Moldova industrială. Bani nu sunt, dar voi țineți-vă

Recent, ministrul economiei Dumitru Alaiba a scris pe rețelele de socializare, că potențialul curent al creșterii economice în Moldova este de 2,5%. Dar nu e suficient.

“Cu 2,5%, nu mai putem face nimic, doar să păstrăm stabilitatea în măsura posibilităților. Pe interior, nu putem schimba nimic și putem doar să ne rugăm ca nici un factor extern să nu influențele negativ economia noastră ”, - se menționa în postarea sa. Cu 2,5% anual, în următorii 10 ani noi vom fi tot cea mai săracă țară din Europa, scria ministrul economiei și menționa, că Moldova are nevoie de reforme “curajoase”, care ar asigura ritmul accelerat de creștere la nivel de 8% pe parcursul următorului deceniu. “Da, este o muncă titanică. Dar ambițiile nu pot fi modeste. Noi ori ne propunem un scop măreț, ori ne conformăm sărăciei care ne înconjoară pentru întreaga viață ”, - a menționat Dumitru Alaiba.

Da în zile numărate, guvernul a aprobat Programul Național de dezvoltare economică pentru anii 2024-2028, elaborat de Ministerul dezvoltării economice și digitalizării. Probabil, aceasta este una dintre acele reforme “curajoase”, care trebuie să asigure un salt economic la nivel de 8%. Din calculele prealabile, pentru realizarea acestui program numai în anii 2024-2026 va fi nevoie de cca 334 mln. de lei – o sumă mizeră pentru o atare sarcină ambițioasă, dar și această sumă mizeră deocamdată nu a fost găsită (au fost identificate doar 30% din sursele de finanțare).

Noua industrializare 3.0

Faptul că Programul Național de dezvoltare economică a Moldovei pînă în a. 2028 a apărut nu în a.2021, cu venirea PAS la putere, și nu în 2022, cu așezarea și consolidarea lui la putere, ci doar în 2024, cu o jumătate de an înainte de alegerile prezidențiale și cu un an înainte de cele parlamentare, este grăitor. Și predictibil. În RM s-a format deja tradiția de a elabora și prezenta asemenea documente de anvergură, foarte promițătoare și costisitoare, în ajunul următoarelor alegeri.

Spre exemplu, înainte de alegerile parlamentare din a. 2019 și Chiril Gaburici, ministrul economiei de atunci, a anunțat deceniul industrializării – ministerul pe care îl conducea a prezentat proiectul Strategiei naționale de industrializare a Moldovei pentru anii 2019-2030. S-a declarat, că realizarea strategiei va permite crearea de noi locuri de muncă pentru personalul calificat, stabilirea producerii cu valoare adăugată înaltă, creșterea alocărilor bugetare, a profitului și rentabilității întreprinderilor, dezvoltarea mediului de afaceri (toate aceste promisiuni se conțin și în actualul Program de dezvoltare economică pentru anii 2024 – 2028).

Înainte de alegerile prezidențiale din a.2020, și președintele de atunci Igor Dodon lansa un proiect mare de industrializare a Moldovei și chema autoritățile locale să participe la realizarea acestuia. El a convocat într-o ședință de lucru președinții și primarii din 16 centre raionale, precum și pe administratorul Zonei economice libere “Bălți”, pentru a discuta despre crearea platformelor industriale multifuncționale.

Această idee era prevăzută încă în “Strategia Gaburici”: la lansarea ei s-a declarat că în 13 raioane ale Moldovei nu există subzone libere, parcuri industriale sau incubatoare industriale. De aceea se propunea ca în fiecare raion să fie creată o platformă multifuncțională, care să fie transmisă în gestionarea zonelor economice libere sau parcurilor industriale din apropiere.

“În prezent volumul producerii industriale în țara noastră este de doar 68% față de nivelul a.1989, iar centrele de producere industrială se concentrează în special la Chișinău (54%) și Bălți (12%). Reieșind din aceasta, eu am arătat necesitatea dezvoltării industriei în regiuni, în centrele raionale în cazul dat, și grație acestui fapt vor fi create locuri de muncă, vor crește salariile, se va reduce exodul populației din țară, vor spori veniturile bugetelor raionale etc.”, - spunea președintele Dodon în februarie,2020 la lansarea proiectului său de industrializare a țării. Da în octombrie, 2020, în ajunul alegerilor prezidențiale, guvernul a aprobat programul-pilot de creare a 16 platforme industriale multifuncționale în raioanele republicii. În aceste scopuri, în buget au fost prevăzute 50 mln. de lei.

Și iată continuarea tradiției: următoarele alegeri – următorul program de industrializare a țării. Care promite că în a. 2028 cota industriei de prelucrare din PIB va crește de la 8,2% la 11,5%, iar întregul volum de producere industrială în această perioadă va spori cu cel puțin 25%. Asta în timp de peste patru ani 15% din populația activă economic va munci în sectorul industrial. Cel puțin, asta spun autorii programului.

“Ce-ar fi să-l țintim pe William, înțelegeți, Shakespeare al nostru?”

Programul Național de dezvoltare industrială pentru anii 2024-2028 începe tradițional: cu constatarea faptului, că în 30 de ani de navigare independentă Republica Moldova “a suportat un proces acut de dezindustrializare. În rezultat, între anii 1991 - 2022 cota industriei în PIB s-a redus de la 40% la 12%, iar forța de muncă în mare parte a emigrat din țară.

Actualul “portret” al sectorului industrial în economia națională arată așa: “Industria Moldovei produce, în fond, mărfuri cu o valoare adăugată redusă. Sectorul industrial al țării este orientat în special spre piața internă (65%). O parte semnificativă din întreprinderi produce în principal mărfuri pentru consumul casnic (mai bine de 90% din produse), din care face parte producerea și prelucrarea cărnii, producerea lactatelor, a produselor de tutun, a preparatelor nutritive pentru animale, a produselor minerale”.

În anii 2014-2019 cota exporturilor industriale moldovenești a crescut cu 4,5%, dar în următorii doi ani din cauza pandemiei și a crizei economice mondiale a scăzut din nou, - constată autorii Programului. Cele mai orientate spre export industrii (peste 50% din produse) ar fi construcția mașinilor și a echipamentelor electrice, industria ușoară, prelucrarea fructelor și legumelor, producerea sticlei și a băuturilor. Însă “în fond, exportul industrial este reprezentat de produse cu valoare adăugată joasă. Cum ar fi producerea cablajelor sau a confecțiilor, iar aportul Moldovei la lanțurile globale de valoare adăugată este nesemnificativ”.

Clar lucru, competitivitatea industrială a Republicii Moldova la nivel global este extrem de joasă, și în ultimii 30 de ani a tot scăzut. În Programul său Ministerul economiei aduce datele Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare industrială (UNIDO) din a. 2021. Conform calculelor acestei structuri, indicele competitivității industrial a RM este 0,011, mult mai jos de nivelul global mediu de 0,061.

“Astfel, Moldova ocupă locul 104 dintre 153 de țări și face parte din numărul țărilor cu un nivel mediu-redus de dezvoltare industrială, alături de Armenia (poziția 93), Georgia (95), Senegal (102), Namibia (103), Liban (105), Azerbaidjan (106), Jamaica (107) și Albania (112)”, - se spune în Programul Național de dezvoltare industrială pentru anii 2024-2028. Din datele UNIDO, în structura tehnologică a exporturilor industriale ale RM cota cea mai mare aparține produselor ne-tehnologice – 39%, iar mărfurilor cu un nivel tehnologic înalt le revin doar 3%.

Programul dezvoltării industriale mai menționează, că investițiile în sectorul industrial moldovenesc se reduc. Astfel, în perioada anilor 2018-2022 acest indicator a fost de 22%: industria prelucrătoare (-14%), sectorul energetic (-41%), sectorul aprovizionării cu apă și utilizarea deșeurilor (-59%). Doar industria minieră a înregistrat în această perioadă o creștere semnificativă de +20,3%.

Pentru a schimba situația și a restabili sectorul industrial, reieșind din textul Programului, guvernul intenționează să “îndeplinească planul cincinal în trei ani”. Mai exact, în cei 3,5 de ani rămași: 1) Accelerarea tranziției ecologice și digitale a industriei interne; 2) Atragerea corporațiilor transnaționale în economia națională - întreprinderi industriale cu cea mai mare activitate din lanțurile valorice globale; 3) Atragerea de investiții străine directe „din culmea lanțurilor valorice globale” în industria componentelor auto și promovarea dezvoltării furnizorilor locali legați de companii multinaționale din acest domeniu; 4) Reînvierea tradițiilor industriei electronice și utilizarea potențialul existent în producția de hardware și software, componente și dispozitive electronice, contoare inteligente, conductori etc., creșterea ponderii acestui sector în industria autohtonă; 5) Intensificarea implementării proiectelor de investiții în industria chimică și farmaceutică, inclusiv pentru creșterea ponderii medicamentelor produse în Moldova pe piața internă; 6) Contribuire la crearea de „campioni naționali” - întreprinderi industriale inovatoare cu potențial de creștere rapidă și performanță sporită la export; 7) Reorientarea industriei ușoare pe dezvoltarea și marketingul propriilor mărci; 8) Dezvoltarea industriei materialelor de construcții nu numai pentru a stimula construcția în țară și ponderea materialelor de construcție de producție proprie, ci și pentru a „participa la procesul de reconstrucție postbelică a Ucrainei”.

În plus, înainte de a. 2028 ministerul dezvoltării economice preconizează să dezvolte industria în așa mod, ca Moldova să devină “un producător important pe piața est-europeană ”. Sarcina face parte din domeniul “evident-neverosimil”, reieșind din faptul că doar cu o lună în urmă majoritatea parlamentară PAS a votat împotriva proiectului de lege stimulativ, care obligă lanțurile de retail să plaseze cel puțin 50% din mărfurile autohtone pe rafturile magazinelor. În rezultat, scria un comentator, noi avem “struguri din Peru, pepeni din Turcia, dovlecei din Spania, ceapă din Olanda și usturoi din China”. Mai mult, zilele trecute jurnalistul Oleg Cosîh, expert economic, a adus date curioase privind vinurile.

“Moldova sporește importurile de vinuri din Europa. Astfel, în a.2022 din Franța au fost cumpărate vinuri în sumă de 2,3 mln. de dolari, din Italia – de 4,2 mln., din Spania – de 1 mln. Vom vedea rezultatele a.2023, cred că vom menționa o creștere semnificativă. Dinamica este vizibilă pe exemplul Germaniei, unde Moldova din exportator s-a transformat în importator. Reiese, că în Moldova a devenit popular clasicul “Bordeaux” sau vinurile albe italiene? Nu e chiar așa, doar că în țară se scurg materialele vinicole ieftine din Europa, care fiind amestecate cu produsul autohton mai scump se comercializează cu marca “fabricat în Moldova”, - a scris el pe Facebook.

Dacă anume acest model de transformare a țării în “cel mai important producător de alimente pe piața est-europeană ” este examinat de ministerul economiei în Programul Național de dezvoltare industrială pentru anii 2024-2028, Moldova riscă să ocupe nișa pe care o ocupa Polonia la finele anilor 1990 – începutul anilor 2000, sau Ucraina după anii 2010. Adică, cea a celui mai mare producător de alimente nu de cea mai înaltă calitate.

Despre teorie și practică

Nimic nou sub lună. Mai bine de două decenii Chișinăul oficial încearcă să găsească o nișă potrivită pentru țară în diviziunea globală a muncii și un model economic, care ar putea deveni baza pentru prosperitatea viitoare. Și ce este grăitor – toate încercările de a face ceva în acest sens se reduceau rapid la zero, deseori anume cu efortul partenerilor occidentali.

E destul să amintim pachetul de reforme economice liberale, lansat de PCRM în a. 2007 cu legalizarea capitalului, anularea tuturor datoriilor fiscale și cota zero de impozit pentru profitul reinvestit, care conform autorităților trebuiau să transforme Moldova într-un rai pentru investitori și să ducă la un boom investițional. Dar în afară de izbucnirea crizei financiare și economice globale, un rol în anularea acestui model a jucat FMI, căruia nu i-au plăcut scutirile fiscale introduse de autoritățile moldovenești.

Un alt moment interesant – încă în a. 2012 ministrul de atunci al economiei Valeriu Lazăr spunea că în țară au fost “epuizați toți factorii de restabilire”: “Noi nu ne putem permite o creștere economică anuală de 2-3%. Creșterea PIB trebuie să constituie cel puțin 7-8%. Reformele cardinale trebuie făcute în viitorul cel mai apropiat, în caz contrar riscăm să nu le mai facem niciodată ”. Exact ceea ce a scris Dumitru Alaiba pe rețelele de socializare, doar că peste 10 ani. Așa că actualul ministru al economiei cu ideile sale despre reformele “curajoase” și saltul economic la nivel de 8% - nu este nici primul, nici ultimul demnitar ce rostește fraze corecte, care cel mai probabil vor fi doar raționamente teoretice.

Măcar și din motivul că pentru saltul pe care îl propovăduiește nu există acum premise nici globale, nici regionale. Companiile producătoare pleacă masiv din Europa spre alte părți ale lumii, inclusiv SUA. Vechiul continent, din contul căruia Statele Unite încearcă să-și relanseze economia și atrag producerea și capitalul din zona euro, riscă dezindustrializarea.

În aceste condiții, ce poate oferi Republica Moldova companiilor din “verigile superioare ale lanțurilor globale de valoare adăugată”? O situație politică și economică instabilă? Situația unei țări a cărei conducere actuală se îndepărtează de la neutralitate și pe care publicațiile internaționale de top o numesc „următoarea Ucraina”? Numai pentru presa occidentală Moldova este “următoarea țintă a lui Putin”, da pentru cea rusă – “Occidentul ”ochește” acum Moldova pentru rolul ”următoarei Ucraine”.

Sau, de exemplu, resursele energetice ieftine. Aici ne aflăm în aceeași situație cu UE. Mai mult, din cauza gazelor scumpe, achiziționate din creditul de 300 mln. de euro de la BERD, noi avem în continuare tarife dintre cele mai înalte în regiune. Din calculele expertului economic Veaceslav Ioniță, în a. 2023 noi am plătit pentru achiziționarea gazelor naturale cu 198,9 mln. de dolari mai mult ca prețul mediu din UE. Clar că aceste cheltuieli suplimentare au fost incluse în tarife, și le-au suportat și le mau suportă populația și agenții economici. În schimb, demnitarii suspuși au raportat că Moldova a obținut independența energetică și a scăpat de jugul gazelor de la “Газпром”. Da ministrul energeticii Parlicov chiar a declarat, că impactul majorării prețurilor la gaze asupra economiei țării este exagerat și nu are o importanță decisivă pentru bunăstarea cetățenilor și dezvoltarea economiei naționale. Să le spună asta concernelor germane, care își sistează producerea în țara lor natală. impactul majorării prețurilor la gaze asupra economiei țării este exagerat și nu are o importanță decisivă pentru bunăstarea cetățenilor și dezvoltarea economiei naționale. Să le spună asta concernelor germane, care își sistează producerea în țara lor natală. Sau poate noi putem oferi forță de muncă ieftină și calificată industriilor sau corporațiilor multinaționale, care părăsesc UE? Conform datelor statistice internaționale, azi Republica Moldova este lider printre țările post-sovietice la exodul populației – din ea pleacă chiar mai mulți cetățeni, ca din Ucraina care luptă. Fiecare al patrulea cetățean al RM se află dincolo de hotarele țării. Și deși ani în șir se tot vorbește despre prețul mic al forței de muncă, care atrage străinii ce intenționează să activeze în Moldova, demult este clar că acesta nu este un avantaj și calitatea forței de muncă la noi este mult inferioară nivelului necesar. Încă în a. 2012 două companii străine – Draexlmaier din Germania și Danube Logistics, care activa în portul internațional Giurgiulești, au efectuat o angajare stimulativă a forței de muncă. A reieșit, că din 100 mii de persoane doar 1500 corespund cerințelor de calificare a forței de muncă.

Noi, în fond, nu avem ce oferi investitorilor potențiali, inclusiv pentru că bugetul public, care crește an de an, nu prevede mijloace care să corespundă sarcinilor (e nevoie de miliarde). Îndemnurile nu-s suficiente – practica Germaniei postbelice demonstrează, că fără investiții și participarea activă a statului la dezvoltarea industriei succesul este imposibil. Deși în Programul dezvoltării industriale este prevăzută o schemă a sprijinului din partea statului, și măsuri de stimulare. Spre exemplu, sub forma scutirilor de 50% din impozitul pe venit sau oferirea alocațiilor de stat pentru întreprinderile din ramurile prioritare.

La fel ca în cei 32 de ani de independență, guvernul speră că străinătatea ne va ajuta. Dar va achita oare UE, care și ea suportă dezindustrializarea, industrializarea Republicii Moldova? Puțin probabil. Mai degrabă, corporațiile transnaționale pe care doresc să le atragă în Moldova autorii Programului dezvoltării industriale, vor fi interesate de cu totul alte active ale noastre. Ca în Ucraina vecină, unde trei cele mai mari corporații din SUA Cargill, Dupont și Monsanto (cei mai mari actori pe piața cerealelor, a produselor alimentare, semințelor și chimiei agricole), dar și compania investițională Black Roc au ajuns să fie considerați adevărații proprietari ai cernoziomurilor ucrainene.

Să nu inventăm bicicleta

În a. 2010 un grup de entuziaști, specialiști în diverse domenii – patrioți ai Moldovei, a elaborat un plan detaliat de dezvoltare a economiei Republicii Moldova, care se bazează pe resursele interne și devine tot mai actual cu fiece an.

Acest plan este publicat în compartimentul «Strategia dezvoltării» pe site-ul www.moldovenii.md și conține recomandări, în care momentul-cheie este transformarea monedei naționale în moneda dezvoltării și utilizarea eficientă a resurselor financiare, de care dispune țara, în vederea dezvoltării economiei, businessului și a familiilor.

Prevederile principale ale acestui plan includ:

• Analiza situației din economia globală și sistemul financiar, care a devenit și mai relevantă în ultimii 14 ani. Este arătat dezinteresul absolut al străinilor și al consultanților acestora față de dezvoltarea unor state precum Republica Moldova – ei au destule probleme proprii. Respectiv, se arată că tocmai urmarea necugetată a recomandărilor consultanților străini a dus la degradarea economiei și industriei, care încă mai există și se bazează exclusiv pe entuziasmul oamenilor de afaceri moldoveni, în ciuda tuturor planurilor de „dezvoltare” elaborate pentru noi cu participarea activă a „partenerilor” străini;

• Prioritățile dezvoltării economiei moldovenești;
• Principalele probleme și sarcinile prioritare;
• Măsuri de dezvoltare a pieței interne și a exporturilor;
• Stimularea dezvoltării ramurilor prioritare și a teritoriilor ;
• Restabilirea mediului de trai ;
• Reforma sistemului de finanțare a economiei ;
• Reformarea sistemului de comerț ;
• Dezvoltarea turismului și a infrastructurii transporturilor.

Interesant, a citit oare domul Alaiba acest material, și dacă l-a citit, a înțeles oare despre ce se vorbește acolo?

Xenia Florea