Un veșnic focar de cultură

La 23 aprilie în Republica Moldova este marcată Ziua bibliotecarului, iar în lume – Ziua cărții și a dreptului de autor.

Azi majoritatea oamenilor au acasă computere și acces la internet, iar dacă nu computere, atunci diverse gadgeturi cu acces la rețeaua mondială . De aceea mulți se întreabă: cu așa ritmuri, nu vor fi oare bibliotecile eliminate din viața omului, se va găsi oare pentru ele loc în secolul tehnologiilor informaționale? Jurnalista portalului Noi.md a încercat să se dumirească în chestiunea dată.

Toate drumurile duceau la bibliotecă…

Încă trei decenii în urmă, bibliotecile erau centre de cunoștințe și cultură, unde veneau zilnic sute, mii de persoane pentru a citi și a-și lărgi universul. Unii își alegeau cărți pentru a le citi acasă, alții lucrau în sălile de lectură, pescuind informația necesară din publicații mai vechi sau foliante, care existau în exemplare unice și nu puteau fi scoase dincolo de bibliotecă. În aceste instituții trecea o bună parte a vieții studenților, aspiranților, savanților, care lucrau asupra tezelor științifice. Terții, înarmați cu căști, ascultau și vizionau diverse materiale audio și video, în săli special amenajate. La bibliotecă, oamenii făceau cunoștință, comunicau sau citeau împreună o carte, mergeau la întrevederi cu scriitorii și poeții. Țin minte, erau vremuri în care cărțile erau foarte apreciate, era dificil să le capeți, iar cele mai întrebate în biblioteci deseori erau citite des și uneori se rupeau chiar. Atunci în ajutorul bibliotecarilor veneau elevii și studenții, pentru a «lecui» exemplarele rupte. Așa era înainte de a începe dezvoltarea fulminantă a tehnologiilor informaționale. Dar ce fa fi mai departe cu aceste focare de cultură?

E de menționat, că prima bibliotecă a apărut (era în a. 2500 î.e.n. la Babilon) pentru a păstra acolo colecția tăblițelor din lut, care conțineau informații istorice. De atunci, sarcina principală a acestor instituții educaționale este să acumuleze și să păstreze în fonduri , pentru generațiile ulterioare, diverse documente, opere literare și alte tipărituri.

În legislația moldovenească, activitatea bibliotecilor este reglementată de Legea nr.160 din 20 iulie, 2017 «Privind bibliotecile». Conform art. 5 al acestui document, bibliotecile îndeplinesc următoarele funcții: а) contribuie la dezvoltarea societății deschise și incluzive; b) asigură accesul la informație, tehnologiile informaționale și alte resurse; c) valorifică patrimoniul cultural și contribuie la pluralismul culturilor ; d) contribuie la promovarea alfabetizării și culturii informaționale, a lecturii și educației non-formale; e) servesc drept platformă pentru discuții și comunicare pentru evenimentele de orientare civică; f) prestează societății servicii reieșind din necesitățile acesteia, în conformitate cu propriul regulament privind organizarea și funcționarea ; g) oferă acces egal și nediscriminatoriu la serviciile bibliotecii tuturor membrilor societății,indiferent de gen, vîrstă, apartenență etnică, și posibilități limitate; h) contribuie, cu ajutorul mijloacelor speciale, la procesul educațional și de cercetare; i) acumulează, păstrează, administrează și difuzează documentele bibliotecii.

Conform datelor din a.2020, publicare de Ministerul culturii al RM, în anii 2015- 2020 în țara noastră numărul bibliotecilor s-a redus în medie cu 26 unități\an – de la 2785 la 2656, iar în a. 2020, conform statisticii Bibliotecii naționale a RM, au fost închise 15 instituții de acest fel. Motivele de bază – reducerea numărului populației și deficitul mijloacelor financiare pentru întreținere, precum și optimizarea – unirea bibliotecilor școlare cu cele sătești.

Toți interlocutorii jurnalistei portalului Noi.md, care și-au expus punctul de vedere, au menționat, că secolul tehnologiilor informaționale a oprimat cumva bibliotecile, dar nu le-a eliminat din viața oamenilor, doar că le obligă să-și organizeze altfel activitatea.

Secolul noilor tehnologii impune schimbări

Elena Sinița, şefa bibliotecii “Maramureş”, filialei a bibliotecii municipale “B.P. Haşdeu” din Chișinău, ne-a relatat detaliat cum este organizată activitatea instituției, pentru a fi în continuare interesantă elevilor, tineretului studios și oamenilor adulți.

– Pentru a atrage cititorii la biblioteca noastră, ne străduim să achiziționăm acele cărți, care îi interesează, care-s solicitate mai des, – spune interlocutoarea. – Periodic, revizuim, ca să zicem așa, designul încăperilor noastre, ca ele să fie atrăgătoare pentru vizitatori. Le oferim vizitatorilor acces liber la rafturi, ca ei să poată alege de sine stătător cartea. Între cititori și bibliotecari mereu au loc discuții, elevilor le ajutăm să găsească literatura necesară lor, dacă nu înțeleg ceva le explicăm, exemplificăm cu opere literare concrete, inițiem discuții. În zilele noastre biblioteca realizează diverse proiecte, prestează servicii de interes public, cum ar fi tehnologiile informaționale, servicii pro-medicale, dat fiind că lucrăm cu tineri care au diverse dezabilități; avem ateliere de creație, organizăm seminare de lectură – noi lucrăm cu copiii unui centru de plasament. Practicăm și jocuri de societate, la care atragem adolescenții. Copiii înșiși dezvoltă jocuri la computer, improvizează, să zicem, tema unei povești de Ion Creangă. La bibliotecă, avem un pian, de aceea elevii liceului ”Nicolae Sulac”, amplasat în apropiere ,fac la noi lecții de muzică și teatru. Vin la noi copii, care studiază pianul, căci mulți nu au acasă un instrument. Am instalat la bibliotecă o tablă școlară, așa că elevii își pot pregăti aici temele pentru acasă.

Plus la toate, a menționat E.Sinița, filiala pe care o administrează încheie contracte de colaborare cu diverse instituții, ONG-uri, centre de sănătate prietenoase tinerilor, care organizează aici diverse seminare pentru copii. În cadrul proiectului municipal ” Chişinăul citeşte” – el se desfășoară pentru trei categorii: copii, adolescenți și adulți – ei invită scriitori, poeți, jurnaliști. Printre cele mai recente evenimente de acest gen interlocutoarea a numit întrevederea elevilor din clasa 3 a școlii primare nr.88 cu scriitoarea Cristina Bujor, și cea a elevilor colegiului de ecologie cu scriitorul și jurnalistul Val Butnaru.

Vara, la bibliotecă este organizată un fel de tabără de zi «Provocările verii », unde copiii încep ziua cu gimnastica de dimineață, după care citesc, dansează, participă la ateliere de creație, etc. Vin cca 50 copii pe zi.

– Nu telefonăm pe nimeni, nu invităm, copii știu că vara noi avem o astfel de tabără, și vin, – povestește directoarea filialei “Maramureş”. – Acest proiect îl avem deja de cinci ani, deși pentru tabăra de zi au fost rezervate 2,5 ore pe zi, copiii stau la noi ziua întreagă.

Din discuția cu Elena Sinița am înțeles, că au suficient fond de carte. În total, biblioteca dispune de 31 777 de cărți. De facto, lunar se fac achiziții, selectate fiind cărțile cel mai des solicitate de cititori. Biblioteca dispune de o sală științifică, unde se poate lucra cu dicționarele, literatura specializată în psihologie, educație, etc. Cele mai multe cărți din instituție sunt în limba română, dar se pot găsi și în limba rusă. Biblioteca organizează și activități pentru oamenii în etate, care pot studia aici computerul, învață să utilizeze diverse gadgeturi și aplicații.

Un alt moment important pentru atragerea cititorilor – biblioteca “Maramureş” a organizat un mic muzeu, în care-s expuse obiecte etnografice din orașul românesc cu același nume, obiecte de uz casnic, folosite altă dată de locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului. Potrivit interlocutoarei Noi.md, e ceva interesant pentru copii, deoarece ai nu au apucat vremile în care strămoșii lor foloseau aceste rarități.

Relația bibliotecii cu cititorii este menținută și cu ajutorul cărților eliberate pentru lectură la domiciliu. Copilul primește cartea aleasă pentru două săptămîni, dacă din varii motive nu a reușit să o citească, el trebuie să anunțe bibliotecarul și să prelungească termenul de împrumut al ei. Cititorii adulți au la dispoziție o lună pentru a lectura o carte. Așa comunică biblioteca cu cititorul. Fiecare vizitator al bibliotecii primește gratuit un bilet de cititor, cu care poate intra în oricare din cele 27 de filiale ale bibliotecii centrale ”B.P.Hașdeu”.

– Totul este bine la bibliotecă, dar ne-am dori ca salariile angajaților noștri să fie mai mari, – spune cu delicatețe E.Sinița. – Nu avem probleme deosebite, dar uneori avem nevoie de voluntari. Deși bibliotecarii merg la diverse cursuri de formare avansată, participă la seminare de instruire, totuși uneori ne lipsește o îndrumare, niște instrucțiuni suplimentare privind aplicarea acestor cunoștințe și abilități în lucrul cu persoanele cu dezabilități, e ceva mai complicat asta. Aici avem nevoie de sprijin logistic. Da în general biblioteca trăiește în continuare. Dacă vom pune în activitatea noastră suflet, vom lumina, atunci oamenii vor veni la această lumină sufletească.

Gadgeturile-s gadgeturi, dar cartea este totuși carte

Irina Cerneva, șefa bibliotecii publice ”A.S.Pușkin” din Vulcănești , care a lucrat în această instituție 40 de ani, în discuția cu jurnalista portalului Noi.md a spus că azi bibliotecile din teritoriu supraviețuiesc foarte greu, dar oricum promovează cartea.

– Azi mai toți au acasă internet, diferite gadgeturi și aplicații, însă noi oricum ne construim activitate pe carte, pe promovarea ei. E bine că la noi biblioteca centrală pentru copii și cea pentru adulți se află în aceeași clădire. Atenția principală ne-o îndreptăm spre educarea preșcolarilor. Avem contracte cu grădinițe și licee, învățăm copii să comunice cu cartea, le explicăm de ce trebuie să viziteze biblioteca, organizăm diverse evenimente tematice. Dar accentul mereu îl punem pe carte. Chiar și programele propuse de Chișinău, să zicem, Lectura centrală, țin de propagarea cărții, pentru că fără lectură nu poate fi educat un om cult. Gadgeturile-s gadgeturi, dar cartea este totuși carte.

Dar, spre deosebire de biblioteca “Maramureş” din capitală, care primește lunar cărțile cerute, problema înnoirii fondului de carte a bibliotecii din Vulcănești este mai complicată.

–La noi fondul de carte este completat destul de puțin , – zice I.Cerneva. – Uneori pentru aceste cheltuieli alocă bani bugetul primăriei Vulcănești. Secția cultură Comrat (capitala autonomiei găgăuze) ne oferă, în fond, literatură în limba găgăuză sau de autori găgăuzi, dar din centrul țării aproape că nu avem livrări. Și nu putem spune că fondul de carte al bibliotecii noastre a fost înnoit, în mare parte lucrăm cu cel vechi. Decontăm cărțile foarte uzate. Depunem eforturi mari pentru a găsi sponsori. Uneori reușim, și ei ne aduc cărțile lor. Anterior, ne ajuta mult ambasada rusă, dar acum relația s-a întrerupt, și toată speranța ni-i la Comrat.

Capacitatea de transformare

Margarita Scelcicova, directoarea bibliotecii municipale ”M.V.Lomonosov” crede în viața mai bună a instituțiilor bibliotecare. Ea zice că în secolul tehnologiilor informaționale se va găsi loc și acestor instituții, una dintre care o conduce ea. Ele nu s-au epuizat, au propriul viitor, dar o predestinație nouă.

– În viitorul apropiat bibliotecile cu siguranță nu vor dispărea. E destul să mergeți prin orașele rusești ori europene ca să vedeți că acolo există multe biblioteci, și anume pe străzile centrale, în încăperi minunate, reparate , – a spus M.Scelcicova în interviul pentru Noi.md. – Despre ce vorbește acest fapt? Despre aceea că oamenii oricum au nevoie de carte. Ea este cel mai bun promotor al cunoștințelor, născocit de omenire. Dacă atingi o carte, o răsfoiești, privești ilustrațiile , te cuprinde un sentiment aparte, incomparabil, pe care nu-l ai în fața computerului. În plus, acum majoritatea bibliotecilor și-au extins activitățile, ele demult nu mai păstrează pur și simplu cărțile, da au devenit platforme sau teritorii de comunicare, de obținere a informațiilor diverse, a abilităților diverse –lingvistice, decorativ-aplicate, computerizate. Iar dacă vorbim despre un viitor mai îndepărtat, și acolo la fel, căci cunoștințele omenirii se concentrează în carte, ele trebuie să se păstreze undeva, și chiar dacă vor apărea noi suporturi de carte și noi formate, funcția de păstrare nu va dispărea, și pentru îndeplinirea ei va fi nevoie de bibliotecari, fie ei și virtuali. Masive enorme de cunoștințe au nevoie de custozi, sistematizatori și difuzori ai informației și culturii spirituale – biblioteci și bibliotecari. Pot crede că bibliotecile se vor numi altfel, căci ele au capacitatea de a se transforma reieșind din necesitățile timpului. Dar oricum s-ar numi, sper că spiritul și predestinația lor – să fie focare veșnice de cultură – se va păstra.

Acum ceva ani, «Ломоносовка», cum o numesc cititorii, avea stringentă nevoie de reparație capitală. Trebuiau renovate și încăperile din interior, dar și teritoriul aferent. În a. 2020 reparația a început și nu demult s-a încheiat. La început a fost reparată aripa dreaptă a instituției și aleea de-a lungul bibliotecii. Apoi cealaltă aripă și partea centrală a clădirii, precum și teritoriul aferent – s-a pus pavaj, au fost renovate două scări și montată o rampă. După finalizarea lucrărilor, a fost achiziționată mobilă nouă și acum cărțile își ocupă locul pe rafturi. În total, fondul de crate al bibliotecii are cca 50 mii de exemplare. La unica bibliotecă rusească din municipiu vin cititori de orice vîrstă. În afară de lucrul cu cartea, acolo au loc diverse evenimente cu participarea celebrităților, lecții de studiere a limbilor, alfabetizarea în domeniul computerilor, activează cercuri pe interese și multe altele.

Locul unde vin oameni cu aceleași interese

Deseori merge la biblioteci și un alt interlocutor al portalului Noi.md, poetul și scriitorul Igor Guzun. Și el este convins, că tehnologiile informaționale nu pot elimina bibliotecile. Potrivit lui, cărțile și locul în care ele se află – bibliotecile, librăriile și inimile oamenilor – vor exista mereu.

– În aceste locuri se păstrează frumusețea și înțelepciunea lumii. Oamenii au nevoie de frumusețe și înțelepciune pentru a trăi și supraviețui, și de aceea cărțile le vor fi alături mereu, – zice I.Guzun. – Pentru a supraviețui, bibliotecile trebuie să se adapteze timpurilor schimbătoare, să devină centre sociale, centre de comunicare vie a oamenilor din diferite generații, așa cum este în multe țări ale lumii. Înainte ca tehnologiile să poată face ceea ce fac telefoanele – Connecting People (să unească oamenii), bibliotecile o pot face mai bine, mai omenește, unind oamenii.

Din spusele lui I.Guzun, în ciuda posibilității de a obține orice informație în internet, el tot una este un fidel admirator al bibliotecilor.

Deoarece bibliotecile moderne, cum a menționat mai sus interlocutorul Noi.md, deja joacă rolul unor centre comunitare, un loc în care se adună oameni cu interese comune. Și deoarece I.Guzun este un poet și scriitor cunoscut în Moldova, autorul a nouă cărți populare, de cele mai multe ori anume în bibliotecile țării au lor evenimente cu participarea sa.

– Și eu merg destul de des la bibliotecă: și fiind invitat ca scriitor, și dacă am nevoie de o informație, sau dacă unele texte timpurii ale mele, despre care eu știu că ele există, chiar țin minte ideile de bază ale lor, dar nu le am la moment, – spune I.Guzun. – Spre exemplu, cu ceva timp în urmă era populară telenovela The Queen's Gambit, și eu am mers la bibliotecă pentru a reciti interviul pe care mi l-a oferit cu decenii în urmă marea campioană la șah Nona Gaprindașvili, viața căreia a și inspirat autorii filmului. Și în alte cazuri merg la bibliotecă: dacă lansez o carte nouă, sau merg la evenimentele similare ale prietenilor.

Igor Guzun a menționat în timpul discuției,că a vizitat în viața sa multe țări și orașe, iar acum încearcă să ajungă în cele mai îndepărtate localități ale Moldovei, în care un copil, un adolescent ori un om matur are nevoie să vorbească cu un scriitor viu și să deschidă o carte. Evident, aceste întrevederi au loc în biblioteci.

Numai că bibliotecarii din sate o duc mult mai greu ca cele din orașe. Majoritatea luptă pentru a supraviețui, căci în lipsa mijloacelor bugetare se optimizează, în special, facilitățile culturale și sociale. Deseori în sate bibliotecile dispun de încăperi șubrede, au o finanțare mizeră, suferă din cauza lipsei de personal, fondul de carte este cel rămas de la puterea sovietică, noutăți aproape că nu există, tehnologii avansate la fel, uneori lipsesc chiar și elementarele computere, nu au propriile site-uri și, respectiv, promovări.

Da bibliotecile orășenești și cele raionale, în secolul tehnologiilor informaționale, se transformă în importante centre de educație, pentru că își extind activitățile. Să sperăm că scopul transformării lor va fi totuși iluminismul. Iar oamenii, venind la bibliotecă, nimerind în lumea cărților, vor dori totuși să le răsfoiască, să le citească, pentru a afla lucruri interesante. Căci, în timp ce citești o carte adevărată, trăiești cu totul altfel de sentimente!

Lidia Ceban