Frumusețea artificială, sau La ce bun așa de multe operații plastice?

În doar patru ani – 2017 - 2021 – numărul operațiilor plastice chirurgicale și nechirurgicale a sporit în lume cu 41,3%. În a. 2022 cu încă 11,2%. În acel an cca 38 mln. de persoane au apelat la chirurgii plasticieni. Deocamdată, organizațiile profesionale nu oferă date mai recente, dar și cele existente arată: ponderea chirurgiei estetice în raport cu intervențiile reconstructive este în creștere constantă. În Moldova acest raport este deja de 40/60.

O mare deosebire

În chirurgia plastică, termenul «plastic» provine din greacă, рlastikos, ceea ce în traducere înseamnă «a forma» sau «formă». Iar chirurgia plastică în sine are două direcții: reconstructivă și estetică. Prima include plastica oricărei părți a corpului ca necesitate rezultată dintr-un accident, boală sau malformații congenitale. A doua, supranumită și chirurgie cosmetică, presupune transformarea estetică a corpului pentru a-i îmbunătăți aspectul.

De cele mai multe ori, indicațiile medicale determină intervențiile chirurgicale reconstructive, adesea ele figurează în lista serviciilor garantate de asigurările de sănătate. Anume această zonă a chirurgiei plastice are o istorie seculară cu adevărat glorioasă.

E dificil să credem, dar încă în antichitate savantul roman Aulus Cornelius Celsus a reconstruit urechile, buzele și nasul. Descrierile corespunzătoare le găsim în lucrarea sa «De Medicina». În enciclopedia medicală «Synagogue Medicae», alcătuită în perioada Bizanțului, un șir întreg de capitole este consacrat metodelor de reconstruire și înlăturare a deformațiilor feței. Pe atunci (dar și mult după) la asemenea intervenții medicale se apela doar în cazurile unei necesități vitale.

În sec. XV operații plastice efectuau chirurgul italian Antonio Branca, medicul german Heinrich von Pfolspeindt și Şerefeddin Sabuncuoğlu, care a trăit în Imperiul Otoman, autorul «Imperial Surgery» în care, printre altele, au fost abordate așa subiecte ca plastica pleoapelor și … ginecomastia (mărirea glandelor mamare la bărbați).

În sec. XVIII a fost însușită transplantarea țesuturilor. Aceasta se făcea conform «Metodei indiene», născocite în India antică în sec. VIII î.e.n. (!) și descrise în revista Gentleman’s Magazine of Calcutta în a. 1794. Peste aproape un secol, metoda a fost dezvoltată de doi medici francezi – Jean Casimir Felix Guyon din Paris și Jacques-Louis Reverdin din Geneva. Iar în a. 1904 medicul din SUA William Stewart Halstead a publicat The Training of a Surgeon, lucrarea care a devenit baza programelor de studii în chirurgia plastică modernă.

Însă boom-ul în dezvoltarea chirurgiei plastice a început după primul război mondial. Numărul soldaților răniți era de neimaginat la acea vreme, iar acest lucru a determinat introducerea de noi practici chirurgicale. A mai existat un factor: în timpul operațiilor pacienților li se transfuza propriul lor sînge, ceea ce ajuta țesuturilor transplantate să se prindă. În plus, în această perioadă au pășit mult înainte anestezia și profilaxia antiinflamatoare .

Cea mai bună reclamă pentru noua direcție medicală a fost societatea British Guinea Pig, care a unit piloții britanici care au suferit o intervenție chirurgicală după ce au primit arsuri în luptele din cel de-al Doilea Război Mondial. Această societate a devenit primul în lume grup de sprijin pentru pacienți și este activă și astăzi.

În a.1946 a apărut primul număr al revistei științifice Journal of Plastic and Reconstructive Surgery, și în următoarele decenii oamenilor tot mai mult li se părea că schimbarea exteriorului cu ajutorul operațiilor plastice modifică imaginea propriului «eu» și contribuie la obținerea succesului în viață. Chirurgia plastică modernă a început să prospere. Vedetele din sport, cinematografie, muzica-pop făceau cozi la clinicile de frumusețe, și asta înainte de a. 1967, în care Thomas Cronin a inventat implanturile mamare din silicon . Azi chirurgia plastică a devenit accesibilă maselor largi și tot mai rar este percepută de oameni, în special de doamne, ca un domeniu al medicinei ce oferă posibilitatea de a trăi o viață normală, și tot mai des - ca bilet de intrare în lumea succesului și a bunăstării.

Parada formelor noi

În prezent, primele 6 proceduri chirurgicale plastice, din punctul de vedere al popularității, includ cheiloplastia (mărirea buzelor), liposucția, mărirea sînilor, blefaroplastia (chirurgia pleoapelor), abdominoplastia și liftingul sînilor (mastopexie). Din top-5 cele mai solicitate proceduri nechirurgicale fac parte toxina botulinica, filler cu acid hialuronic, epilare, peeling chimic si reducerea grăsimilor nechirurgicale. Asta arată datele Societății Internaționale de Chirurgie Plastică Estetică.

Este semnificativ faptul, că deținătorul recordului în ceea ce privește mărirea a fost operația de mărire a feselor - în a.2022, numărul procedurilor de acest fel a crescut cu 56,8% față de 2021. Aceasta este aproape dublul ratei de creștere în cazul modificări dimensiunilor sînilor.

Asta în timp ce implanturile fesiere obțin multă popularitate la bărbați. Inclusiv în Moldova, după cum notează experții autohtoni: această operație în țara noastră este a treia cea mai populară printre bărbați, după blefaroplastie și liposucție (în special, a abdomenului).

De altfel, această statistică este determinată de faptul, că străinii reprezintă principalii utilizatori avansați ai chirurgiei plastice în Moldova. Turismul medical bate recorduri de creștere aici, în ciuda recentei pandemii de covid și a războiului care se desfășoară alături - în ultimii cinci ani a sporit cu 10% bune.

Stomatologia este în fruntea primelor 3 domenii ale turismului medical, iar chirurgia plastică se află pe locul doi. Clinicile mari demult au deschis departamente internaționale cu reprezentanțe în străinătate, iar programările sunt de obicei completate cu un an înainte. Motivul acestei cereri pentru specialiștii moldoveni este evident: ei oferă servicii la prețuri de trei - cinci ori mai mici ca în ​​țările occidentale, și de o calitate bună.

Dacă bărbații moldoveni merg la chirurgul plastic, în fond o fac pentru corecția nasului. Iar femeile din partea locului merg pentru corecția sînilor, chirurgia plastică intimă, cheiloplastie si liposucție. Dar și ei, și ele, spun experții locali, caută în mod regulat proceduri non-chirurgicale, în special injecții de frumusețe și fillers.

Motivația lor nu ține deloc de preț: injecțiile de tinerețe și frumusețe, la prima vedere, par cele mai accesibile (între 5-10 mii de lei, în funcție de medicament), dar odată începute, ele vor trebui repetate constant, la fiecare 6-12 luni. Așa că această plăcere, la fel ca toate în chirurgia plastică, este una dintre cele scumpe. Oamenii, în special femeile, merg în căutarea frumuseții create de om din cu totul alte motive .

Sărmanii copii

Vă amintiți de Faina Ranevscaia? «Frumusețea este o forță strașnică» - a exclamat eroina ei în pelicula «Весна», populară altă dată. Imediat, fraza a mers în popor. Și în prezent ea este atribuită strălucitei actrițe, iubite de milioane de spectatori, însă autorul aforismului este altcineva, totuși.

În a.1883 poetul din Sankt Petersburg Semion Nadson a scris poezia «Дурнушка». Despre o fetiță care era înzestrată cu „minte ascuțită și un suflet sensibil”, dar ocolită de frumusețe. Din această cauză era timidă, tăcută și tristă. «Vai, frumusețea este o forță strașnică!» - încheie Nadson poezia despre «sărmanul copil».

În sec. XIX o domnișoară lipsită de frumusețe adesea era condamnată la o soartă de neinvidiat, chiar dacă avea o zestre bogată. Emanciparea nu degrabă o va face independentă de voința unui bărbat și a ordinii sociale. Fie că este vorba de Rusia, Franța, Marea Britanie sau orice țară - frumoasele se bucurau de atenție și succes, celorlalte le revenea compătimitorul „sărmana...”.

La fel și în cazul bărbaților. Anume de aceea în Marea Britanie – campioană la nivelul prejudecăților și preconcepțiilor - a apărut fenomenul dandyism, un fel de cult al personalității, care dă dovadă de superioritate față de societate prin felul de a se îmbrăca, de a vorbi și de a se comporta. Respectarea strictă a acestui stil era răsplătită cu încredere, conexiuni și succes în afaceri.

Dorința unei persoane de a se conforma canoanelor perfecțiunii - sau cel puțin de a se apropia mai mult de ele – a apărut odată cu relațiile sociale și interpersonale, competiția pentru atenția publicului și succesul profesional și lupta pentru un loc sub soare. Pentru aceasta, femeile își provocau deliberat sîngerări (standardul de frumusețe necesita adesea paloare și un aspect slăbit) și abuzau de preparate speciale pentru a „deconecta” foamea (Twiggy și Jane Fonda le-au învins totuși pe Marilyn Monroe și Sophia Loren), iar bărbații sufereau în peruci (timp de aproape cinci secole!) și își ondulau mustața luxuriantă.

Părea că secolul XXI a scutit omenirea de goana după moda aspectului exterior. Globalizarea și progresul tehnic au creat o nouă realitate, în care miliardarii au preluat stilul studenților, bicicletele au devenit mai populare ca automobilele, iar naturalețea a devenit tendința principală. În scurt timp, prospețimea atletică și aspectul sănătos s-au dovedit a fi garanți ai succesului, mai importanți ca luciul artificial și stilizarea exagerată. Doar că... „Forța strașnică” nu vrea să renunțe la poziții și să-i elibereze pe „sărmanii copii” .

Iluzii plastice

Consumerismul, desigur, joacă un rol important. Această ideologie/cultură predominantă astăzi acordă prioritate exclusivă consumului de bunuri și servicii. Ea străpunge conștiința umană cu dogma cum că fericirea, succesul și statutul social se obțin doar prin achiziționarea bunurilor materiale. Pentru mulți oameni, consumul este valoarea principal a vieții și un mijloc de autorealizare. Și dacă poți cumpăra totul, atunci de ce să nu cumperi conformitatea cu standardul actual de frumusețe? Chiar dacă chipul dat de natură și de părinți e mai drăguț.

Dar pentru a cumpăra mereu, trebuie mereu să ai bani, iar această libertate nu o are multă lume. Ce pot face ceilalți? Să caute metode mai rapide de acces la posibilitatea de a consuma. Studiile, dezvoltarea spirituală? Nu, e prea de lungă durată. Buzele plinuțe și formele senzuale pot oferi mult mai ușor dorita libertate de a cumpăra. La urma urmei, pe rețelele de socializare toate frumusețile din silicon apar în mașini scumpe și haine de brand. Și așa femeia devine ea însăși o marfă, iar bărbatul o trimite la clinică, la fel cum își trimite mașina la tuning.

Psihologii au altă explicație. Mulți dintre noi, - spun ei, - au crescut niște «fete bune» și «băieți buni». Cu această atitudine, tot încercăm să ne demonstrăm „bunătatea” în detrimentul nostru. Chipurile, te poți iubi pe tine însuți numai după ce alții te vor iubi, lăuda, aprecia. Și în spatele unei astfel de distorsiuni cognitive, nu ne mai dăm seama că a te iubi și a te accepta înseamnă a te simți în afara aprecierii celorlalți, în propriile criterii de succes și moralitate. A crede în tine. A studia, a obține abilități, a slăbi, a face sport, a stabili obiective și a le atinge.

Puțin probabil că fetele care ajung sub bisturiul chirurgului sau acceptă fillers înțeleg, că fiecărui om îi este dată o față unică, irepetabilă, și asta face parte din planul Creatorului. Chiar și darul telepatiei, deja demonstrat de oamenii de știință, constă în faptul, că ne amintim imaginea, chipul persoanei căreia îi trimitem ideile și dorințele noastre. Dumnezeu nu vede o față schimbată și, prin urmare, mesajul binelui adesea nu ajunge la o astfel de persoană.

Frumusețea artificială este aidoma dictatorilor. La fel de crudă, la fel de exigentă în dorința sa pasională de a ocoli legile naturii și a ființei. Da principalul - revendică un preț uriaș pentru o iluzie de scurtă durată. Și după ce l-a primit, pur și simplu dispare, și lasă în urmă o dezamăgire și o pierdere incomensurabilă.

Din proprie experiență, s-au convins de acest lucru Kim Basinger, Courtney Love, Melanie Griffith, Mickey Rourke și mulți, mulți alții care au devenit victimele chirurgiei plastice. Iar numărul sărmanilor care nu-s populari, este incalculabil. Și totuși, societatea nici în prezent nu pune problema limitării, cel puțin etice, a businessului pe frumusețe. De ce? De ce statul nu acordă atenție acestui business negru, în fond, și dăunător oamenilor ?

Totuși, unele lucruri bucură. Femei cu adevărat fermecătoare - Sharon Stone, Salma Hayek, Cameron Diaz, Penelope Cruz și... imposibil să enumeri toate numele - s-au alăturat mișcării de îmbătrânire naturală. Ele au renunțat la injecțiile tinereții și cu multă fermitate creează un nou etalon – cel al devotamentului pentru frumusețea naturală. Motto-ul acestei mișcări ar putea fi cuvintele celebrei actrițe italiene Anna Magnani, adresate fotografului: „Nu-mi ascunde ridurile, ele m-au costat prea scump”.

Natalia Uzun