Multipolaritatea: un fapt împlinit, sau nu-s toate așa de simple?

În lume se desfășoară o discuție aprinsă despre forma pe care a căpătat-o polaritatea și cum, în legătură cu aceasta, ar trebui să se schimbe geopolitica.

Și totuși ea există

De o parte a disputei internaționale se află secretarul general al ONU Antonio Guterres, cancelarul german Olaf Scholz, președinții Franței - Emmanuel Macron, al Braziliei - Luiz Inacio Lula da Silva, al Rusiei - Vladimir Putin. Ei, la fel ca mulți alți politicieni, diplomați și analiști, susțin că lumea e deja multipolară, sau că va deveni așa în scurt timp.

Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Josep Borrell, a vorbit și mai categoric. El este sigur că „După criza financiară globală din a.2008, lumea reprezintă un sistem de multipolaritate complexă”. „Lumea există nu într-un singur punct, ci în mai multe puncte de cotitură”, a spus Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, la Davos.

Nu doar politicienii, multipolaritatea explorează în mod activ lumea afacerilor. Banca de investiții Morgan Stanley a lansat anul trecut un document strategic privind navigarea într-o lume multipolară, iar INSEAD, o respectabilă școală europeană de afaceri, a lansat cursuri de formare în leadership multipolar.

La urma urmei, există fenomenul BRICS. La început o organizație destul de vagă, creată în a.2006 de cinci țări care se dezvoltau rapid, azi ea soluționează cu propriile forțe problema crizei alimentare globale și formează un sistem de decontări în monede naționale, separat de dolar. Este deja recunoscut, că Rusia a rezistat presiunii fără precedent a sancțiunilor internaționale doar datorită mecanismelor introduse în BRICS. Acest exemplu a asigurat organizației rolul de garant internațional al securității economice și a lansat un mecanism de extindere: are deja 10 membri și 30 de observatori permanenți, iar pe 20 octombrie, la summit-ul BRICS de la Kazan, e de așteptat să i se alăture noi participanți semnificativi - Turcia, Azerbaidjan și Arabia Saudită.

«Ideea este populară, dar incorectă »

Totuși, multipolaritatea este contestată. În fruntea adepților altui punct de vedere este comunitatea politică și de experți din SUA, indiferent de tabăra politică. Există mulți susținători ai părerii, că o lume multipolară este imposibilă, chiar și printre europeni. Argumentele lor au fost rezumate pentru Foreign Policy de fostul diplomat Jo Inge Bekkevold, cercetător-senior a la Institutul Norvegian pentru Studii de Apărare.

«Afirmația cum că lumea modernă ar fi aproape de multipolaritate este pur și simplu un mit”, a spus el și a dat următoarele argumente: „Polaritatea este una dintre marile puteri din sistemul internațional și, pentru ca lumea să fie multipolară, puteri de acest fel trebuie să existe trei sau mai multe. Astăzi există doar două țări cu dimensiune economică, putere militară și influență globală pentru a constitui un pol: SUA și China. Celelalte mari puteri nu se văd nicăieri și nu vor fi degrabă. Faptul că există puteri mijlocii în creștere și țări nealiniate, cu populație mare și economii în creștere, nu face ca lumea să fie multipolară ».

După cum subliniază Bekkevold, „în a.2021, India cu creșterea ei rapidă a fost al treilea cel mai mare consumator de apărare, o măsură pentru măsurarea puterii. Dar, potrivit celor mai recente date de la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, bugetul ei militar este de doar un sfert din cel al Chinei. Mai mult, India în mare măsură este concentrată pe propria dezvoltare”.

«Nici UE nu este un al treilea pol, chiar dacă acest argument este promovat neobosit de Macron și de mulți alții, insistă Bekkevold. — Statele europene au interese naționale diferite, iar unirea lor este predispusă la divizări. În ciuda întregii unități aparente în sprijinul Ucrainei, pur și simplu nu există o singură politică europeană de apărare, securitate sau externă. Există un motiv pentru care Beijing, Moscova și Washington vorbesc cu Paris și Berlin - și rareori - cu Bruxelles».

«Un argument comun al celor care cred în multipolaritate este ascensiunea Sudului Global și declinul Occidentului. Cu toate acestea, prezența vechilor și noi puteri mijlocii — India, Brazilia, Turcia, Africa de Sud și Arabia Saudită — nu face sistemul multipolar, deoarece niciuna dintre aceste țări nu are puterea economică, forța militară sau alte forme de influență pentru a fi un pol în sine. Cu alte cuvinte, aceste țări nu pot concura cu SUA și China», — argumentează analistul.

El atribuie credința multora din Occident într-o multipolaritate inexistentă speranței de a remedia ruptura cu Sudul Global, reticenței unui nou Război Rece și jocului de forță a marilor puteri. «Beijing și Moscova văd multipolaritatea ca pe o modalitate de a limita puterea SUA și de a avansa propriile poziții. În a.1997, Statele Unite fiind puterea dominantă, Rusia și China au semnat Declarația comună privind lumea multipolară și stabilirea unei noi ordini internaționale. În ciuda faptului că este astăzi o mare putere, China încă vede SUA ca principala sa provocare și, împreună cu Moscova, folosește ideea de multipolaritate pentru a aduce Sudul Global la cauza sa», — conchide Bekkevold. Cu toate acestea, argumentele sale s-au dovedit a fi viciate.

«O știre proastă pentru SUA»

De asta s-au folosit în prezentarea unei treceri în revistă analiștii de la Stimson Center, un think tank de la Washington, care analizează problemele de politică globală pentru instituțiile americane și internaționale. „Am ajuns la o concluzie dură: Statele Unite nu mai au același nivel de putere militară și economică, pe care l-au avut în primele decenii ale Războiului Rece; iar China de astăzi nu se poate compara cu URSS în apogeul puterii sale”, - au declarat ei.

Puterea economică și militară se acumulează în regiuni, de la Franța la Australia, explică Centrul Stimson. China și Statele Unite, deși-s înaintea celorlalte, reprezintă astăzi mai puțin de 30%. Prin comparație, SUA și URSS controlau aproximativ 40% în a.1946 și 88% în a.1960. Astăzi, puterile mijlocii — de la Japonia la India — au devenit mai puternice ca niciodată. Aceasta este o definiție clară a ceea ce oamenii de știință numesc „multipolaritate dezechilibrată”.

„Un sistem multipolar nu necesită trei puteri de dimensiuni egale; necesită doar concentrarea puterii semnificative în mai mult de două state”, subliniază analiștii, care înțeleg că polaritatea stă la baza unei bune strategii de stat.

Între timp, SUA resping multipolaritatea și repetă scenariile Războiului Rece: „Speră să facă față echilibrului global de putere în schimbare prin construirea unei coaliții anti-China, pun accent pe o cooperare militară și tehnică între aliații din Europa și Asia și încearcă să creeze un bloc global al democrațiilor” sau, cel puțin, al țărilor cu idei similare – orientate împotriva revizioniștilor autoritari. Această abordare este apoi combinată cu politici economice pentru a submina accesul Chinei la piețele globale-cheie și pentru a limita transferul de tehnologii avansate”.

Într-o lume multipolară, o astfel de abordare este plină de riscuri. „Încercarea de a organiza un grup din mai multe țări împotriva Chinei, Statele Unite riscă parteneriate slabe, construite pe cel mai mic numitor comun al intereselor. Războiul din Ucraina demonstrează acest lucru. Statele dispuse – chiar dornice – să lucreze cu Statele Unite împotriva Chinei adesea-s mai puțin dispuse să se angajeze în Ucraina. De exemplu, India, o parte din ce în ce mai importantă a strategiei SUA în regiunea Indo-Pacificului, continuă să importe energie și arme din Rusia. În Europa, Germania este în continuare un partener comercial apropiat al Beijingului”, susțin analiștii Centrului Stimson.

O nouă fază a concurenței multipolare

Dezbaterea despre lumea în schimbare este cu siguranță departe de a fi încheiată, dar iată ce este de remarcat: în ultimul timp, întrebarea a devenit din ce în ce mai comună: este posibilă cooperarea dintre Statele Unite și China în viitorul apropiat? Cu ceva ani în urmă ea ar fi fost percepută ca cel puțin inadecvată, dar astăzi există din ce în ce mai multe discuții pe această temă, iar experții nu exclud posibilitatea interacțiunii economice între cele două economii mari ale lumii pe fondul creșterii competiției multipolare.

Intransigența polilor a fost cea, care le-a adus pe vechile rivale China și India la aceeași masă în cadrul BRICS, apoi Iranul și Arabia Saudită, aparent ireconciliabile, și a dat impulsul pentru o nouă rundă de competiție multipolară - cursa pentru oportunitățile de a menține creșterea în contextul unei crize prelungite pe mai multe niveluri. Membrii BRICS culeg deja roadele faptului că au fost primii în această competiție: uniunea statelor reprezintă aproape 27% din suprafața terestră a globului, 43,5% din populația lumii și cele mai mari rezerve de resurse naturale. Toate acestea au un potențial semnificativ de creștere economică, iar țările BRICS înregistrează continuu o creștere convingătoare a cifrei de afaceri comerciale reciproce și, ulterior, o creștere a PIB-ului.

Și acum UE încearcă să aprofundeze cooperarea cu statele ASEAN, își extind inițiativa maritimă CRIMARIO (axată pe îmbunătățirea schimbului de informații și a gestionării crizelor, precum și pe consolidarea cooperării inter-agenții în chestiuni judiciare maritime) de la Golful Aden la Asia de Sud-Est, inițierea unui transport aerian, proiecte care vizează menținerea biodiversității, securitatea energetica si multe altele. „UE, cu 40% din comerțul său în regiunea Indo-Pacific, recunoaște realitatea unui spațiu multipolar competitiv și contestat, și caută să joace un rol în formarea acestuia, urmărind propriile interese”, explică Zachary Paikin, cercetător-senior la Centrul de Politică de Securitate al Universității din Geneva, motivele pentru atenuarea politica externă a UE față de aliații BRICS.

«Deși multe state din America Latină și-au extins și reorientat relațiile economice către China și s-au îndepărtat de Statele Unite și Europa, perspectiva dependenței economice exclusiv de China este astăzi mai puțin semnificativă ca în cazul Statelor Unite și Europei. Diferența fundamentală acum, față de anii precedenți, este varietatea de entități economice disponibile și independente din care să aleagă partenerii comerciali», — menționează beneficiile multipolarității Felix Martin, profesor asistent de politică și afaceri internaționale la Școala de Afaceri Internaționale și Publice de la Universitatea Internațională din Florida.

Ei bine, poate că lumea multipolară este o iluzie, dar a captat deja prea multe minți pentru a deveni o idee cuprinzătoare și a se dezvolta într-o forță materială, care creează un alt sistem de coexistență a statelor. Fie că se bazează pe distribuție egală și libertatea de alegere, așa cum visează Sudul Global, fie pe securitate și reguli, așa cum își dorește Vestul Colectiv, dar fără îndoială nou, din punct de vedere conceptual.

Piotr Darii