comerț și Industrie a Moldovei în Italia. Care este impactul concret asupra cooperării economice dintre cele două țări?

Roberto Galanti: Cred că există două instrumente esențiale. Partea diplomatică creează cadrul de contact și dialog – am observat asta clar la nivel instituțional. Pe de altă parte, Camera de Comerț, în special cea italiană din Moldova, joacă rolul de sprijin concret pentru companiile interesate să exploreze posibilități de colaborare cu țara noastră.

Aceste două instrumente sînt complementare: unul fără celălalt ar face ca „mecanismul” să fie incomplet și să nu-și atingă scopul.

Dacă vom continua să apropiem și să consolidăm relațiile dintre Camera de Comerț pe care o reprezint și cea de la Chișinău, păstrînd această logică a cooperării directe, sînt convins că interesul firmelor italiene (și nu numai) de a analiza și investi în oportunitățile din Republica Moldova va crește considerabil.

Participați des la tîrguri internaționale, promovînd producătorii moldoveni. Cum îi sprijiniți și ce dificultăți întîlniți?

Roberto Galanti: Nu aș spune că există dificultăți majore. Mai degrabă, unele companii manifestă o anumită rezervă, cauzată de necunoașterea realității din Republica Moldova.

La tîrguri și evenimente economice, folosesc canalele proprii de comunicare – presă, publicații, contacte directe – însă participarea la un tîrg nu se rezumă doar la prezență. Este nevoie de muncă de pregătire, de informare și de crearea unor conexiuni prealabile, iar eu fac acest lucru constant.

Pentru mine, a vorbi despre Moldova este ușor, fiindcă este o țară care merită prezentată, care are multe atuuri și despre care se poate vorbi doar în termeni pozitivi.

Ce sectoare ale economiei moldovenești oferă, în opinia dvs., cel mai mare potențial de colaborare cu Italia?

Roberto Galanti: De la bun început, am considerat că sectorul food & beverage, precum și cel agroalimentar în ansamblu, au o importanță deosebită pentru Republica Moldova. Țara noastră dispune de produse de excelență, care însă sînt adesea prea puțin cunoscute.

În opinia mea, provocarea principală nu este lipsa calității, ci lipsa vizibilității. Putem vorbi frumos despre vin — iar vinul, în Moldova, este un element fundamental al identității naționale — însă, dacă nu-l facem degustat, oamenii nu pot confirma valoarea lui reală.

Prin urmare, ceea ce lipsește este etapa de apropiere de public: să aducem aceste produse direct în fața oamenilor, pentru ca ei să le cunoască, să le guste și să le aprecieze.

Cum apreciați contribuția cetățenilor moldoveni la viața socială și economică a Italiei?

Roberto Galanti: Este o realitate socială semnificativă. Un număr important de cetățeni moldoveni trăiesc în Italia, unde îndeplinesc o funcție socială esențială – un fapt bine cunoscut, care nu mai are nevoie de confirmare.

În toate prefecturile pe care le-am vizitat, nu am primit raportări negative. Dimpotrivă, moldovenii sînt apreciați pentru seriozitatea, hărnicia și profesionalismul lor. Sînt oameni dedicați, care muncesc cu responsabilitate și respect, contribuind vizibil la comunitățile în care trăiesc.

Mențineți contacte directe cu diaspora. Cum reușiți să asigurați dialog și sprijin constant?

Roberto Galanti: Telefonul meu funcționează ca un serviciu de urgență – dar unul care chiar funcționează: este deschis 24 de ore din 24.

Relația cu diaspora este una constantă, inclusiv în perioadele electorale. Pentru mine, diaspora reprezintă o extensie practică și vie a diplomației moldovenești în alte țări – iar în cazul nostru, această rețea chiar funcționează.

Ce ar trebui să facă autoritățile moldovene pentru a întări legăturile cu diaspora și a facilita întoarcerea celor care doresc?

Roberto Galanti: La a doua parte a întrebării este dificil de oferit un răspuns simplu. Facilitarea revenirii în țară ar fi, într-un sens egoist, o dorință firească — ne-am bucura ca toți să se întoarcă acasă. Totuși, un astfel de fenomen ar putea genera probleme sociale în țările unde moldovenii sînt deja integrați. De aceea, este important să găsim un echilibru, chiar dacă nu este ușor.

În ceea ce privește relațiile cu diaspora, ele există și funcționează, dar este nevoie de întîlniri mai frecvente. Se întîmplă uneori ca moldovenii care locuiesc în aceeași localitate să nu se cunoască între ei. Este esențial să creăm condiții pentru întîlniri regulate, chiar și de natură tehnică, deoarece doar prin dialog direct putem înțelege cu adevărat nevoile diasporei.

Pentru mine, întîlnirea față în față rămîne fundamentală — este momentul în care se construiește încrederea și se nasc soluțiile reale.

În ce stadiu este aplicarea acordului privind securitatea socială dintre cele două țări și cum funcționează în practică?

Roberto Galanti: Este o întrebare dificilă. Eu cred că oricine muncește are drepturi. Pentru cetățenii noștri care lucrează legal în Italia, aceste drepturi trebuie recunoscute inclusiv la nivel de contribuții sociale.

Există o nouă reglementare care permite recunoașterea muncii prestate, în funcție de contribuțiile și remunerațiile plătite. Nu cunosc exact termenele ratificării, dar subliniez: este un pas esențial. Cine muncește are nu doar datorii, ci și drepturi — inclusiv dreptul la recunoașterea muncii depuse, nu doar prin salariu, ci și prin beneficiile ulterioare, cum ar fi pensia. Așa cum italienii care au lucrat în străinătate primesc mici pensii din Elveția, Germania, Canada sau SUA, la fel ar trebui să se întîmple și pentru moldovenii noștri.

În ceea ce privește revenirea acasă, nu cred că cei care pleacă din Moldova își uită țara. Am avut și eu o experiență personală în familie, cu o îngrijitoare — am văzut cîtă iubire și dorință de apartenență există. Chemarea rămîne mereu.

Ceea ce trebuie să facem este să creăm treptat condiții comparabile de muncă și remunerație. Nu este un proces ușor, dar este esențial pentru a reduce diferențele mari și pentru a le oferi oamenilor șansa reală de a se întoarce acasă.

Recunoașterea diplomelor și calificărilor moldovenești în Italia rămîne un subiect delicat. Ce soluții vedeți?

Roberto Galanti: Forumul de astăzi este deja un semnal pozitiv: prezența universităților din diferite țări creează premisele pentru soluții concrete.

Ideea acestui demers a apărut după numeroase întîlniri, în Italia, cu moldoveni care îmi spuneau: „Am diplomă universitară, dar aici nu pot face nimic” — și aveau dreptate. Prin inițiativele actuale, împreună cu instituțiile universitare prezente la forum, încercăm să identificăm compatibilitățile dintre programele de studii, pentru ca recunoașterea diplomelor să devină posibilă.

Există examene și discipline care, poate, nu corespund criteriilor internaționale, iar acolo este nevoie de o actualizare a planurilor de învățămînt. Odată ce programele sînt aliniate, dialogul devine mult mai simplu.

Republica Moldova are centre de excelență în domenii precum ingineria, medicina, economia sau dreptul. Aceste competențe tehnice și practice nu trebuie să rămînă limitate geografic. Ele trebuie promovate, valorificate și recunoscute internațional, pentru a deschide noi oportunități pentru specialiștii noștri.

Ați întîlnit cazuri în care apostila din Moldova nu a fost recunoscută? Cum se pot depăși aceste discrepanțe administrative?

Roberto Galanti: Este, în esență, o chestiune administrativă. Mi-aș dori ca totul să funcționeze fără obstacole, dar știm cu toții că uneori mecanismele instituționale pot fi greoaie și lente.

Pentru ca lucrurile să avanseze, este necesar să eliminăm barierele inutile care încetinesc întregul proces. Dacă tot adăugăm etape și proceduri, nu vom ajunge niciodată la final.

Este esențial să tăiem „ramurile uscate”, acele părți ale sistemului care nu mai funcționează eficient și doar blochează mecanismul. Doar prin simplificare și curaj administrativ putem asigura un proces fluid și eficient.

Bucătăria moldovenească e tot mai apreciată în Italia. Ce feluri sau tradiții gastronomice vi se par cele mai îndrăgite?

Roberto Galanti: Toate! Recunosc, sînt gurmand. Ieri am mîncat într-un restaurant renumit – nu-i dau numele, ca să nu pară reclamă – și m-am simțit excelent.

Nu văd mari diferențe între preparate: călătoresc mult, dar peste tot mănînc cu plăcere. Nu pentru că sînt pofticios, ci pentru că îmi place să descopăr gusturi noi. Nu fac diferențe – „asta nu, cealaltă da” – mănînc din toate, și cred că bucătăria noastră trebuie dusă și peste hotare, făcută cunoscută lumii.

Îmi amintesc că, la un moment dat, cineva mi-a oferit o carte de bucate moldovenești. Din cînd în cînd încerc rețetele – nu pot spune că știu să gătesc, dar știu să apreciez gustul – și ies feluri extraordinare. Sînt parte din tradiția noastră vie, pe care trebuie s-o punem în mișcare și s-o împărtășim mai departe.

Ce rol joacă cultura și tradițiile moldovenești în promovarea imaginii țării? Există proiecte culturale comune care v-au impresionat?

Roberto Galanti: În zece ani, cred că am reușit să ofer Moldovei – și spun asta cu bucurie – o contribuție reală la promovarea imaginii sale.

Cînd am fost numit prima dată, mulți auziseră de Moldova, dar puțini știau cu adevărat ce reprezintă ea. De atunci, am încercat să construiesc nu doar o imagine, ci și un conținut autentic, bazat pe tradiții, valori și oameni.

Această muncă a fost recunoscută prin premiul „Consulul anului 2023”. Unii m-au întrebat: „Dar ați fost ales dintre consuli moldoveni?” – nu, era premiul pentru consulul anului la nivel mondial, iar acest fapt m-a făcut cu atît mai mîndru să reprezint Republica Moldova.

Pentru mine, acest premiu simbolizează recunoașterea eforturilor de a face cunoscută țara noastră – prin tradiții, contacte, proiecte și dialog – puțin din toate, dar toate importante.

Cum vedeți evoluția relațiilor Italia–Moldova în următorii ani, în actualul context european?

Roberto Galanti: În toate interviurile din ultimii ani – chiar și în perioadele mai vechi – am afirmat mereu același lucru: viitorul Moldovei este Europa. N-am niciun dubiu nici astăzi.

Aderarea la Uniunea Europeană nu înseamnă doar apropierea de anumite standarde, ci și construirea unei Europe noi, mai incluzive, care să reflecte diversitatea și potențialul tuturor statelor membre.

La nivel european, este esențial să aducem toate țările pe un parcurs comun, bazat pe solidaritate și echilibru. Desigur, mai este de lucru, dar eu cred că Republica Moldova are toate calitățile necesare pentru a deveni parte a comunității europene — și îmi doresc sincer ca acest pas să se împlinească.

În final, ce mesaj ați transmite moldovenilor din Italia și celor rămași acasă?

Roberto Galanti: Să păstreze tradițiile – fără îndoială. Cînd părăsești o țară, nu poți uita rădăcinile și obiceiurile tale; spun asta cu emoție. Menținerea tradițiilor este esențială pentru a păstra legătura cu ceea ce lași în urmă atunci cînd pleci în altă parte.

La început nu înțelegeam pe deplin nici rolul îngrijitoarelor care lucrează în familii. Apoi am realizat că acești oameni își lasă totul acasă – familia, prietenii, afecțiunea – și o transferă în noul loc, recreînd un sentiment de apartenență acolo unde pot munci. Fără acest transfer afectiv, s-ar crea o ruptură între ceea ce lași și ceea ce găsești. Dar atunci cînd cele două lumi merg împreună, tradiția continuă firesc, frumos.

În Italia, moldovenii sînt apreciați și numeroși – nu voi da cifre, fiindcă pot varia, dar sînt mulți, și bine văzuți. Relația dintre Moldova și Italia este ca între veri apropiați: cînd plec de acolo și vin aici, simt că sînt tot „acasă”, iar cînd mă întorc, senzația este aceeași.

Nu am avut dificultăți de integrare. Continui să-mi perfecționez limba – vorbesc două, și nu perfect, dar înțeleg tot. Așa că fiți atenți cînd vorbiți despre mine, pentru că înțeleg… mai mult sau mai puțin! Și e foarte bine așa.

Interviu realizat de Moisei Cristina