Dumitru Țurcan: Moldovenii trebuie să trăiască în țara lor!

A plecat în Italia pe cînd avea doar 9 ani, acolo a crescut, acolo și-a făcut studiile și s-a format ca personalitate, iar după 20 de ani a revenit acasă, fiind sigur că aici îi este cel mai bine.

Este istoria lui Dumitru Țurcan, un tînăr care, după mai mulți ani trăiți în Italia, a hotărît că vrea să revină acasă și să își construiască viitorul acolo unde au crescut și au trăit părinții și bunicii săi.

De ce a revenit acasă și cum a reușit să se reintegreze, inclusiv și profesional, aflați în interviul de mai jos.

Cine este, de fapt, Dumitru Țurcan?

Este un băiat, sau un bărbat, în căutare de sine.

La ce vîrstă ai ajuns în Italia?

Aveam 9 ani și 10 luni, era luna octombrie 2003.

Care au fost primele tale impresii?

Era foarte haotic, era foarte multă lume, la Roma drumurile sînt foarte înguste, sînt foarte mulți turiști. Eu nu eram obișnuit cu acest lucru. În Republica Moldova totul era atît de larg parcă, și străzile, și spațiul dintre oameni. Geografic vorbind, aveam senzația că m-aș afla mai mult într-o țară afrircană, decît europeană. Clima era mult mai caldă, iar acest lucru m-a uimit.

Ai făcut acolo studiile, ce poți să ne spui despre sistemul de învățămînt din Italia, prin ce crezi că este diferit de cel din Republica Moldova?

Am o idee despre cum este sistemul de învățămînt din Italia, dar nu îl cunosc pe cel din Republica Moldova. Din punctul meu de vedere, cel din Republica Moldova este un pic mai formal. Cînd eram mic, copii erau îmbrăcați la cămașă și sacou, elevii învățau poezii, exista un oarecare formalism. În Italia nu există așa ceva, totul este un pic altfel. Profesorilor nu este obligatoriu să te adresezi cu Dumneavoastră, le poți spune și tu, sistemul este mai prietenesc dintr-o parte, dar și mai anarhic în același timp.

Ai făcut și universitatea acolo, ce instituție ai finisat?

Universitatea se numește „Pontificia Università di San Tommaso d'Aquino” la specialitatea Filosofie, este o universitate pontificală. Ea se află pe teritoriul Italiei, dar aparține Vaticanului, este ca și cum aș fi absolvit o universitate în afara țării.

De unde pînă unde a ajuns în viața ta domeniul imobiliar?

Am cunoscut multe persoane care făceau un lucru interesant. Ei cumpărau o casă, o reparau și după o vindeau la un preț mai mare. M-am gîndit că în viitor și eu aș vrea să fac acest lucru. Dar multe din aceste persoane m-au sfătuit să încep cu munca de agent imobiliar. Ei la fel pînă să ajungă să investească în imobiliare au muncit ca agenți cîte 10-15 ani. Eu la fel aș vrea să fac, aș dori ca atunci cînd voi avea vreo 40 de ani să investesc în imobiliare.

În ce moment ai înțeles că Italia nu este țara în care ai vrea să locuiești?

Am înțeles invers, nu am plecat din Italia, am revenit în Moldova. Nu am ajuns la concluzia că Italia nu este pentru mine, dar m-am gîndit că poate Moldova este țara mea. Am văzut totul într-o lumină pozitivă. Eu nu am exclus, dar am ales. Probabil în perioada COVID-ului, cînd am stat aproape un an închis în casă am avut timp să mă gîndesc că poate ar fi cazul să încerc în altă țară. Dar ideea de a reveni acasă a fost mereu în capul meu, persoanele care au plecat de mulți ani în urmă conștientizează faptul că vreodată și-ar dori să revină acasă. Moldovenii înțeleg că la un moment dat, poate la bătrînețe, cu toții o să ne întoarcem. Eu am ales să fac acest pas acum.

Și totuși, tu ai plecat la o vîrstă foarte fragedă, poți să spui că ai crescut și te-ai format ca personalitate acolo. Cu toate astea, ai decis să revii. De ce?

Cred că oricine pleacă mereu rămîne cu ceva nerezolvat acolo de unde a plecat. Este ce arhetipic, vrei să vezi unde au crescut buneii tăi, străbunii tăi, vrei să mergi pe aceleași drumuri. Este o soluție pe care o cauți pentru o istorie.

Cît timp ai de cînd ai revenit acasă?

Acasă am revenit în luna noiembrie 2023.

Ce ai simțit atunci cînd ai pășit pe meleagurile noastre, fiind deja conștient că revii în țara ta de origine?

Prima lună a fost una foarte grea, pe motiv că nu eram obișnuit cu frigul de aici. Din această cauză m-am îmbolnăvit deodată și am stat o lună acasă pe antibiotice și tratamente. A fost un pic traumatizant, pentru că atunci cînd vii în Republica Moldova pentru o săptămînă sau o lună, știi că după o să te întorci. Însă dacă ți-ai făcut valiza în care au pus tot ce ai avut și înțelegi că nu te mai întorci - este cu totul altceva. Pot să recunsc că atunci mi-a trecut prin cap gîndul ca să mă întorc în Italia, dar au apărut niște sentimente care m-au oprit. Deși încă nu înțeleg multe cuvinte, nu cunosc multe străzi, și, de fapt, la început m-am simțit străin aici, mă simțeam emigrat în Republica Moldova, acum nu este așa. După trei luni am început să descopăr și să cunosc multe lucruri, dar la început a fost greu.

Acum, dacă ai avea posibilitate, ai reveni?

Nu! Eu mă simt foarte patriot. Am accent străin, dar mă simt foarte moldovean! De cînd am revenit acasă, toate persoanele îmi pun aceiași întrebare - de ce te-ai întors? Eu însă cred că ar fi mai interesant să aflăm de ce plecăm? Francezii trăiesc în Franța, italienii trăiesc în Italia și moldovenii, teoretic, ar trebui să trăiască în Moldova. Bine, dacă cineva vrea să facă studii în afară, iubește o altă țară, se îndrăgostește de o persoană din SUA sau alt stat, astfel de lucruri se întîmplă. Dar de ce unora le pare atît de straniu că moldovenii revin în Moldova? Pentru mine această întrebare este una foarte stranie. În Italia nimeni nu întreabă așa ceva. Dacă italienii se întorc din Argentina, după ce au plecat cu o sută de ani în urmă, sau din New York, chiar dacă ei au deja accent străin, oricum noi înțelegem că ei trebuie să se întoarcă. Rudele le sună și le spun că trebuie să se întoarcă. De ce în Moldova ar trebui să fie altfel? Unii spun că e bine să nu trăiești aici și să nu revii dacă ai plecat. Aceasta este o percepție total greșită. Aceasta este țara ta, chiar dacă poate a fost greu cînd ai trăit aici, poate nu ai avut de muncă, dar aici ar trebui să te întorci.

Prin ce crezi că este unică Republica Moldova?

Eu cred că această întrebare este legată de realitate și percepție. Eu nu știu, din punct de vedere real, ce are unic Moldova sau ce are unic Italia. Însă din punctul meu de vedere, Moldova este unică în felul său, iar asta pentru că aici este istoria neamului meu. Pentru un chinez sau pentru un african, Moldova nu are nimic special, însă pentru mine ea reprezintă istoria mea. Este unică pentru că sînt de aici, iar cel ce este obișnuit să trăiască mereu în afara țării, spune mereu că nu aparține acelui loc. Chiar dacă trăiești în SUA, Rusia sau Italia, tu nu ești parte a acelui loc. Aici ești acasă.

Ce au spus părinții tăi cînd le-ai dat vestea că vrei să revii acasă?

Poate credeau că o să revin peste 2-3 ani, pentru că mai trebuia să rezolv niște lucruri acolo, dar mama a primit vestea foarte fericită. Noi sîntem foarte naționaliști, mama mea doarme cu steagul Republicii Moldova aproape de pat și asta nu este o glumă. Am fost obișnuit cu această ideea de mic, noi sîntem moldoveni și trebuie să ne întoarcem în Republica Moldova. Nu se știe cînd, dar trebuie!

Ți-a fost greu să te regăsești în mod profesional acasă?

Nu, în Italia am lucrat ca agent imobiliar și aici, la fel, lucrez ca agent imobiliar. Atunci cînd trimiți un CV în Italia sau în Moldova, nu este nici o diferență. Dimpotrivă, aș spune în Republica Moldova sînt foarte multe locuri de muncă. Există persoane care pleacă la studii sau la muncă în alte țări în speranța unei vieți mai bune, însă aici, acasă, sînt foarte multe locuri de muncă, este spațiu unde să crești și să te dezvolți. Chiar din punct de vedere tehnologic, Republica Moldova este mult mai dezvoltată. Firesc că există cuvinte pe care nu le înțeleg și cîteva străzi pe care nu le cunosc și trebuie să le învăț. Și accentul meu cred că va rămîne pentru mult timp. Însă mă regăsesc bine în Republica Moldova.

Cum crezi că își poate construi un tînăr o carieră aici, în Republica Moldova, pentru că de cele mai multe ori auzim cum unii spun - sîntem o țară săracă și nu ai cum să crești profesional?

Ar avea dreptate acest om, dar soluțiile nu sînt ca în afară. Probleme diferite necesită soluții diferite. Eu oriunde merg în țară, merg să cumpăr o carte din librărie, iar din o sută de cărți, 90 sînt cărți americane care ne învață cum să devenim milionari la New York. Da, dar noi nu sîntem la New York, sîntem în Republica Moldova! Soluția la problemele economice din țara noastră, soluția pentru o viață mai bună trebuie să o găsim pe acest teritoriu. Italienii după război la fel au avut foame și o foame mult mai grea decît în Republica Moldova. Ei au avut 30-40 de ani de foame, iar soluția lor a fost unitatea. Dacă un moldovean crede că eu mă trezesc dimineața, merg la muncă, lucrez, revin acasă și așa îmi voi construi o viață ca în Europa, atunci să știți că acest lucru nu este posibil. În Italia, în tot centrul și sudul țării, persoanele s-au auto-organizat. Dacă niște persoane trăiesc într-un sătuc, ca în cazul Republicii Moldova, atunci cumătrul, verișorul, fratele, trebuie să se unească și să cumpăre o bucată de pămînt și să o lucreze împreună. Pentru aceasta este nevoie de unitate și acest lucru nu este imposibil. Eu cunosc oameni care au case și mașini foarte scumpe, pe cînd pămînturile arabile sînt aproape gratis. Buneii noștri, străbunii noștri s-au luptat pentru el, sînt țări în care oamenii pentru un metru de pămînt mor și nu pleacă. Asta înseamnă că dacă vrei să trăiești bine în țara ta nu trebuie să te uiți la exemplele din America, Italia sau Germania. Trebuie să te gîndești cum îți poți construi viitorul aici, cum este cultura de aici. Moldovenii vorbesc mereu de rău de cumătrism, dar de ce să nu pui în valoare partea bună a acestui aspect. Fă unitate cu persoane cumsecade, fă o comunitate, o asociație. Este nevoie de unitate ca să rezolvi problemele economice și acest lucru este normal pentru mine, însă eu nu văd în Moldova așa ceva. Aici eu văd persoane care cred că singuri le vor reuși pe toate, așa și vorbesc - eu am făcut, eu o să realizez, eu, eu, eu... Nu! Comunitatea este soluția la tot, la sigurătate, la problemele economice, la orice.

Ce înseamnă pentru tine Republica Moldova? Are ea viitor sau nu?

Eu cred că Moldova are viitor, dar nu cel pe care și-l imaginează oamenii. Poate că ei își imaginează că o să ne întoarcem cu toții la sate și va fi cum era odată, vom fi 4 milioane de locuitori, însă eu nu cred că va fi așa. Cred că vor fi multe și multe schimbări. Eu am rămas uimit cînd m-am întors în Moldova și am văzut că într-un magazin lucrează băieți indieni. Ei vorbesc în limba engleză și spun sus și tare că Republica Moldova este cea mai frumoasă țară din lume. Iată așa o energie ar trebui să existe în Republica Moldova, căci de multe ori percepția schimbă realitatea. Dacă eu acum mă uit la o masă sau la un scaun și mă simt bine, atunci pentru mine această masă va fi cea mai frumoasă din lume și totul va fi perfect. Dar dacă eu m-am trezit indispus, atunci această masă va fi cea mai urîtă din lume. Percepția noastră schimbă mult modul în care noi vedem această țară și cum va fi ea în viitor. Deci, eu văd că Republica Moldova are un viitor, dar cu multe schimbări. Cred că o parte din diasporă o să revină acasă, circa 25 la sută, poate mai mult. Printre cei care vor reveni vor fi și persoane în vîrstă, dar și tineri care vor dori să își construiască un viitor acasă. Iar acest lucru va schimba total Moldova, va fi tot o țară cu ie, cu haine naționale, cu mămăligă, dar va fi o cu totul altă Moldovă. Din păcate, multe persoane care trăiesc aici nici măcar nu visează, însă visurile sînt gratis!

Unde este pentru tine acasă?

Aici! Aici, în Republica Moldova, evident.

Ce semnificație are pentru tine familia?

Familia... Eu aș zice că este esențial. Eu nu cred în conceptul de individ, eu cred că există persoana, cred că exist eu, că existați dumneavoastră ca personalitate, dar individul nu există în sine ca identitate. Individul este mereu parte a unui grup. Nu sînt eu cel care mă cresc pe mine, eu deja mă nasc de la altă persoană. Chiar din punct de vedere fizic, medical, omul nu se naște singur, omul deja se naște în doi. Cînd copilul se află în pîntecele mamei, el deja este o personalitate. Nu vine unul și apoi încă unul, și încă unul, și fac o comunitate, omul deja vine din comunitate. Eu cred că prea mult ”eu” face rău. Eu cred că orice persoană face ce dorește, dar noi trebuie să ne întoarcem un pic la noi, la comunitatea noastră, pentru că dacă eu trăiesc bine, iar vecinul meu nu trăiește bine, în mod automat nici eu nu trăiesc atît de bine. Dacă persoanele din această țară cred că a trăi bine înseamnă a te închide în bogăția ta, a face palate și a ridica pereți înalți - da, dar atunci cînd o să mergi pe drumuri, copii pierduți o să te ucidă cu mașina. Așa că trebuie să te simți parte a unui grup, a unei comunități. Iar familia pentru mine este ceva supranatural, pentru mine societatea este o mulțime de familii.

Care este cel mai mare vis al tău?

Vreau să fiu un bun agent imobiliar, vreau să fiu un bun om, să fac vreo cîțiva copii și peste vreo zece ani aș vrea să deschid o casă de copii.

Interviu realizat de Cristina Moisei