Eurovision stiri: 498
Transnistria stiri: 1343

Evghenii Prigojin:«Ei încă mai speră să biruie». Cu puțin timp înainte de moartea sa, șeful "ЧВК Вагнер" a criticat dur conducerea militară a Rusiei

14 sep. 2023,, 10:00 (reactualizat 14 sep. 2023,, 17:59)   Analitică
20374 0

În cazul pieirii lui Evghenii Prigojin, fondatorul ” ЧВК Вагнер ”, la 23 august încă mai există multe neclarități. La fel ca în cazul rebeliunii, pe care a organizat-o cu exact o lună mai devreme, care a început foarte straniu și s-a terminat la fel de straniu.

Dar se știe că în ultimul timp Prigojin își exprima deschis nemulțumirea față de conducerea militară rusă și modul în care se desfășoară a.n. operație militară specială. El și-a expus punctul de vedere asupra evenimentelor în unul dintre ultimele sale interviuri , înregistrate astă vară, conținutul căruia a interesat redacția noi.md.

«Întregul Donbass era furat»

«Așa dar, cu ce a început așa numita operație specială. În a. 2014 în Ucraina s-a produs o lovitură militară, o rebeliune. Rușii au început să fie asupriți. Rușii au mers în Donbass. Donbass-ul noi l-am apărat. După asta, încă în toamna lui 2014, noi trebuia să ocupăm liniile Slaviansk, Kpamatorsk și mai departe pe hotarele RPL și RPD. Asta nu s-a făcut. S-a pus punct, deoarece armata nu era sigură că se va isprăvi. Și nu a existat o decizie volitivă. De aceea soarta Donbass-ului a rămas suspendată.

Între anii 2014 și 2022 întregul Donbass a fost «traforat». Donbass a fost jefuit de diferite persoane, parțial din administrația președintelui, parțial din FSB, parțial – dintre oligarhii de tipul lui Curcenco (Serghei Curcenco – antreprenor ucrainean, proprietarul grupului de companii «Газ Украина», a media-holdingului UMH Group; președintele consiliului de observatori a CP «ВЕТЭК» - nota red). Persoane, care furau banii locuitorilor din Donbass și se aflau în republicile nerecunoscute RPL și RPD. În aceste TPL și RPD existau detașamente ale miliției populare , care urmau să opună rezistență în caz că ucrainenii vor ataca. Însă aceste detașamente nu existau, de fapt. Era un număr minim de militari, și un anumit număr de generali «traforau» acești bani. Cu salariul de 40 de mii 20 de mii erau lăsate în casă, 20 erau date celui care semnează, dacă ostașul exista și stătea acasă. Nu exista pregătire, iar pentru «sufletele moarte» pur și simplu erau primiți acești bani. Donbass a fost locul perfect în care și angajații administrației președintelui, și generalii « traforau » banii. În FSB la fel exista o ierarhie clară a generalilor.


«Comandanții armatei nu erau la curent cu evenimentele»

Acum despre aceea, de ce a început operația specială. Ucrainenii aveau o grupare la hotarele Donbass-ului, anume aceea pe care noi am «spart-o» de la Popasnaia la Artiomovsc (denumirea rusească pentru Bahmutnota red.). Din această grupare făceau poarte diferite formațiuni voluntare, să zicem așa, naționaliste, precum și armata activă FMU. Această grupare făcea schimb de focuri. Noi îi loveam. Ei ne loveau. Și așa toți acești 8 ani, între 2014 - 2022 . Uneori numărul împușcăturilor creștea, uneori – scădea.

La 24 februarie nu a fost nimic extraordinar. Acum Ministerul apărării încearcă deja să mintă societatea, să-l mintă pe președinte și să povestească istoria, în care din partea Ucrainei a existat o agresiune nebună, ei preconizau împreună cu întregul bloc NATO să ne atace. Așa că la 24 februarie așa numita operație specială a început din cu totul alte motive.

Acum despre armată. Din a. 2012, anul venirii lui Șoigu, armata nu a făcut nimic. Fiecare militar în termen primea trei cartușe, ca în cele mai proaste vremuri sovietice, deși nici în vremurile sovietice n-a fost așa ceva. Ei nu aveau instruire militară, nu studiau diverse tipuri de arme, mai ales moderne. Și de aceea în Rusia armata era într-o stare așa de proastă, că nu putea desfășura careva acțiuni de amploare. Campaniile rușinoase de genul celei siriene, în care noi am îndeplinit sarcina principală, da armata zbura cu avioanele, lucrurile absolut rușinoase și obraznice, pe care ei le făceau în Siria, de genul trecerii hotarelor statelor vecine cu avioanele, despre care comandanții i-au avertizat de multe ori pe Șiogu li Gherasimov, nu au adus armatei o experiență de luptă.

Foarte mulți generali s-au împodobit, aidoma unui brad, cu stele de Erou al Federației Ruse. Majoritatea dintre ei niciodată în viață nu au mers nicăieri. Primeau Erou al Rusiei doar pentru că odată, într-un avion confortabil cu interior din piele și masă lustruită, generalul a zburat din Moscova spre Khmeimim (baza aeriană Khmeimim - o bază aeriană a Siriei, administrată de Rusia – nota red.) și înapoi. Titlul de Erou al Rusiei a fost discreditat, nimicit de facto.

În timpul lui Șoigu, soldatul a încetat să existe ca ființă, care poate rosti o vorbă, a cărei opinie poate fi auzită. De aceea la 24 februarie,2022 armata rusă s-a confruntat cu pregătirea total inexistentă a armatei, lipsa conducerii, lipsa armamentului și mulți alți factori . Întreaga operație s-a ținut în secret. Comandanții care urmau să dirijeze direcțiile cele mai serioase în cazul începerii războiului propriu zis, care a fost dezlănțuit, nu erau la curent cu acele evenimente. Cei care nu au ținut arma niciodată, prezentau ministrului apărării Șoigu hărți victorioase, ca pe timpul Marelui Război pentru apărarea Patriei, cu săgeți desenate frumos cu creionul sau carioca. De aceea a ieșit ceea ce a ieșit.

«La repezeală, au intrat în teritorii»

Istoria frumoasă despre demilitarizarea și denazificarea Ucrainei ar fi fost posibilă dacă timp de trei zile regimul ar fi fost schimbat. Deși din cele ce știu, devenind președinte Zelenski era gata pentru orice înțelegeri. Tot ce trebuie de făcut era să coboare de pe Olimp și să meargă să negocieze, pentru că întreaga Ucraină de Est este populată de oameni de etnie rusă, genetic. Și de aceea tot ce facem noi azi – noi mergem și ucidem acești ruși genetici.

Ei bine, operația planificată prost, exercițiile făcute înainte de aceasta, și din careva motive o grămăjoară de idioți a decis că e așa de deșteaptă, că nimeni nu va înțelege ce au făcut ei în timpul exercițiilor, și nimeni nu-i va opri în marșul lor spre Kiev. Și nu i-ar fi oprit, dacă nu ar fi făcut coloane foarte lungi, nu ar fi dat 0,2 Б/К (trusa de luptă – nota red.) pentru fiecare gen de arma. 0,2 Б/К – înseamnă ore numărate de luptă, și nu ar fi trimis soldații desculți și goi spre Kiev și alte sectoare. Nici un stat, cum am mai spus-o, nu are la propriile hotare apărarea, care poate rezista pătrunderii armatei, chiar dacă aceasta vine cu un singur obuz. De aceea la repezeală au intrat pe teritoriile unde se află acum, au ajuns la Kiev, au bătut pasul pe loc în jurul Kievului și în loc să ia decizii urgente și să meargă mai departe, s-au retras. Șoigu a șezut în biroul său și la încheierea primei zile a fost foarte mirat de ce miile de rachete irosite, trimise fără a avea informații clare, nu au lovit ținta, de ce armata nu poate înainta.

Mai departe. Bombardarea nemiloasă a forțelor aeriene la Gestomel. Băieții care au sosit și au pierit. Băieții nu știau ce sarcini îndeplinesc. Ei știau că trebuie să stea acolo și să-și facă datoria. De aceea în primele zile de război Șoigu a nimicit mii de soldați ruși, partea cea mai pregătită de luptă a armatei. Da pregătită de luptă era o parte foarte mică, pentru că în armată ani în șir a fost cultivată slugărnicia, și orice persoană activă ori pleca din armată, ori era gata să plece imediat. După ce a început rușinea operației speciale , în primele zile, în care trupele ruse au intrat în teritoriu fără muniții și nu înțelegeau ce să facă, eu am întrebat mulți ofițeri și generali de ce-i așa, și toți au spus: «Ei nu ne-au spus unde mergem ». Da ucrainenii, știind că au loc exerciții, desigur că au mobilizat forțe minime. Desigur, oamenii au primit arme. Și în loc să venim, dacă era nevoie, să presăm conducerea supremă a țării, să-i atragem de partea noastră pe cei care pot decide, și să le propunem din start o înțelegere, să spunem: «Noi am ajuns la Kiev și vom înainta mai departe, dar acum avem posibilitatea, hai să ne înțelegem».

Unu. Comitetul de criză. Introducem în comitetul de criză oamenii noștri, discutăm despre soarta cetățenilor ruși, după care ucrainenii vor fi nevoiți să cedeze. Oameni bolnavi psihic au decis: «Nu-i nimic. Vom arunca alte mii de băieți ruși pe post de carne de tun. Ei vor pieri sub focul artileriei inamice, dar noi vom obține ce-i al nostru».

Este și asta o variantă. Se poate proceda așa, dacă ești gata să răspunzi pentru propriile cuvinte, dacă ești gata să mergi înainte. Dar ei nu-s gata de așa ceva. Ei vor să trăiască în confort. Ei nu-s gata să-și înhumeze rudele în cimitire, așa cum mii de mame și mii de fii și fiice își înhumează tații.

«Cum s-a ajuns la această rușine?»

De aceea războiul a devenit de durată. În loc să se adune toți laolaltă, să pună o masă pentru 50 de persoane, să invite toți generalii care pot da un sfat, o explicație, în țara noastră continuă autoizolarea. Și de aceea persoanele decidente nu s-au adunat. Au comunicat la telefoane. Și la începutul operației speciale eu am început să pregătesc «Вагнер»-ul pentru o posibilă plecare din Africa, asta era clar deja la finele lui februarie, 2022 .

Am convocat grupul operativ în oficiul meu pentru a urmări evenimentele, era deja clar că soldații noștri suportă o învingere monstruoasă, rușinoasă. Soldații mureau. Erau loviți fără milă. Era lovită nu doar viața, ci și reputația lor. Liderii africani au început să mă contacteze masiv cu o singură întrebare: «Cum a putut Rusia să ajungă la această rușine monstruoasă? ». A doua putere militară din lume, promovată așa de mult! Evident, era clar că nu-i așa. Era o bulă de aer. Dar măcar ceva se putea arăta! Îmi era rușine că Rusia a ajuns într-o asemenea groapă.

Toți contau pe o minune, pe arma nucleară tactică, pe bomba nucleară, care iată-iată va fi aruncată peste Varșovia. Dar nu este suficientă voință. Slăbuți moșnegii. Nu pot ieși din zona de con fort. Pe atunci eu mai aveam acces la Statul Major. Șoigu continua zilnic să petreacă la masa sa. Avea la fel mese solemne, la care zilnic, între ora unu și două, se adună toți adjuncții. Mesele gemeau sub greutatea icrelor și a coniacului. Exact la fel, el primea oaspeți și cadouri.

La mijlocul lunii martie noi am fost chemați la război. Șoigu s-a ascuns. Nu era de văzut. Avea doar problema cum să iasă din această situație. Atunci era momentul ca el să fie aruncat la groapa de gunoi a istoriei. Neapărat trebuie judecat și pedepsit pentru că a distrus deja zeci de mii de vieți tinere. Au apărut primii dezertori. Pentru ca nimeni să nu afle de existența lor, au început să rezilieze retroactiv contractele. În rezultat, militarii care ani în șir au primit salarii, apartamente, care trăiau din contul statului , din contul oamenilor simpli care munceau la uzine, pe tractor sau în altă parte, au plecat acasă. Nu exista noțiunea de dezertare. Și după asta oamenii care ani în șir au întreținut acești militari, au fost luați și puși sub arme, mobilizați.

Și acum să vorbim despre cei mobilizați. Pentru ce este nevoie de război? Războiul a fost necesar pentru ca o grămăjoară de oameni să triumfe și să arate ce armată puternică avem, pentru ca Șoigu să devină mareșal, decretul era gata deja, și să primească a doua Stea de Erou, căci dorea foarte mult să intre în istorie ca mare comandant de oști, devenit dublu erou și mareșal pe timp de pace.

Războiul a fost necesar nu pentru a întoarce înapoi cetățenii ruși și nu pentru a demilitariza și denazifica Ucraina. El a fost necesar de dragul unei stele cu broderie suplimentară pe perimetru.

«De război au nevoie oligarhii»

Doi: de război au nevoie oligarhii. De el are nevoie acel clan, care azi conduce Rusia, de facto. Acest clan oligarhic obține tot ce se poate. Dacă acestui clan i se închid afacerile în străinătate, statul imediat va diviza și-i va transmite afacerile din interior. De aceea businessmenii ajung la pușcărie, băncile se închid pentru ca clanul să nu piardă volumul de bani. Ei nu au nevoie de bani. Ei demult au făcut totul pentru sine : clinici dotate cu aparate speciale dacă, Doamne ferește, el se va îmbolnăvi de cancer, și restul necesar pentru o viață îndelungată. Acest pisc oligarhic are un singur scop: să-și păstreze corpul un timp foarte îndelungat și într-o stare foarte bună. Ei nu se gîndesc nici la țară, nici la oameni, nici la război – doar la sine.

Ei bine, a doua sarcină importantă era numirea lui Medvedciuc în funcția de președinte al Ucrainei (politicianul ucrainean Victor Medvedciuc era deputat al blocului de opoziție «За жизнь» și era pentru colaborarea cu Rusia – nota red.). Acel Medvedciuc, care din timp a venit la Kiev, ședea și aștepta sosirea trupelor, fuga lui Zelenski, depunerea armelor și că el va deveni președinte al Ucrainei. Sarcina consta în activele materiale, care urmau să fie împărțite după ce țara va deveni una controlată. Și ar fi bine ca regimul Zelenski să fie pedepsit, să fie pedepsiți americanii pentru că în a.2014 au organizat lovitura de stat în Ucraina, însă a fost pierdut mult timp pentru aceasta.

Voi reveni la asta, dacă tot vorbim despre valorile materiale, despre mijloacele financiare, pentru că în Donbass se fura la pachet, dar se dorea și mai mult. Au decis să-l pună pe Medvedciuc. Medvedciuc a fost arestat și schimbat pe întregul «Азов». Dar dacă noi vrem să denazificăm Ucraina, anume «Азов» este baza structurile naționaliste din Ucraina. Pentru ce l-am schimbat? De ce ne este așa de scump? De ce nu am permis să fie împușcat? Și principala întrebare: de ce nu l-am schimbat pe prizonieri? De ce nu am schimbat «Азов» pe soldați, da l-am schimbat pe Medvedciuc, care are doar relații bune, de prietenie, cu conducerea țării?

După ce au fost luate regiunile Herson și Zaporojie, de acolo s-a început scoaterea masivă, cu buldozerele, a metalului, etc. După ce am luat Popasnaia , am pus la păstrare uzinele, dar dacă noi am luat aceste uzine și nu le-am distrus, de ce ele să nu funcționeze? Acolo au venit oameni și au început să dezasambleze utilajele și să le ducă spre Rusia. Fabrica de vinuri spumante din Artiomovsc , pe care noi am reușit să o păstrăm. Au fost niște schimburi de focuri, și unitățile ucrainene au fugit de frică să nu fie nimicite. Fabrica de vinuri spumante din Artiomovsc... Noi am luat de acolo 10-15 sticle pentru suvenire și două mașini le-am trimis femeilor ucrainene. Restul a rămas locului. Azi se decide lansarea ei. Da pentru ce să fie lansată? Cui îi va aparține ea? Cui îi va aduce profit? Cu siguranță, nu poporului din Donbass: imediat se va găsi cineva care să «traforeze» acești bani.

De aceea tot ce s-a întîmplat, războiul nostru sfînt împotriva celor care obijduiesc poporul rus, care încearcă să-l înjosească, s-a transformat într-un simplu raket, mai exact – într-un jaf ridicat la rang de lege, de ideologie națională.

«Doar un haos total»

La 19 martie eu am intrat prima dată pe teritoriul Ucrainei. I-am întrebat pe comandanți de ce noi nu anunțăm numărul ostașilor uciși și răniți. Mi s-a spus, că acolo sus pe nimeni nu interesează acest lucru. Este o sarcină, care trebuie îndeplinită. Numărul celor uciși va fi stabilit după victorie. Dar la acea vreme nu se mai putea vorbi despre o victorie. Pentru că erau înaintări minuscule. Pentru a obține controlul asupra Ucrainei trebuie ori luat Donbass-ul, ori malul stîng al Niprului, ori acaparată în întregime Ucraina de Vest, cu sau fără Lvov. Dar asta este o altă istorie. Sau să schimbăm conducerea. Să schimbăm conducerea nu ne-a reușit. Era deja clar că nu vom lua Donbass-ul cu aceste eforturi. Zilnic, trebuie arătată o înaintare de 50-100-200 metri. Nu exista control, erau doar isterici permanente. Înarmarea – dezastru, peste tot – dezastru. Un haos total, pur și simplu. Dacă nu era acest haos, în loc de 10 oameni ar fi murit unul, dar mureau 10 în loc de unu. Pentru viețile acestor soldați cineva trebuie să răspundă. Ei nu s-au întors acasă. O parte au fost îngropați, cei mai mulți însă se numără dispăruți fără veste.

Zilnic îmi scriu, mă întreabă rudele multor ostași, care nu au treabă cu ” ЧВК Вагнер ”. Băieți care au mers la Ministerul apărării. Este pur și simplu imposibil acel număr de dispăruți fără veste ! Ei au fost aruncați cum arunci carnea, căci era imposibil să fie luați în teritorii. Azi asta se tăinuiește.

O istorie aparte – lipsa de profesionalism a Statului Major. Din primele zile printre soldați, ofițeri și generali circula i glumă: «Pentru a birui în război, trebuie doar să închizi Frunzenscaia ».

Dacă vre-o unitate obținea rezultate pe un sector al frontului, imediat era înjumătățită: jumătate trebuia să continue acțiunile de ofensivă. Cealaltă jumătate era aruncată pe alt sector al frontului. La ce bun? Noi toți credem că dintr-o mare prostie. Pentru că personal șeful Statului Major și Șoigu conduc toate operațiile. Și dacă generalul crede că se cuvine să se procedeze anume așa, el oricum va fi redus la tăcere și i se va spune cum trebuie să procedeze. Dacă el nu ascultă, cum a făcut Muradov (general-colonelul Rustam Muradov a fost destituit din funcția de comandant al Districtului militar de Est în aprilie, 2023 – nota red.) și alți generali, el va fi izgonit. Dacă va asculta, va muri un număr mare de oameni. Dar i se va ierta, pentru că a fost ascultător.

Aceste rămășite ale formațiunilor militare erau aruncate dintr-un loc în altul, pentru fortificare. În rezultat, nu există o brigadă, o divizie care poate lupta în componență deplină. Și din această cauză lipsește total controlul. Dacă nu este control, fiecare comandant are propriile motive de ce nu a fost îndeplinită sarcina pusă. În rezultat, pentru ca șeful Statului major să nu țipe și să nu încerce să te demită, vine structura: la început ȘSM (șeful Statului Major), apoi ministrul… Ei te demit. Apoi tu trebuie să le ceri scuze. Să spui că vei sluji fidel în continuare, să te înjosești, cum a făcut-o Teplinsckii (general-colonelul Teplinskii – comandant-adjunct al Grupului Unit al Forțelor Ruse în Ucraina – nota red.) . Și atunci ești lăsat în funcție. Lipsa controlului a ucis 80%dintre soldații căzuți în acest război.

Mai departe. Munițiile. Toți rușii trebuie să înțeleagă: muniții există. La depozite. Ele nu se eliberează dintr-un singur motiv. Pentru că oameni neprofesioniști cred, că aceste muniții trebuie să se afle în Podmoscovia, pentru cazul dacă cineva îi va atinge pe ei înșiși. Și de aceea, dacă au luat obuze de 5 mln. vor trebui achitate 5 mln. - asigurarea, numită în popor «de sicriu». Raportul este identic. Dar generalii cred că popor avem mult. Decid nu acei generali, care luptă. De aceea mor soldații, în loc să fie folosite obuzele.

«Вагнер» este o istorie aparte. Nouă nu ne dădeau obuze pentru ca să fim nimiciți, căci ei înțelegeau perfect , că noi vom deveni acea forță, care nu se va gudura în fața comandamentului militar care bagă soldații în morminte. S-a încercat nimicirea noastră la Bahmut – n-au reușit. Noi am ieșit din Bahmut. Ne-au fost minate ieșirile – nu au reușit. Se făcea totul pentru nimicirea ”ЧВК «Вагнер”.

«Cea mai profundă înșelăciune»

Ei încă mai speră că pot birui în acest război. Dar deoarece lipsește controlul, lipsesc reușitele militare, conducerea ministerului apărării îl minte minuțios pe președinte, și președintele primește rapoarte ce nu corespund realității. Se formează două agende. Una pe teren, alta – pe masa președintelui. De aceea zile în șir noi auzim despre 60 de «Leoparzi» nimiciți, despre nimicirea a 3000 de soldați ai inamicului. Dacă nimicești un «Leopard», ridici în aer pasărea și îl filmezi. El stă pe loc, ars. Spoturile video difuzate în mass-media – este singurul caz, în care ucrainenii au dat peste aviația noastră, au fost calculați din timp, și aviația, apoi și infanteria o-i lovit, și a fost nimicit ceea ce a fost nimicit: doi «Leoparzi» plus un Т-72, plus niște «Bredli». Toate acestea ni se arată din diferite părți. Nimeni nu a nimicit 60 de «Leoparzi». Este o prostie totală, deplină. Șoigu trăiește conform principiului : pentru ca minciuna să fie crezută, ea trebuie să fie monstruoasă, și de aceea se minte.

Două realități. La moment, armata rusă se retrage pe direcțiile Herson și Zaporojie. FAU sparg armata rusă. Noi ne înecăm în sînge. Rezerve nu ni se dau. Control nu există. Continuă isterica, șeful Statului Major țipă la telefon și cere revenirea pe poziții. Tot, ce poate face comandantul, e să spună: «am revenit!» și să deseneze pe hartă o dungă roșie ceva mai la nord de poziția reală.

Pentru că ceea ce ni se spune este cea mai profundă înșelăciune! Și vom sta în fața faptului doar dacă pe Limanul Roșu, la fel ca în Herson și alte localități, ei vor înțelege că au pierdut o bucată enormă de teritoriu și vor decide să declare că s-au regrupat pe poziții mai avantajoase.

Același lucru are loc la Bahmut. Inamicul străpunge tot mai mult apărarea noastră. Inamicul nu-și ucide soldații, el își economisește tehnica. Ceea ce nu economisește inamicul - munițiile, de aceea soldații noștri mor, sau pleacă răniți. Dar fiecare soldat rănit va lua arma. Timpul se comprimă fulgerător»…

42
4
6
8
21

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre protestele fermierilor?