Această opinie a fost exprimată de sociologul și politologul Ian Lisnevschi în analiza sa „Unde dispare Moldova”, relatează Noi.md.
El a menționat că în 1991 în Moldova locuiau 4,3 milioane de oameni. Conform estimărilor ONU, BNS și World Bank, în 2024 în țară locuiau permanent aproximativ 1,5 milioane de oameni. Adică țara a pierdut aproximativ 50% din populație într-o singură generație.
„Acest lucru nu este o întîmplare și nu este „doar economia”. Este un sistem format de plecare constantă a populației, care constă din mai mulți factori”, a subliniat sociologul și politologul.
Potrivit acestuia, primul factor este economia și riscul mai mare decît beneficiul. Astfel, salariul mediu este de aproximativ 13 000 de lei (650 de euro), iar cheltuielile medii de bază ale unei familii sînt de 18 000 de lei. Cu alte cuvinte, aproximativ 70% dintre cetățenii care lucrează trăiesc într-o stare de tensiune financiară constantă.
Conform datelor Intellect Group, 47% dintre cei chestionați abia reușesc să ajungă de la un salariu la altul. Doar 10% dintre respondenți sînt capabili să-și planifice viața pe o perioadă de 3 ani sau mai mult. Cînd nu-ți poți planifica viitorul, planifici plecarea.
În plus, Ian Lisnevschi a menționat un alt factor important – cultura migrației, subliniind că este vorba despre normalizarea plecării. În anii '90, emigrația era echivalentă cu supraviețuirea, în perioada anilor 2000-2015 aceasta era o strategie de obținere de venituri pentru familie, iar acum este un fel de ritual de maturizare.
Conform datelor Intellect Group, 72% dintre tinerii cu vâîste cuprinse între 18 și 35 de ani și 63% dintre elevii din clasele 9-12 intenționează să părăsească țara.
Sociologul și politologul a atras atenția și asupra educației ca mecanism de pregătire pentru emigrare. Astfel, mesajul social transmis copiilor este următorul: „Cei mai buni trăiesc în Elveția”, „Cei deștepți studiază în Anglia”, „Cei care au reușit s-au mutat în Italia sau Germania”.Conform datelor Intellect Group, 87% dintre studenți intenționează să lucreze în străinătate, dintre care 54% imediat după obținerea diplomei.
„Sistemul de învățământ nu reține oamenii – el îi exportă”, a constatat Ian Lisnevschi.
El a atras atenția și asupra unui factor precum simbolurile succesului – asupra faptului cine „arată ca o persoană de succes”. Profesorii, învățătorii, medicii și inginerii nu sînt percepuți de tineri ca modele sociale demne de urmat, deoarece nu au nici un statut înalt, nici un venit stabil.
Un profesor din Moldova cîștigă în medie 500 de euro, în timp ce în țările dezvoltate aceștia cîștigă aproximativ 2800 de euro. Un medic cîștigă 600 de euro, față de 6000 de euro în străinătate. Salariul unui programator din Moldova este de 1100 de euro, iar în alte țări este de 3800 de euro. Succesul acolo este vizibil. Succesul aici este puțin vizibil sau devalorizat.
Sociologul și politologul a subliniat, de asemenea, nivelul scăzut al încrederii în instituțiile statului. În Moldova, acesta este de doar 12-18%, în timp ce în țările în care migrează tinerii este de 58-74%. În opinia sa, oamenii nu pleacă după bani, ci după reguli care funcționează cu adevărat.
Ian Lisnevschi a menționat, de asemenea, factorul demografic, subliniind că fiecare a treia familie din Moldova are rude în străinătate. Unul din patru copii crește cu un părinte migrant. Rata natalității este de 1,2, față de norma de 2,1. În opinia sa, dacă modelul nu se schimbă, peste zece ani numărul tinerilor va fi insuficient pentru a susține societatea și economia.
Sociologul și politologul a atras atenția și asupra factorului siguranței. În Moldova, în fiecare săptămînă au loc cazuri de sinucidere, iar în fiecare zi au loc infracțiuni. Zilnic sînt înregistrate zeci de infracțiuni. Fiecare zi reprezintă un risc. În rîndul adolescenților, se înregistrează cîte circa o tentativă de sinucidere la fiecare 4-5 zile și un caz finalizat la fiecare 2-3 săptămîni. Potrivit acestuia, este vorba de o decompresie socială directă: tinerii nu au perspective, nu au statut, nu au repere și nu au sentimentul de siguranță.
„Migrația nu înseamnă doar lipsa banilor. Înseamnă lipsa unui sens și a perspectivelor aici. Dacă va fi restabilit sensul, statutul și previzibilitatea, oamenii se vor întoarce singuri, fără propagandă și slogane”, a subliniat Ian Lisnevschi.
Adăuga comentariu