Cum își pot înțelege mai bine părinții copiii adolescenți

Este foarte important ca părinții să își înțeleagă și să își accepte copiii adolescenți, iar în acest sens este important să se țină cont de condițiile biologice existente, de numărul mare de schimbări care au loc în corpul lor și de provocările evolutive ale acestei vîrste.

Această opinie a fost exprimată de către psihoterapeutul cognitiv-comportamental, activistul pentru drepturile omului Oxana Gumennaia, în cadrul unui nou talk-show "Без галстуков" (Fără cravată), prezentat de Alexandr Stahurschi la postul N4, relatează Noi.md.

Ea a menționat că în acest caz se vor schimba multe, pentru că deseori părinții sînt cei care percep că există o problemă, judecînd ca adulți, care au deja totul stabil în interior și au un fond hormonal calm, lobi frontali formați.

"Ni se pare că și copilul nostru trebuie să fi acționat în acest fel. Adică, noi tratăm adolescenții prin prisma unui psihic matur, format, și nu ținem cont absolut deloc de premisele biologice care există acum, pentru că copilul lor, el sau ea, se dezvoltă, există un număr foarte mare de schimbări în organism, iar părinții nu țin cont deloc de sarcinile evolutive ale acestei vîrste. Și, probabil, de aici vin deja problemele", a spus psihoterapeutul cognitiv-comportamentalist.

Ea a reamintit că, în copilărie, toți bebelușii sînt întotdeauna foarte veseli, au o cantitate uriașă de energie, sînt sociabili și sîntem uimiți de energia lor.
"Ne gîndim: Doamne, dar cum de ai atîta energie? Chiar dacă cazi, te lovești, continui, sari în sus, alergi, continui să te joci. Toate acestea se datorează faptului că copiii de pînă la 10-12 ani au de 10 ori mai multe endorfine, adică opioide naturale. Acesta este un mecanism biologic atît de evolutiv, pentru că copiii cresc, cad și, pentru ca să nu le fie frică să exploreze lumea, au o mulțime de analgezice în corp. Sînt astfel de dependenți de opiacee. Odată cu debutul pubertății, există un fel de catastrofă în această zonă. Adică, endorfinele scad de zece ori. Cantitatea de hormoni sexuali crește, corpul începe să crească intens", a declarat Oxana Gumennaia.

Potrivit acesteia, există un astfel de mecanism și proces în creier, care se numește "pruning".

"Adică, conexiunile neuronale inutile sînt pur și simplu tăiate, este ca și cum ar veni un grădinar rezonabil. Ai un copăcel de măr acolo așa, tot crescut în mod neașteptat acolo unde s-a dezvoltat acolo. El îl taie tot, lasă trei ramuri, iar proprietarul vine și se sperie. Doamne, ce-ai făcut cu pomul meu? Este cam același lucru care se întîmplă în creierul unui adolescent, care devine deprimat, iritabil. Așadar, creierul unui adolescent este creierul unui adult moderat sau grav deprimat", a subliniat psihoterapeutul cognitiv-comportamentalist.

Ea a precizat că, în plus, există provocările biologice ale vîrstei.

"Așa cum o dată la 14-15 ani trebuie să părăsim cocioaba părintească, pentru că devenim absolut plictisiți, neinteresați, pur și simplu sîntem sătui de această rutină, și este cu scopul de a avea curajul să căutăm aventuri palpitante pe tocuri în căutarea noutății, pentru că numai noutatea aduce plăcere. Ce înseamnă noutatea? Să ieși în lume, să-ți găsești un partener, să faci sex, să construiești o casă, să continui neamul. Și asta a fost la vîrsta de 14 ani", a declarat Oxana Gumennaia.

"Ce se întîmplă acum? Avem copii de pînă la 18-20 de ani în sistem, adică în sistemul de educație, de educație în familie, care absolut nu ține cont de aceste particularități de vîrstă, iar noi cerem și dorim ca ei să învețe bine. Acestea sînt astfel pentru creier foi albe cu litere negre, absolut plictisitoare și complet neinteresante. Plus că există gadgeturi care oferă o cantitate uriașă de stimuli care sînt atractiv de interesanți pentru creier. Și în loc să ieșim biologic din casă și să căutăm aventura, să depășim dificultățile, să obținem mai multă dopamină, serotonină și, eventual, endorfină, bucuria că am reușit, am reușit, creierul este un organ leneș și găsește acești stimuli ușori care aduc o oarecare ușurare, plăcere" - a spus psihoterapeutul cognitiv-comportamentalist.

Potrivit acesteia, nu este ușor să porți pe tine anii adolescenței, din această cauză toate problemele.

"Adică, așteptările părinților, așteptările sistemului - un lucru, dar biologia este ceea ce este, și s-a format cu multe secole înainte de a deveni atît de civilizați să trăim. Creierul este un organ străvechi și nu poate ține pasul cu tot acest progres tehnic și, bineînțeles, se descurcă cît de bine poate, iar adolescenții nu fac decît să arate toate acestea în comportamentul lor, pentru că un alt fel de mare dificultate a acestei vîrste este că lobii frontali, care sînt responsabili pentru relațiile cauză-efect, nu sînt încă pe deplin formați. Adică, atunci cînd înțeleg ce se întîmplă. Că va exista această consecință. Ei nu sînt pe deplin formați pînă la vîrsta de 25 sau 27 de ani. Deci, ceea ce vreau să spun că adolescentul procedează cam așa: eu fac mai întîi și apoi îmi asum consecințele. Așa că nu e chiar o problemă. Este mai degrabă o anumită stare de fapt pe care nimeni nu o ia în considerare. Din cauza a ceea ce nu este luat în considerare, apar probleme", a subliniat Oxana Gumennaia.