Irina Vlah: Trebuie să facem tot posibilul pentru a păstra pacea

Irina Vlah, prima femeie care a deținut funcția de bașcan al Găgăuziei, are o carieră politică vastă.

După ce a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova timp de un deceniu (2005-2015), a preluat conducerea regiunii autonome Găgăuzia, pe care a guvernat-o între 2015 și 2023.

În această perioadă, Vlah s-a remarcat atît pe plan național, cît și internațional, avînd întîlniri importante cu lideri de stat precum Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdoğan.

Recent, și-a anunțat intenția de a candida la alegerile prezidențiale din octombrie 2024 în Republica Moldova. În cadrul proiectului „Demnitarii Ieri și Azi”, realizat de Noi.md, Irina Vlah împărtășește momentele personale care au jucat un rol esențial în cariera sa. Ea vorbește despre lecțiile importante învățate de-a lungul anilor și principiile care îi ghidează deciziile, precum și despre pasiunile sale.

Politiciana dezvăluie secretele echilibrului dintre viața profesională și cea personală.

Î: Doamna Vlah au trecut mulţi ani de cînd aţi început cariera politică, iar funcţia de Başcan al Găgăuziei, fără nici o îndoială, a fost una dintre cele mai mari provocări. Aruncînd o privire în urmă, ce v-a determinat să alegeţi să faceţi politică?

1. V.: Pentru mine politica nu este un scop în sine, dar am ales această „profesie” pentru că politica oferă instrumentariul necesar pentru a soluţiona problemele cu care se confruntă oamenii, pentru a contribui la dezvoltarea ţării. Poţi avea o mulţime de idei bune, care să schimbe în bine viaţa oamenilor, dar numai venind în politică obţii posibilităţi reale pentru a le implementa. Toţi ştiu că politica înseamnă lupta pentru putere, dar întrebarea este: Ce faci cu puterea atunci cînd o obţii? Dacă te complaci că ai ajuns în nu ştiu ce funcţie – e una, dar dacă foloseşti atribuţiile pe care le presupune funcţia respectivă şi obţii rezultate bune, soluţionezi problemele oamenilor – e cu totul altceva. Şi în funcţia de deputat, şi în cea de Başcan, şi în calitate de membru al Guvernului m-am străduit să utilizez la maximum posibilităţile pe care le-am avut pentru a soluţiona problemele cu care se confruntă oamenii şi mă bucur că am reuşit să obţin rezultate frumoase.

Î: În opinia Dvs., în ce măsură s-a schimbat politica din Republica Moldova în aceşti ani şi ce probleme stau astăzi în faţa politicienilor?

1. V.: Din păcate, în ultimii ani am asistat la o degradare continuă în politica autohtonă şi tonul în acest sens l-a dat Maia Sandu şi echipa sa. Niciodată clasa politică nu a fost mai departe de problemele oamenilor decît acum. Eu, împreună cu colegii din „Platforma Moldova”, am implementat timp de mai multe luni campania „Vocea Poporului”. Am discutat cu oamenii din toată ţara, am adunat într-un tot unic problemele cu care ei se confruntă, am venit cu soluţii concrete etc. Două lucruri m-au şocat: în primul rînd, că nici una din gravele probleme cu care se confruntă oamenii nu figurează pe agenda guvernării; în al doilea rînd - nedorinţa guvernării de a le soluţiona, chiar şi atunci cînd le-am propus soluţii concrete. Această situaţie nu mai poate fi tolerată. Politicienii, în special guvernarea, trebuie să se întoarcă cu faţa spre oameni, să-i audă, să-i înţeleagă şi să le soluţioneze problemele. Iar dacă nu pot face acest lucru, atunci trebuie să plece din politică. Pentru că politica trebuie făcută pentru oameni, dar nu urmărind nu ştiu ce interese ascunse.

Î: Proiectele politice necesită mijloace financiare substanţiale. Deseori, aceasta face partidele dependente de finanţatorii neoficiali de peste hotare, blocînd soluţii ce corespund intereselor ţării noastre. Ce părere aveţi la acest subiect?

I.V.: Eu aş extinde puţin întrebarea Dvs. – nu doar banii primiţi de partide şi lideri de peste hotare, din surse obscure (ceea ce, apropo, este contrar legislaţiei în vigoare) sînt o problemă, ci şi alt gen de suport acordat de factori decizionali şi nu numai de ei politicienilor din Moldova. Problema este și faptul că politicienii moldoveni sînt susținuți de forțe externe, așa-numiții parteneri, prin intermediul ONG-urilor - organizații neguvernamentale din care au venit majoritatea deputaților PAS, care și-au primit salariile acolo timp de mulți ani. Venind la putere, aceşti politicieni sînt impuşi să joace aşa cum le cîntă cei ce i-au ajutat să ajungă la guvernare. Iar exemplul Maiei Sandu şi al PAS este relevant în acest sens. I-aţi văzut pe cei de la guvernare să ia vre-o decizie care să contravină intereselor partenerilor lor de peste hotare? De asta şi sînt ei atît de departe de problemele oamenilor din Republica Moldova. Pentru ei contează nu cetăţenii acestei ţări, ci cum să facă ca să fie şi în continuare pe placul partenerilor lor externi. Despre ce fel de independenţă şi suveranitate reală putem vorbi în astfel de situaţie?!

Părerea mea personală este că la putere trebuie să vină politicieni care nu depind de nimeni şi pot lua decizii reieşind strict din interesul ţării, al cetăţenilor.

Î: Există opinia că Dvs. şi Vasile Tarlev sînteţi examinaţi ca şi candidaţi reali susţinuţi de Abramovici - Şor în aceste alegeri. Alţii spun însă că aceasta nu e adevărat. Cum comentaţi astfel de afirmaţii?

I.V.: Eu am declarat deja că această informaţie mincinoasă reprezintă o lucrătură comună a serviciilor speciale şi a unui site aflat sub controlul total al guvernării. Şi a fost „aruncată” în spaţiul public cu un singur scop – pentru a pregăti terenul de o eventuală excludere a mea din cursa electorală. Sincer, îmi pare rău că colaboratorii organelor speciale şi unii aşa-zişi jurnalişti au căzut atît de jos şi se ocupă cu astfel de mizerii. Dar, vorba aia: cîinii latră, caravana merge.

Î: Pe durata întregii Dvs. vieţi aţi avut ocazia să discutaţi cu mulţi oameni şi diferiţi. Ce întîlnire vi s-a întipărit în memorie cel mai bine şi ce v-a inspirat?

I.V.: Într-adevăr, pe parcursul vieţii am avut ocazia să întîlnesc o mulţime de oameni minunaţi – de la şefi de state şi pînă la oameni simpli. Fiecare dintre ei m-a inspirat în felul său, de la fiecare am luat ceva bun şi de multe ori aceşti oameni mi-au oferit un alt unghi de vedere asupra lucrurilor din jur. Dacă e să dau careva exemple concrete, atunci aş menţiona îndeosebi întrevederile pe care le-am avut cu Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, cu Preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev etc. sînt oameni de la care ai ce învăţa şi, în primul rînd, cum să-ţi iubeşti ţara şi să faci totul pentru oameni.

Î: Este un om anume în viaţa publică sau privată care a avut o influenţă aparte pe calea pe care aţi ales-o?

I.V.: Domnul Nicolai Chiseev, jurist cu renume al Moldovei și fost judecător al Curții Constituționale, a jucat un rol important în viața mea. A fost un om foarte deschis și empatic. M-am adresat deseori la el cînd aveam nevoie de un sfat înțelept. M-a susținut cand am luat decizia de a mă înscrie la studii doctorale. Mi-a fost alături și cînd am scris teza de doctor. M-a ajutat cu sfaturi cînd am devenit deputată în Parlament. Domnul Nicolai Chiseev este unul dintre cei care m-a ajutat să-mi păstrez încrederea în forțele proprii și să găsesc puterea morală de a merge înainte în situații dificile.

Î: Care sînt cele mai importante calităţi moştenite de la părinţi şi în ce măsură reuşiţi să le dezvoltaţi?

I.V.: Riscînd să fie acuzată de lipsă de modestie, voi spune că de la părinţi am moştenit multe calităţi importante, dar în special aş menţiona onestitatea. Eu aşa am fost educată – să fiu onestă şi corectă cu cei din jur. Şi în viaţă tot timpul m-am condus de principiul: procedează cu oamenii aşa cum ţi-ai dori să te trateze ei. Mereu am pus la baza relaţiei mele cu alţi oameni onestitatea, corectitudinea şi, cu mici excepţii, am fost tratată la fel. Aceasta dacă vorbim de viaţa de dincolo de politică, pentru că în politică e cu totul altfel. Aici e şi multă murdărie, şi abordări urîte, şi oameni care se declară buni, dar în realitate sînt nişte mizerii care nu scapă nici o ocazie de a face rău altora. Însă, aceasta nu înseamnă că toată politica şi toţi politicienii sînt la fel. Eu cred că în Republica Moldova politica va fi cu adevărat eficientă şi va furniza rezultate bune pentru oameni, doar atunci cînd în capul mesei va fi pusă onestitatea, corectitudinea. Şi eu voi promova aceste calităţi în politică, deoarece aşa am fost educată şi sincer îmi doresc ca politica din Republica Moldova să treacă prin schimbări radicale. Evident, e vorba de schimbări în bine.

Î: A fost în cariera Dvs. careva moment sau decizie, faţă de care acum, aruncînd o privire în urmă, aţi avea altă abordare?

I.V.: În cariera mea politică, am luat cîteva decizii importante: decizia de a intra în politică, aderînd la Partidul Comuniştilor; decizia de a candida independent la funcţia de Başcan al Găgăuziei; decizia de a mă implica în politică la nivel republican, inclusiv candidînd la funcţia de Preşedinte al RM. Toate aceste decizii au fost bine gîndite, analizate din mai multe puncte de vedere. Şi astăzi pot constata că fiecare din aceste decizii a fost corectă la timpul său – ele m-au ajutat să-mi construiesc cariera politică în ascendenţă şi să ajung acolo unde sînt acum.

Î: Care e ce mai mare jertfă pe care aţi făcut-o în cariera Dvs.? S-a meritat?

1. V.: În toate funcţiile pe care le-am deţinut, am dat dovadă de maximă implicare şi de maximă dedicare, iar aceasta a însemnat şi să renunţ la o parte din ceea ce ţinea de viaţa privată, inclusiv să jertfesc din timpul pe care l-aş fi putut petrece cu cei dragi, în special cu fiica mea şi cu mama. Sigur, undeva am acest regret că poate nu am petrecut suficient timp împreună cu cei dragi şi nu exclud că, cu anii, acest sentiment se va acutiza.

Dar, din alt punct de vedere, rezultatele muncii mele sînt vizibile şi mă bucur nespus atunci cînd oamenii îmi spun acest lucru. Deci, jertfa la care am mers conştient a fost justificată.

Î: Ce părere aveţi despre viitorul Moldovei în contextul actualelor provocări?

I.V.: Chiar dacă situaţia s-a agravat în ultimii ani, Republica Moldova mai poate fi încă salvată. Pentru aceasta trebuie să stabilim priorităţi clare şi să mergem consecvent pe implementarea lor. În primul rînd, trebuie să facem tot posibilul pentru a păstra pacea – acesta e cel mai de preţ lucru pe care-l avem. Dacă va fi pace, vor fi şi condiţii pentru a începe să construim ceva bun, să începem să dezvoltăm ţara. În al doilea rînd, trebuie să demarăm imediat acţiuni concrete în vederea stopării declinului demografic. Moldova riscă să rămînă un stat fără oameni şi noi trebuie să înţelegem cu toţii că fără oameni nimic nu va fi posibil. sînt şi alte priorităţi, dar eu cred că, dacă măcar în cele două direcţii menţionate vom acţiona cu promptitudine, deja vor apărea premise reale pentru a vorbi de viitorul Moldovei în termeni mult mai optimişti.

Î: În opinia Dvs., ce rol are cultura şi educaţia în dezvoltarea sentimentului de identitate naţională în Moldova?

I.V.: Cel mai important rol şi eu nu o dată m-am convins de acest lucru. Cînd vorbim despre cultură şi educaţie, noi, politicienii, avem două opţiuni: sau apelăm la ele pentru a deveni şi mai uniţi, dezvoltînd principiul „Unitate prin diversitate”, sau speculăm pe aceste subiecte cu scopul de a obţine dividende politice (ceva de genul „Dezbină şi condu”). Eu tot timpul am fost adepta primei abordări: cultura şi educaţia trebuie să devină veritabile punţi de legătură, care să ne facă mai uniţi, mai toleranţi, mai pregătiţi să convieţuim armonios. Da, noi sîntem de diferite etnii, dar toţi sîntem cetăţeni ai Republicii Moldova. Trebuie să ne iubim ţara şi să facem totul ca ea să se dezvolte, asigurînd tuturor cetăţenilor un înalt nivel de prosperitate.

Î: Ce credeţi despre ideea interzicerii dublei cetăţenii în cazul funcţionarilor publici din Moldova, urmînd exemplul Germaniei, dar şi al altor ţări?

I.V.: Este o întrebare sensibilă şi ea trebuie să fie examinată din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, într-adevăr se impune examinarea practicii altor ţări – să vedem ce efecte au generat acolo astfel de prevederi. În al doilea rînd, e necesară o analiză de impact, care să arate în ce măsură va fi afectat corpul de funcţionari publici, care sînt purtători de memorie instituţională şi în care s-a investit mult de-a lungul anilor. Posibil, unii dintre ei vor alege să plece din serviciul public şi trebuie să vedem în ce măsură va fi afectată calitatea administrării ţării pe diferite dimensiuni. În ultimii ani, Moldova şi aşa a pierdut o mulţime de profesionişti din cadrul serviciului public – unii au plecat, alţii „au fost plecaţi”. În al treilea rînd, este necesar de identificat situațiile în care pot apărea conflicte de interese în cazul dublei cetățenii – în special pentru funcția de președinte. Şi sînt încă o mulţime de alte aspecte importante, care toate trebuie examinate. Abia atunci cînd vom face acest lucru, va fi clar şi ce poziţie trebuie să avem în cazul funcţionarilor publici cu dublă cetăţenie.

Î: Ce poate uni toţi cetăţenii Republicii Molduzva, indiferent de limba vorbită şi de locul unde trăiesc?

I.V.: Dorinţa de a trăi în pace, într-o ţară cu adevărat democratică şi cu un înalt nivel de viaţă. Şi noi, politicienii, sîntem obligaţi să le asigurăm aceste lucruri, dacă ţinem cu adevărat la ţară, la cetăţeni.

Î: Pe lîngă obligaţiunile profesionale, ce ocupaţii vă aduc cea mai mare satisfacţie şi cum reuşiţi să le integraţi în viaţa Dvs. de zi cu zi?

1. V.: Îmi place mult să citesc, dar, din păcate, nu am timp suficient pentru aceasta. Cînd, totuşi, am posibilitate, optez pentru lecturi în limba moldovenească – aceasta mă ajută mult, mai ales că studiez limba moldovenească deja de cîţiva ani. Pe această cale inclusiv îmi îmbogăţesc vocabularul.

De ceva timp, am în vizor două romane, pe care mi le-a recomandat cineva şi vreau foarte mult să le citesc – „O sută de ani de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez şi „Toţi oamenii regelui” de Robert Penn Warren. Nu cred că voi reuşi pînă la alegeri, dar după – cu siguranţă.

Î: Ce locuri din Moldova vă plac cel mai mult şi de ce?

1. V.: Avem o țară mică, dar sînt atîtea locuri frumoase! Îmi place foarte mult Nistrul. Cetățile din Soroca și Tighina sînt mîndria istoriei noastre. Îmi gasesc linistea la manastirile Capriana si Curchi. Unul dintre locurile pitorești pe care le-am descoperit recent este satul Zalucheni din raionul Florești, unde se desfășoară festivalul Nistru-Fest.

Î: Dacă ar fi să daţi un sfat tinerilor ce doresc să aibă influenţă asupra societăţii, care ar fi acesta?

I.V.: Să se implice, pentru că numai prin implicare poţi obţine rezultate. Şi să-şi iubească ţara, pentru că, dacă dragoste de ţară nu e, nimic nu e.