Victor Borșevici: „Noi sîntem creații stelare și am reușit să ne îmbrățișăm visul”

Ziua de 12 aprilie este una semnificativă în istoria dezvoltării cosmonauticii, iar primul zbor al omului în spațiu - al lui Iuri Gagarin, din 12 aprilie 1961, este un eveniment național, care marchează un progres civilizaţional pentru întreaga omenire.

În întreaga lume, pe 12 aprilie este marcată Ziua Cosmonauticii. Moldova, de asemenea, este strîns legată de această sărbătoare, deoarece a adus o contribuție importantă la explorarea spațiului, alături de alte republici din fosta Uniune Sovietică. Fiind parte a puterii spațiale, Moldova a participat activ la explorarea spațiului, iar oamenii săi de știință și agricultorii au devenit unii dintre principalii creatori și producători de alimente spațiale. La uzinele din Moldova se produceau electronice, instrumente și alte echipamente necesare pentru construirea navelor spațiale. În 1966, primul cosmonaut Iurii Gagarin a vizitat capitala Moldovei, iar după o excursie la fabrica Cricova, el a mărturisit că, după spațiu, cel mai mult l-au impresionat beciurile de la Cricova.

În cadrul proiectului special CosmoNoi, portalul Noi.md vă propune, cu ocazia Zilei Cosmonauticii, să faceți cunoștință cu reflecțiile pe teme de actualitate legate de spațiu, explorarea acestuia, primul zbor al omului în spațiu, contribuția Republicii Moldova la cercetarea spațială, ale cunoscutului om de știință, doctor în științe tehnice, diplomat și publicist, autor al mai multor lucrări științifice importante de cosmologie, Victor Ivanovici Borșevici. Întraga sa viață el a fost interesat de cosmos, a fost iluminat brusc de o ipoteză care ar putea dezvălui esența celor mai misterioase obiecte ale Universului - găurile negre, și lucrează la laptopul său, în grădina sa, în casa sa din Butuceni. Inspirat de geniile trecutului, a început să efectueze cercetări privind fizica găurilor negre și rolul lor în apariția și evoluția Universului timpuriu și, împreună cu colegul său indian Gautam Manna, este în proces de scriere a unei cărți despre noile cunoștințe privind apariția și evoluția Universului.

Despre timp, spațiu și împlinirea visului omenirii

Ciclicitatea timpului este legată de ciclicitatea rotației Pămîntului în jurul axei sale. Ziua, fazele Lunii, rotația Lunii, rotația Pămîntului în jurul Soarelui. Toate acestea stabilesc anumite ritmuri pentru existența omului. Dar ce înseamnă o aniversare sau vreo dată memorabilă? Înseamnă că prin intermediul unui ciclu ne întoarcem în trecut. Or, fără trecut, după cum știm, nu există prezent și, cu atît mai mult, nu putem vorbi despre niciun viitor. Dar ce este viitorul? Este un vis! De obicei, toate aniversările sau datele memorabile sînt întotdeauna legate de visele oamenilor. Adică, de oameni sau evenimente care au definit mișcarea noastră spre viitor. Iar viitorul este un vis.

Ziua Mondială a Astronauticii este ziua în care marele vis al omenirii s-a împlinit. Omenirea, cuprinsă de războaie, tulburări, incendii, necazuri, și-a amintit de-odată că este o creație a lui Dumnezeu, cum se spune în multe religii, dar la figurat așa și este, o forță cosmică, să spunem așa. Și ea s-a îndreptat spre ceruri.

A reușit, desigur! Cosmonautica sovietică a fost ceva incredibil! Epoca Războiului Rece. În întreaga lume cresc tensiunile. Rachete îndreptate peste continente unele spre altele. Tot felul de crize și probleme. Și deodată Iurii Gagarin zboară în spațiu!

Primul zbor al omului în spațiu, prin ochii unui locuitor al Moldovei

Eram elev. Lecțiile se întrerup. Toată lumea dă buzna în curtea școlii. Din difuzoare se aude: „În spațiu se află un om sovietic!”. Ne uităm cu toții unii la alții. Cine este acesta? „Iurii Gagarin! Ura!” A fost bucurie nu numai în școala noastră moldovenească numărul unu și în toată Moldova, a fost bucurie în întreaga lume.

Nu a putut rezista nici Regina Marii Britanii, cu tradițiile ei regale. Ea a fost o femeie remarcabilă și a spus: „Contrar tuturor tradițiilor, îl invit la palatul meu regal pe acest tînăr. Îmi place foarte mult de el. Este deschis. Acesta este omul care a realizat visul omenirii!”. Și l-a invitat. Iar apoi a urmat turneul lui Gagarin în jurul lumii.

Un moment de cotitură în istoria omenirii și un pas dincolo de limitele posibilului

Iurii Gagarin a fost bine primit peste tot. Și asta în epoca Războiului Rece, în epoca de tensiune maximă! Mirosea a război fierbinte. Dar, deodată, apare băiatul ăsta cu zîmbetul lui celebru. A fost un super turneu. Întreaga lume l-a aclamat ca fiind speranța omenirii pentru un cer pașnic. Asta s-a întîmplat atunci, pe 12 aprilie 1961. A fost un moment de cotitură în istoria omenirii. Homo sapiens - omul rațional, bineînțeles, cu mari stranietăți și probleme, și de-odată a realizat un vis străvechi. Cerurile neatinse au fost explorate pentru prima dată de acest om.

Vă puteți închipui starea în care se afla el cînd motoarele au început să trosnească. Sistemul era foarte complex, exploziv. El stătea pe tone de combustibil care puteau exploda în orice moment. Și ce a spus el? Este acea trăsătură de caracter național. Este un fel de sentiment de triumf, dar concomitent și de disperare. El a spus: „Să mergem!”. Acest om cu un zîmbet de disperare, de nerăbdare: ori cerul, ori nimic, acest om a făcut ceea ce au visat generații întregi. Țiolkovski, profesorul său și creatorul tehnologiei rachetelor, Korolev. Același minunat om de afaceri american și inginer uimitor, Elon Musk, înțelege perfect ce au făcut Țiolkovski și Korolev și îi prețuiește foarte mult. Toate acestea ne vorbesc despre faptul că 12 aprilie a devenit ziua Cosmonauticii mondiale! Ziua în care omenirea a pășit dincolo de limitele posibilului, iar aceste limite s-au dovedit a fi luminoase și promițătoare. În ciuda faptului că războinicii, ca întotdeauna, au adaptat imediat spațiul nevoilor lor, dar nu asta îi interesau pe oameni. Oamenii erau conduși de un vis!

Destinele omenirii sînt determinate de oamenii viselor

Celebrul om de știință, marele visător Konstantin Țiolkovski a trăit pînă în perioada sovietică și a fost înconjurat de o mare onoare și respect. Ce a făcut Țiolkovski? Toată lumea spune că a scris despre spațiu. Dar puțini știu că a scris o mare ecuație matematică! Mulți întreabă: „Ce legătură are matematica cu toate acestea?”. Fără această ecuație, nu am fi știut cum poate să se miște un corp în vid, în spațiul cosmic. Depășind legile gravitației, folosindu-le, el a scris o ecuație despre mișcarea unui corp cu masă variabilă. Ce înseamnă asta? Eliberarea de gaze nu creează doar o reacție reactivă. Aflîndu-vă pe o ambarcațiune, încercați să luați un bolovan și să-l aruncați departe de voi. Veți fi uimit să vedeți că începeți să vă mișcați în direcția opusă. Aceasta și este ecuația. Mișcarea unui corp reactiv cu o masă variabilă. Ați sacrificat masa sistemului dumneavoastră, care este, în acest caz, scurgerea de gaze, de dragul acestei mișcări accelerate. Aceasta a fost puterea lui Țiolkovski! El nu era doar un visător dintr-un oraș rusesc de provincie. Era un matematician, un gînditor. El și-a pus visul pe o bază teoretică solidă. Fără asta, nu poți face nimic. Nu poți face nimic la nimereală.

Apoi a existat laboratorul de tehnică reactivă al celebrului german Friedrich Zander, unul dintre părinții fondatori ai cosmonauticii mondiale și ai ingineriei moderne a rachetelor. Printre studenții și adepții săi a fost un băiat minunat Serghei Korolev, un om cu o soartă neobișnuită. El a fost tîrît și prin ”șarașki” (birou de proiectare de tip închis unde lucrau oameni de știință și tehnicieni deținuți, n.red.), și a avut parte de toate. După eliberarea sa, s-a pus problema creării faimoasei rachete Katiușa. Acești băieți au lucrat pentru a învinge fascismul. Dar ei cu toții aveau un vis, iar Korolev a avut un vis deosebit de mare - ca omul să zboare în spațiu. Tandemul format din Korolev și Gagarin este ceva special în istoria omenirii, din punct de vedere pur psihologic. Korolev a fost un om al viselor și chiar și-a pus toată viața la bătaie pentru asta, și Gagarin a fost un om al viselor.

Această noțiune de „oameni ai viselor” – aceștia sînt oameni pe care unii îi numesc fanatici, alții îi numesc un pic deplasați, alții cred că sînt niște indivizi iraționali. Oamenii viselor sînt oameni ai sacrificiului de sine. Ei sînt cei care determină soarta omenirii. Așa a fost Gagarin, așa a fost Korolev, așa au fost Tsander și Țiolkovski. Acest lanț de oameni este o ștafetă. Ea a jucat un rol colosal. Plus faptul că la programul spațial a lucrat întreaga țară, toate republicile frățești, orice ar fi spus unul sau altul.

Cînd eram copil și am auzit pentru prima dată despre zborul omului în spațiu, despre zborul lui Gagarin, acest lucru mi-a determinat și mie destinul. Am participat, de exemplu, la celebrul program Буран-энергия. 120 de tone. Crăpau plăcile de beton pe cosmodrom atunci cînd acest monstru a decolat. Am participat acolo la testarea anumitor sisteme și există un act corespunzător de punere în aplicare.

Liftul social care deschide calea spre spațiu

Cum s-a întîmplat că în spațiu a zburat un băiat de la țară, care probabil putea să devină tractorist? Îi plăcea tehnica, se descurca bine cu ea. Există așa o sintagmă: ascensiunea socială. Are viitor doar acea țară în care funcționează ascensoarele sociale. În perioada Uniunii Sovietice a existat o astfel de stare de lucruri, cînd un băiat simplu de la sat a devenit de-odată o celebritate mondială, o mare personalitate.

În Uniunea Sovietică exista un sistem foarte puternic de ascensiune socială. Copiii obișnuiți aveau acces la învățămînt gratuit, atît secundar, cît și superior, și mulți dintre ei, oameni de la sate, au devenit mari matematicieni, mari fizicieni, mari ingineri, tehnologi, scriitori. A fost ceva special. Uniunea Sovietică avea un sistem incredibil de ascensoare sociale. Tinerii aveau un vis, iar cu multă dorință, acesta putea deveni realitate. Acesta era principalul lucru.

Vibrație pe același val al visului

De ce pentru primul zbor nu a fost ales German Titov, dar Iurii Gagarin? Căci, nici Titov nu provenea din conți, baroni sau milionari. Era și el un băiat simplu. La început, ca și Gagarin, a fost pilot. Aceștia erau oameni care își asumau mai multe riscuri decît oricine altcineva. Cînd se pregătea primul zbor în spațiu, Titov se antrena împreună cu Gagarin, era un candidat destul de posibil. Dar aici a fost alegerea lui Korolev. Korolev era un om special, o personalitate specială. El a simțit și a văzut în Gagarin, în acest tînăr simplu la prima vedere, dar de fapt foarte dificil, cu o organizare mentală delicată, un asociat, un om care lupta pentru același vis. El a văzut că pentru Gagarin aceasta nu însemna o creștere în carieră, nu însemna beneficii materiale. El a văzut că Gagarin era gata să își sacrifice viața. Și Korolev a spus: „Băiatul ăsta va zbura”. Îl iubea pe acest tînăr pentru că era în armonie cu el. Vibrau pe același val, valul viselor.

Cum a cîștigat URSS cursa spațială

În acea perioadă, țările concurau foarte mult, dar URSS a cîștigat cursa spațială și primul în spațiu a zburat cosmonautul sovietic. Acest proces poate fi privit din diferite puncte de vedere. Dar eu cred că acest lucru s-a datorat faptului că personalitatea marilor oameni se manifestă anume în momente de cotitură, de trecere la o nouă calitate, iar personalitatea lui Korolev s-a dovedit a fi mult mai puternică decît personalitatea lui Werner von Braun (constructor german și american de avioane - n.red.), care a salutat național-socialismul. Americanii, cînd l-au luat prizonier, nu s-au uitat la acest lucru, deoarece aveau nevoie de minți luminte.

Iar Serghei Korolev stătea prin ”șarașki”. S-ar părea că el ar fi trebuit să urască regimul sovietic. Dar nu! Era obsedat de visul său chiar și în „șarașkă” și, de îndată ce a fost eliberat, pentru că era nevoie de cercetători în domeniul rachetelor, a făcut totul pentru a-și îndeplini acest vis. Iată un caz rar în care factorul personalității a jucat un rol colosal. Erau oameni cu sisteme și viziuni asupra lumii diferite. Cinicul și calculatul Wernher von Braun și omul genial și incredibil de motivat, un om incredibil de dedicat, un om al viselor - Serghei Korolev. Apropo, Korolev a spus odată o frază celebră: „Mai întîi vine pedepsirea nevinovaților, și apoi recompensarea neimplicaților”. Simțul său al umorului vorbește despre faptul că a fost un om foarte luminos.

Gagarin și Moldova

Iuri Gagarin a vizitat Moldova. În Chișinău există Aleea Prieteniei în fostul Parc Pușkin (acum Parcul Ștefan cel Mare - n.red.), iar unul dintre copacii de acolo a fost sădit de Iuri Gagarin, pilot-cosmonaut, Erou al Uniunii Sovietice. El a fost primit aici cu brațele deschise. Lui i-a plăcut foarte mult Moldova, oamenii săi și femeile sale. A fost un om foarte bun la suflet, care întotdeauna aprecia ospitalitatea și bunătatea. În casa mea din Butuceni, situată într-o vale minunată, casa spirituală ancestrală a țării noastre, valea Orheiului Vechi, unde poți simți o spiritualitate specială în toate, am multe lucruri legate de Iuri Gagarin. Există un bust al lui Gagarin, primele plicuri cu timbre emise cu ocazia Zilei Cosmonauticii, colecții interesante de fotografii, cărți despre Țiolkovski, despre spațiu. Fără Gagarin și zborul său în spațiu, probabil că nu m-aș fi implicat în cosmonautică, în studierea spațiului, nu aș fi scris o carte despre găurile negre și nașterea Universului. El a avut o influență directă asupra mea.

Cum cosmonautica sovietică a influențat cosmonautica mondială

Nu există nicio îndoială că cosmonautica sovietică a avut un impact incredibil asupra cosmonauticii mondiale. Primul lucru care a influențat-o nu a fost atît zborul lui Gagarin, cît zborul unui mic satelit cu patru antene care emitea semnale. Puteai vedea această minge mică cu binoclu pe cer, cum se mișca, forma sa sferică, reflexia sa. Și acest lucru i-a zguduit pe toți. Statele Unite au tresărit și au spus: „Sovieticii sînt în spațiu, băieți, trebuie să facem ceva în această privință!”. Atunci și-au adus aminte de Wernher von Braun, care a proiectat prima rachetă balistică germană, Fau-2. El a primit sarcina de a se ocupa de spațiul pașnic, din punctul de vedere al viitorului vis - de a lansa un om în spațiu.

Apoi a apărut celebrul cîine-cosmonaut sovietic Laika, primul animal care a făcut un ocol în jurul Pămîntului. Se primește că genul Canis (cîini, lupi etc.) a fost în spațiu înaintea genului Homo sapiens (omul inteligent). Apoi, americanii au lansat în spațiu o maimuță. Aceasta este mai apropiată de Homo sapiens din punct de vedere genetic, și apoi s-a pornit.... Desigur, aici un rol important a jucat politica. Dar pentru politicieni importantă era competiția dintre sistemele opuse. Dar, de fapt, dacă e să ne uităm în profunzime, ceva a funcționat în creierul acestor politicieni și politiciene. Probabil că au visat la ceva în copilărie, l-au citit pe Jules Verne, despre zboruri pe Lună. Nu degeaba americanii au fost primii care au zburat pe Lună în cadrul misiunii Apollo 11. A fost, de asemenea, o misiune riscantă. Au existat victime. Dar nimic nu se întîmplă fără riscuri. Despre asta ar trebui să ținem minte.

O descoperire spațială a unit întreaga planetă

Primul zbor al omului în spațiu a unit întreaga planetă. Erau două sisteme puternice și cele mai dezvoltate tehnologic. Fiind diplomat, ambasador al Republicii Moldova în China, obișnuiam să le spun colegilor mei uimiți, ambasadorilor altor țări: „Țineți minte un lucru! Sînt mari doar acele puteri care au trimis un om în spațiu. Acestea sînt Rusia și Statele Unite, dar și China”. Indiferent de ceea ce vă spune cineva despre PIB și economie, întrebarea este cum să măsurați această economie: în dolari sau în unități materiale reale. Resursele sînt nu doar niște hîrtii contabile. Așadar, doar două superputeri - URSS și SUA - aveau capacitățile, personalul, tehnologiile, resursele necesare pentru a avansa în acest domeniu. Și s-a întîmplat că anume Serghei Korolev și sistemul condus de el au fost primii care au avut o dorință mai puternică de a-și împlini visul, care au folosit acest sistem de ascensoare sociale. Totul era concentrat în personalitatea acestui mare om.

Cum au participat republicile sovietice la explorarea spațiului

Toate fostele republici sovietice au participat într-un fel sau altul la explorarea spațiului, la construcția rachetelor și la crearea unei întregi infrastructuri. Racheta este doar vîrful aisbergului. Știința construcției de rachete și cosmonautica sînt un domeniu incredibil de imens. Există și industrie, și tehnologie, și laboratoare, și standuri de testare. În rachetă există zeci, sute de mii de piese, care oferă diferite tipuri de sprijin. Firește, a fost nevoie de efortul întregii țări, de toate republicile frățești, pentru a face posibilă această sarcină imposibilă. Fiecare dintre ele a contribuit: RSFSR, Ucraina Sovietică, Moldova, Georgia, Armenia, Belarus, statele baltice și alte republici. Unii erau matematicieni, alții erau fizicieni, iar alții erau ingineri, tehnologi și specialiști în nutriție care lucrau la problema alimentației omului în spațiu, astfel încît să fie atît utilă, cît și să nu cîntărească prea mult. Au fost rezolvate multe probleme: de la cele mai înalte și mai complexe, de la ecuații, sisteme informatice, la cele mai utilitare.

Contribuția Moldovei la dezvoltarea cosmonauticii

Moldova însăși a participat activ la acest lucru. Pe teritoriul republicii noastre existau 18 filiale ale întreprinderilor din complexul spațial și de apărare al URSS. Oamenii care lucrau acolo aveau aceste competențe, tehnologii și fabricau piese care intrau în componența sistemelor spațiale, sistemelor de sprijin. Cînd unul dintre americani a venit în Moldova în 2000, a fost foarte surprins de ceea ce a văzut aici. I s-a spus că Moldova este o țară agrară, înapoiată, dar s-a dovedit că în țară există multe minți luminate, ingineri electronici și programatori. Dar aceasta este o moștenire a trecutului sovietic. Ascensoarele sociale funcționau în toate republicile frățești. Cosmosul atrăgea tinerii. Lifturile sociale au fost activate, iar acești tineri și acești oameni au contribuit la liftul cercetărilor spațiale. Acesta a fost un fel de feedback. Este greu de explicat în cuvinte simple. Celebrele sublimate, alimentele pentru astronauți erau făcute la institutul moldovenesc, care se ocupa cu cercetări în domeniul nutriției. Tot ce se făcea se făcea de la bun început pentru spațiu, existau ordine serioase. Am participat personal la megaproiectul Буран-энергия. Baikonur trosnea la lansarea unei rachete de 120 de tone. Am fost implicat, mai ales în lucruri legate de testarea creierului, procesoarele sistemului care era responsabil pentru stabilitate și multe lucruri software.

Care sînt perspectivele explorării ulterioară a spațiului

Explorarea spațiului continuă. Acestea sînt toate grupuri spațiale, sisteme de comunicații și sisteme de poziționare. Mai sînt încă multe de dezvoltat. Inteligența artificială încă nu a fost implicată pe deplin în explorarea spațiului. Există, de asemenea, noi tehnologii, computere cuantice. După ce au fost stăpînite stațiile spațiale, orbitele apropiate ale Pământului și orbitele superioare, următorul pas va fi explorarea Lunii. E cea mai apropiată. Aceasta înseamnă că acolo trebuie să existe anumite facilități staționare, astfel încît cîteva persoane să poată exista într-un sistem închis ecologic. Elon Musk vrea să meargă direct pe Marte, dar există mari probleme cu Marte. Poți zbura acolo și să nu te mai întorci niciodată. În principiu, zborul acolo nu prezintă pericole speciale, cu excepția faptului că trebuie să existe sisteme de susținere a vieții. Este foarte greu. În primul rînd, trebuie să existe protecție împotriva diferitelor raze cosmice și altele asemenea și aprovizionare cu alimente. Este un întreg biosistem care zboară acolo și nu va zbura cîteva săptămâni, ci foarte mult timp. Este bezna timpului.

Există viață pe Marte

Pe Marte sînt multe lucruri interesante. S-ar putea ca viața a ajuns cîndva pe Pămînt de pe Marte, iar începuturile vieții au venit de pe Marte. De ce? Pentru că găsim meteoriți marțieni. Cum a ajuns un meteorit de pe Marte aici? Ce forțe l-au aruncat? Mai mult, a fost dovedit faptul că acești meteoriți sînt marțieni. Sînt multe lucruri de explorat pe Marte. Dar trebuie să ducem acolo și să montăm vreun sistem staționar, astfel încît acolo să poată locui o vreme în anumite condiții reprezentanții speciei Homo sapiens. Un vis, la ce este bun? Nimeni nu crede, dar el poate să se îndeplinească.

Trăiți cu visul, el moare ultimul

Trăiți cu visul. Omul s-a născut nu numai pentru ceva concret, material. Omul se deosebește de toate creaturile lui Dumnezeu prin capacitatea sa de a visa. Uneori se spune că speranța moare ultima. Speranța nu moare ultima, visul moare ultimul. Foarte des, conduși de un vis, oamenii deveneau, într-un anumit sens, nemuritori. Toate miturile oamenilor sînt legate de faptul că undeva în ceruri se află sufletele strămoșilor noștri, sufletele cunoscuților care nu au dispărut pentru totdeauna. Poate că, ca creaturi materiale, au dispărut, dar sufletele lor luminoase zboară în ceruri.

Sîntem creații stelare

Marele filozof Immanuel Kant a spus odată: "două lucruri îmi provoacă imaginația: cerul înstelat de deasupra capului și legea morală din interiorul nostru". Ziua Cosmonauticii este ca un reper care ne readuce mereu cu gîndul la faptul că sîntem creații ale stelelor, iar visul nostru este calea către Stele, visul nostru este să obținem realizări și rezultate incredibile. Pentru cineva, este să crească un nepot, pentru altcineva - să-i învețe pe alții, să creeze ceva, să construiască. Cei care creează sînt întotdeauna conduși de un vis. Ziua Cosmonauticii este ziua în care omenirea și-a îmbrățișat pentru prima dată visul.