Dansuri pentru adulți. Cum ”Bunicuțele vesele” au cucerit scena

«Colectiv de dans pentru adulți» – așa se auto-prezintă ele pe pagina de socializare. S-ar părea: ei, dansează pensionarele, bravo lor că nu șed pe bancă să-i vorbească de rău pe vecini. Însă ele nu-s simple pensionare, da adevărate vedete! Doamne energice, trecute de 55 de ani, demonstrează că dansul nu este despre ani, ci despre starea sufletească. Secretul succesului lor este simplu: energia debordantă, dragostea pentru dans și dorința de a oferi bucurie oamenilor.

Au în repertoriu dansuri poloneze, moldovenești, țigănești, spaniole, dar și jazz înfocat. Participă la festivaluri în toată Moldova, mereu ovaționate de spectatori, de trei ori au evoluat în Polonia, în scurt timp vor merge să concerteze în Bulgaria.

În decembrie, curent, colectivul «Bunicuțele vesele» va marca un deceniu. Au și început pregătirile pentru concertul de gală, în cadrul căruia vor prezenta spectatorilor cca 20 de dansuri ale popoarelor lumii. Deocamdată, însă, - repetiții. Au în față noi concerte, festivaluri, călătorii. Cum și cu ce trăiește minunatul colectiv – vom încerca să povestim cititorilor.

«Nu ești zdravănă la cap?! La anii aceștia – pe scenă ?»

În toți acești 10 ani, Victoria Crulicovscaia este cea care conduce acest colectiv neordinar.

- Altă dată, în îndepărtata tinerețe - povestește ea, - practicam dansul. Apoi, cum e de obicei – m-am măritat, copiii, nu-mi ardea de dansuri. Și iată că, trecută de 60, am revenit la ocupația preferată, a fost ceva neașteptat. Sinceră să fiu, nu am așteptat un asemenea rezultat.

Organizația obștească «Primăvara poloneză în Moldova» avea un colectiv de dansuri pentru copii, eu predam acolo. Pregăteam copiii pentru festivaluri. La «Primăvara poloneză» am venit, deoarece în venele mele curge sînge polonez, pe linia tatălui. Și îi învățam pe copii, evident, dansuri poloneze. Dar cu timpul copiii au crescut, și-au luat zborul și nu mai aveam pe cine învăța.

«Ce vom face la următorul festival ?» - întreba Oxana Bondarciuc, conducătoarea organizației noastre obștești. Că doar în fiecare an, în mai, la noi se desfășoară un festival amplu al diasporei poloneze, cu oaspeți din toată Moldova și chiar din Polonia. «Da poate să adunăm bunicuțele? – am spus eu în glumă. –Învățăm un dans polonez și îl prezentăm!»

«Da, e o idee! – a exclamat Oxana. – Cugetă asupra ei!»

Și așa gluma a devenit realitate. O vară întreagă am tot făcut planuri și în septembrie, la festivalul culturilor etnice, am început să le conving pe membrele «Primăverii poloneze». Una dintre ele mi-a zis: «Nu ești zdravănă la cap?! La anii aceștia – pe scenă ?»

Nu a fost ușor să le conving, dar în decembrie am adunat totuși o echipă din 12 persoane. Prima repetiție am avut-o în decembrie, și deja în mai străluceam pe scenă cu primul nostru dans. Gustul pentru scenă ne-a cuprins pe toate! Desigur, dansatoare- neprofesioniste, am început-o de la zero. M-a ajutat Svetlana Lapteacru, și ea din «Primăvara poloneză». Mă îndruma, mă ajuta, împreună căutam în internet dansuri noi, le studiam, născoceam desenul dansului, apoi veneam la repetiții și lucram împreună.

- Cine vă sponsorizează? Că doar costumele, călătoriile costă scump.

Înainte de pandemie, ambasada Poloniei ne-a alocat bani în mod repetat. Așa am reușit să vizităm Polonia de trei ori. Da costumele ni le cosea comunitatea poloneză.

- Cum alegeți dansurile?

Pur și simplu dansăm ceea ce ne place mai mult!

- Este adevărat, că în ansamblul dat acced doar persoane care pot dansa bine?

Noi le primim pe toate, însă nu toate rezistă. Că inițial dansul trebuie să încapă în creier - la fel cum înveți pe de rost o poezie, pe urmă se include o altă energie, memoria musculară lucrează deja. Unele persoane vin la 2-3 repetiții și înțeleg că nu mai pot, nu rezistă efortului. Repetiția durează două ore, e o povară destul de mare.

- Victoria, ești o conducătoare severă?

N-aș spune...

- Deci, disciplina lasă de dorit? Sau e puternică autodisciplina?

Da la ce le servește severitatea celor, care și așa fac totul cu plăcere ?

«În jur – aceleași nenormale»

Că coregrafia le face plăcere devine clar dacă vezi cum vine ele la repetiții. Dacă în curtea liceului «Miguel de Cervantes» (acolo au loc repetițiile) veți auzi exclamații vesele, hohote, replici ironice - să știți: acestea sunt „Bunicuțele vesele”. Comunicarea reciprocă este și ea parte a plăcerii. Chiar și ieșind formal la pensie, ele continuă să muncească. Printre ele este o profesoară de limbă poloneză, o doctoriță, o psihologă.

Spre exemplu, Kamilla Mandziuc este filologă. Despre existența ansamblului a aflat din emisiunea televizată «Мир», care a pregătit un reportaj despre «Bunicuțe» La întrebarea «De ce mergeți acolo?» răspunde așa:

- Din mai multe motive. Slăbim, ne însănătoșim, găsim prietene, în timpul liber avem o activitate minunată. Greutăți? Uneori te doare ceva. Dar nu-i strașnic, mereu am pastilele la mine.

- Ce crede familia și prietenii tăi despre faptul că tu, o femeie respectabilă, ai început să dansezi?

Nimeni nu a spus nimic de rău. Probabil, pentru că în jur avem aceleași persoane active „nenormale”.

«Vă voi părăsi!»

Totuși, printre dansatoare majoritatea s-au dovedit a fi contabile. Una dintre ele - Ludmila Fedotova, - este o legendă a «Bunicuțelor vesele». Din toată distribuția actuală, ea este singura care dansează din prima zi. Și încă din prima zi a tot spus: „Oh, voi pleca, vă voi părăsi!” Și tot „pleacă” de zece ani, dar în același timp este fidelă dansului.

- Niciodată nu am dansat profesional, poate doar în tinerețe la discoteci, și tot foarte modest, - povestește Ludmila. – La repetiție, mi-au arătat un pas simplu, și nu l-am putut executa. Zic: «Vica, gata, nu pot. Nu reușesc, plec». Da în ansamblu trebuie să fie 12 de persoane, pierderea uneia este o problemă gravă. Ea, îngrozită: «Cum pleci? Mai încearcă, vei reuși!». Și am reușit. Nu am plecat, am început să mă ocup. Și totul a fost minunat.

Da cu dansurile spaniole a fost mai complicat. Fetele le-au învățat toată vara, iar eu am venit toamna. Privesc aceste dansuri și înțeleg că nu voi putea! E cu totul altceva! Niște mișcări așa de complicate! A fost un șoc pentru mine. Din nou zic: «Gata fetelor, nu-mi reușește nimic, plec!»

Da ele: «Antrenează-te!» Treptat, am început să înțeleg, veneam înainte de începutul repetiției și lucram asupra mișcărilor. M-a ajutat mult.

- Și la ce-ți trebuie?

Îmi trebuie pentru autoafirmare, pentru stima de sine... În general, în viață realizez tot ce îmi propun. Prin urmare, a fost ciudat pentru mine: la școală am fost prima - și la săriturile în înălțime, și la alergare, și la studii, de ce nu pot face asta aici?! De asemenea, trebuie să fiu prima.

Apoi – a crescut nepoata, muncești, ajungi la pensie și te întrebi: cu ce te vei ocupa? Să șezi pe banca din curte, flecărind ? Nu, așa nu merge. Și e o plăcere incomparabilă să primești o mulțime de emoții pozitive pentru că dansezi pe scenă, și toată lumea te aplaudă. Este foarte tare! Întotdeauna le spun noilor noastre fete, care se jeluiesc că nu pot face: «Și eu nu reușeam. Mi se părea, că niciodată nu voi învăța «Sevilliana». Cu timpul veți reuși totul, dorință de-ar fi! Veți învăța dansul, veți ieși pe scenă, principalul – veți primi o plăcere enormă, e un plus de energie! Veți dori să evoluați nu doar aici, ci și peste hotare, ca noi». A fost o surpriză neașteptată și plăcută prima noastră plecare în Polonia. Noi intenționam să concertăm doar aici, nu ne credeam bune pentru turnee peste hotar. Dar și mass-media poloneză a scris de bine despre noi, și populației i-au plăcut dansurile noastre. Noi am prezentat nu numai dansuri poloneze, ci și moldovenești.

Familia a reacționat bine la noul meu hobby. Și m-am simțit complet diferit. Am devenit oarecum tonifiată și am avut mai multe puteri. Îmi amintesc că mergeam la cumpărături cu fiica mea - după 5-10 minute trebuia să mă așez, mă dureau picioarele... Acum pot să merg ore în șir! Și te întrebi: de unde vine totul? Se pare că cu anii s-a deschis o nouă sursă de energie. Parcă dansăm și suntem mai tineri.

«Ele o fac foarte sincer»

Acum cinci ani Marta Madan a devenit coregrafa «Bunicuțelor», asta a ridicat colectivul la un nivel mai superior. Însăși participantele lui recunosc, că ea le-a molipsit de dragostea pentru extraordinara artă flamenco. Pentru ele, a pus în scenă mai multe compoziții în acest stil spaniol, interpretat cu plăcere de «Bunicuțe » împreună cu «nepoatele» iubite – tinerele soliste de la «Gloria Flamenco». Cu doi ani în urmă, de Ziua Națională a Spaniei, au fost invitate la postul TV Moldova1 .

- Marta Mihailovna, fiind o coregrafă profesionistă, cu experiență, una dintre cele mai bune și, probabil, cele mai cunoscute din țară, de ce ai decis să participi la spectacole de amatori?

Doamne, ce fericire că în viața mea au apărut «Bunicuțele»! Pentru mine bunica e sacră, ea m-a crescut, și după decesul ei lumea mea s-a răsturnat. Și iată că peste mulți ani în viața mea a apărut nu o singură bunicuță, ci un ansamblu întreg.

Am o mare recunoștință față de Victoria Crulicovscaia pentru inițiativa de a mă invita încoace. M-au găsit pe neașteptate - aveau nevoie de un dans spaniol. Așa a început colaborarea noastră. Le-am îndrăgit, ele fiind niște persoane foarte binevoitoare, eu lucrez cu un grup mare de copii și văd în bunicile, care dansează așa de pozitiv, cu înțelepciune, un exemplu foarte bun pentru copii. Știi, este grozav dacă o persoană, indiferent de anii trăiți, vrea să danseze. Îți face plăcere să o privești, și tu însuți te încarci cu pozitivism. Dacă omul se simte bine, el dansează.

- Reieșind din specificul vîrstei lor și din faptul, că acesta nu este un ansamblu profesionist, probabil pentru ele pui în scenă niște opțiuni mai ușoare?

Evident, țin cont și de anii lor, și de anumite probleme pe care le au, însă nu asta e principalul! Eu îmi scot pălăria în fața lor pentru tenacitate și munca depusă. În ciuda unor probleme, ele se antrenează foarte asiduu, au grijă de sănătatea lor și își urmăresc postura. Și de-a lungul anilor au progresat mult, au devenit mult mai profesioniste, dacă vrei. La început au fost mișcări foarte simple, dar acum nici măcar nu le întreb dacă o pot face sau nu - le înlocuiesc cu mișcări mai complexe. Și-s fericite de asta, mă roagă - dă-ne ceva și mai complicat. Dacă o persoană face exerciții, atunci corpul o ascultă și nu ar trebui să se uite niciodată la anii trăiți.

Vedetele cronicilor

Ca adevărate vedete ale scenei, «Bunicuțele» țin o cronică a realizările lor. E suficientă o scurtă privire pe pagina rețelei lor de socializare, și devine clar ce viață bogată și variată au. Să luăm, pentru exemplu,

anul 2023.

…« Bunicuțele vesele” au evoluat împreună cu Gloria Flamenco în spectacolul „La Loba” într-un rol complet neobișnuit. Și ce emoționantă este apariția lor chipul „Spiritelor pădurii!».

… «Festivalul „Culorile dansului” la Liceul teoretic moldo-spaniol care poartă numele lui Miguel de Cervantes - acolo „Bunicuțele vesele” au interpretat „Krakowiak”-ul polonez și „Sevilliana” spaniolă împreună cu copiii. Victoria Crulicovscaia le-a spus atunci reporterilor: „Pe scenă, copiii ne tratează foarte amabil și cu respect. Și uneori nu avem suficiente bunici, copiii fiind mai numeroși, așa că fiecare copil își dorește să aibă o bunică”…

„Ansamblul „Bunicuțele vesele” a participat la festivalul „Bunica și Bunelul Fest”. Acest eveniment unic a unit generații și ne-a permis să ne arătăm talentul și energia!”

anul 2024

…«Ce minunată a fost participarea la carnavalul vesel sub egida organizației «Primăvara poloneză în Moldova»! «Bunicuțele vesele» au arătat cea mai înaltă clasă, au dansat un rock and roll înfocat. Fiecare invitat s-a străduit și a venit cu un costum original. S-a dovedit a fi un adevărat carnaval: distractiv, șotios, amuzant și foarte gustos».

…«În cadrul colaborării, «Bunicuțele vesele» au participat la sărbătoarea Purim, care a avut loc la Centrul Cultural Evreiesc Kedem.».

…«Vă amintiți: „După 40 de ani viața începe”. După ce au trecut prin toate etapele vieții unei femei, „Bunicuțele vesele” s-ar putea deja odihni. Dar nu! Repetiții interminabile, concerte, excursii la teatru, călărie”....

…« Membrii ansamblului „Bunicuțele vesele” - oameni minunați. Cu ce ​​entuziasm au acceptat ideea de a ajuta la curățarea școlii de echitație! „Bunicuțele” s-au alăturat armatei de aproape 10.000 de voluntari din Moldova. Și Ziua Internațională a Faptelor Bune a devenit sărbătoarea noastră!»

…« Au arătat trei dansuri - polonez, țigănesc și moldovenesc. Acum, ansamblul a adăugat la arsenalul său trei cupe și trei diplome. Vom încerca să surprindem juriul și cu rock and roll».

…« Trofeul concursului ”Feeria dansului- 2024” și un certificat pentru o călătorie în Bulgaria».

În această vară au început pregătirile pentru frumosul jubileu – 10 ani ai ansamblului. «Nu reușim să începem a ne pregăti normal: festivaluri, concerte, călătorii în afară – adică, în afara orașului, - se prefac ele a fi nemulțumite. - Vrem să pregătim nu doar un concert banal, ci să-l începem cumva neobișnuit și să-l încheiem încă mai neobișnuit. În general, ca oamenilor să le fie interesant ».

***

… Răsună celebra compoziție a lui Glen Miller din „Sun Valley Serenade” , și începe un fel de huliganism distractiv. Una după alta, aceste „fetișcane” uimitoare ies în centrul cercului cu numerele lor solo. Și chiar dacă mișcările lor nu-s întotdeauna filigrane, expresiile faciale, gesturile, talentul, curajul, lejeritatea și libertatea lor – compensează totul. Picioarele singure pornesc la dans împreună cu ele.

Dansurile cu «Bunicuțele vesele» înseamnă:

• o încărcătură de pozitivism și bună dispoziție;
• posibilitatea de a-și face noi prieteni;
• prevenirea excelentă a bolilor legate de vîrstă;
• o șansă de a-ți dezvălui potențialul creativ;
• impresii de neuitat și emoții vii!

Doriți să participați? Veniți la repetiții .

Svetlana Derevscicova