Opțiuni în noul context de război și pace”

Vă prezentăm atenției dumneavoastră articolul, al cărui autor este Ambasadorul Republicii Populare Chineze în Moldova, domnul Yan Wenbin.

La sfîrșitul lunii decembrie 2021, am venit în Moldova la noul post. Înainte de plecare, mulți prieteni și colegi mi-au spus că e o țară însorită, cu vin dulce parfumat, un trai în pace și tihnă, iar relațiile dintre China și Moldova se dezvoltă fără probleme deosebite, fiind un loc bun pentru o ședere de durată. Însă la nici două luni de la preluarea
mandatului, între Rusia și Ucraina a izbucnit un conflict militar, situația din regiune schimbîndu-se radical. Granița comună cu Ucraina, lungă de peste 1.200 de kilometri, a transformat Moldova în principalul culoar de evacuare a cetățenilor chinezi din Ucraina. În perioada 28 februarie pînă la începutul lunii martie, Ambasada Chinei în Moldova a asistat evacuarea a peste 3.000 de cetățeni chinezi din Ucraina și transferul în România, prin Moldova. A fost o evacuarea a oamenilor din flăcările învolburate ale războiului, urgența, tensiunea și dificultatea acesteia neputînd fi exprimate în cuvinte. Acest simplu fapt dovedește pe deplin că declarația conform căreia China știa dinainte că Rusia va lansa o „operațiune militară specială” împotriva Ucrainei este pur și simplu o dezinformare rău voitoare.

Moldova a devenit peste noapte într-o țară aflată în „cvasi prima linie”. La sfîrşitul lunii aprilie, în zona Transnistriei au avut loc o serie de explozii. „Va fi Moldova atrasă în conflict?”, devine o întrebare de actualitate. Este îmbucurător faptul că președinta Maia Sandu și guvernul Republicii Moldova au declarat ferm că își vor menține neutralitatea și nu vor permite ca Moldova să se implice în conflict, subliniind că nu există riscul escaladării situației actuale. De asemenea, observ că toate părțile au reafirmat respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea Republicii Moldova.

De mai bine de 3 luni, urmăresc nenumărate filmări de pe cîmpul de luptă. Soldații ruși și ucraineni trag unii în alții, vorbind aceeași limbă. Se confundă cu ușurință între ei și de aceea își leagă banderole de culori diferite pe braț și pe picior, pentru a distinge de care tabără aparțin - soldații ruși banderole albe sau roșii, iar soldații ucraineni banderole de culoarea albastru. Acest conflict este o tragedie colosală, un măcel desăvîrșit între națiuni fraterne, cu un anume iz familiar de „dezbină şi stăpîneşte”. Sper din tot sufletul că pacea se va instaura cît mai curînd și că cele două state vor putea „să treacă peste nenorociri, să rămînă ca frații, să-și zîmbească cînd se întîlnesc și să uite ura din trecut”. Partea chineză încurajează dintotdeauna discuțiile pacifiste și sprijină orice efort în acest sens.

Conflictul ruso-ucrainean nu este primul război de pe continentul european de la sfîrșitul Războiului Rece, iar amintirea bombardamentelor NATO asupra Alianței Iugoslave este încă proaspătă. La acel moment, ambasada Chinei din Iugoslavia a fost „bombardată accidental”, trei jurnalişti chinezi fiind ucişi. Conflictul ruso-ucrainean a aprins din nou focul în interiorul Europei, iar intensitatea și amploarea acestuia depășesc cu mult pe cele ale războiul din Kosovo.

În momentul de față, predomină opinia conform căreia conflictul dintre Rusia și Ucraina se prelungește deja, sporind imprevizibilitatea, și prin urmare nimeni nu poate garanta că războiul nu se va extinde și în afara Ucrainei. Conflictul în sine, precum și sancțiunile „scrupuloase” și „omniprezente” împotriva Rusiei, au dus la afectarea fără precedent a sistemelor financiare, economice și ale lanțurilor de aprovizionare ale lumii, apropiindu-se cu repeziciune de crize globale de energie și alimente; peste acestea se adaugă pandemia Covid-19 căreia nu i se întrevede sfîrșitul, fiind greu să excludem posibilitatea apariției unor tulburări, crize și dezastre majore în societatea umană. Războiul se poartă între Rusia și Ucraina, dar primele care cad ar putea fi alte state.

După sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, societatea a cunoscut mai bine de șapte decenii de pace generală. Acum sîntem la o răscruce majoră: război sau pace, siguranță sau pericol, stabilitate sau tulburări? În orice caz, lumea nu se mai poate întoarce niciodată la situația anterioară zilei de 24 februarie, așa că ar trebui să depunem eforturi pentru a alege cea mai bună cale de ieșire. „Inițiativa de securitate globală” propusă nu cu mult timp în urmă de președintele chinez Xi Jinping reprezintă planul Chinei pentru a atinge stabilitatea și prosperitatea pe termen lung a societății umane. Conținutul principal al acestei inițiative este: aderarea la conceptul de securitate comun, cuprinzător, cooperant și durabil; respectarea suveranității și integrității teritoriale a tuturor țărilor; respectarea scopurilor și principiilor Cartei ONU; respectarea preocupărilor legitime de securitate ale tuturor țărilor; soluționarea pașnică a neînțelegerilor și disputelor dintre țări prin dialog și consultare; planificarea generală în vederea menținerii securității în domeniile tradiționale și în cele netradiționale. Principiul de bază al acestei inițiative îl reprezintă expresia: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.”
Diversitatea lumii trebuie respectată și menținută. Impunerea unei ideologii și a unui sistem social în întreaga lume nu face decît să creeze artificial contradicții și conflicte. Lumea nu este Coca-Cola, să aibă o singură rețetă și un singur gust. Lumea este și trebuie să rămînă precum bogata varietate și diferitele buchete ale vinurilor moldovenești, fiecare cu rețeta, aroma și atuurile lui.

Orice țară sau națiune are dreptul să-și urmărească dezvoltarea și prosperitatea pentru a duce un trai mai bun. Nu există diferențe între națiuni și civilizații, și nici „excepționalism” mai bun, ori mai rău. Concurența dintre state este naturală și normală și poate stimula progresul întregii omeniri. Aceasta trebuie însă să fie de tipul competițiilor sportive cu obstacole, concurînd umăr la umăr, și nu un concurs de lupte libere în care îți dobori adversarul.

Se impune susținerea fermă a sistemului internațional centrat asupra Organizației Națiunilor Unite și a regulilor internaționale bazate pe dreptul internațional. În prezent, expresia „ordine internațională bazată pe reguli” este adesea pe buzele unora, însă aceștia nu au reușit niciodată să clarifice în mod particular care este conținutul acestor reguli și ordini. Fapt ce amintește de bandele care controlează și domină piața, făcînd din vînzările și achizițiile forțate, pe care nu le pot divulga, o regulă universală.
Standardele duble sau chiar standardele multiple de orice fel trebuie respinse. Ca de pildă unii care pe de o parte trîmbițează că trebuie respectată suveranitatea și integritatea teritorială a unei țări, dar pe de altă parte încalcă fără reținere suveranitatea și integritatea teritorială a altei țări. China este în prezent singurul mare stat care nu a realizat reunificarea completă. sînt țări care încalcă din ce în ce mai flagrant principiul unei singure Chine și folosesc problema Taiwanului, care este pur și simplu o chestiune internă, pentru a constrînge China. Nimeni nu înțelege importanța suveranității și integrității teritoriale mai bine decît China și nimeni nu este mai categoric și mai consecvent decît China în a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a altor state.

Securitatea este reciprocă, egală și indivizibilă. Construind propria liniște sufletească pe temerile altor țări, o astfel de securitate este pînă la urmă o construcție iluzorie. Nu putem considera tunurile, tancurile, avioanele și rachetele din propriile mîini ca o garanție a păcii și instrumente de acțiune în numele Celui de Sus, în timp ce cuțitul de bucătărie aflat în mîinile altuia reprezintă o amenințare la adresa securității și o armă criminală.

Fiecare țară are dreptul de a-și decide singură propria politică externă. „Dacă nu ești de partea mea, atunci îmi ești dușman.” Această practică de a forța alte țări să-și aleagă tabăra și să se angajeze în confruntări de grup va diviza cu siguranță omenirea și va provoca un rău fără margini.

Cele de mai sus nu sînt de fapt greu de realizat atîta timp cît există un dram de voință politică. Dar unii oameni pur și simplu refuză să o facă, se cred superiori din cauza demonilor lor interiori și vor să considere lumea drept un domeniu privat în care pot cere și lua orice.

Lumea e o singură familie, cu un destin comun. Doar protejînd cu adevărat diversitatea lumii și realizînd democratizarea relațiilor internaționale se poate stabili o ordine echilibrată, eficientă și durabilă. Drumul din față noastră este lung și cu obstacole, dar nu putem renunța la eforturile noastre.