Confiscarea extinsă – o prevedere ce urmează să lovească dur în averile dobîndite ilicit

Foto: vnd12.ru

Republica Moldova are deja un articol nou în Codul penal - “confiscare extinsă”.

Aplicată în practică, această prevedere va lovi în averile multor persoane. Astfel, vor fi confiscate bunurile a căror valoare depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de către persoana condamnată. Experţii anticorupţie precizează că modificarea legislativă este una aşteptată, deoarece se referă şi la bunurile care au fost transferate de către condamnat unor persoane terţe.

În Codul penal există deja două articole referitoare la confiscare – art.106 (confiscarea specială) și art.106¹ (confiscarea extinsă)..

Confiscarea specială constă în trecerea, forţată şi gratuită, în proprietatea statului a bunurilor (inclusiv a valorilor valutare) utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. În cazul în care bunurile utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni nu mai există sau nu se găsesc, se confiscă contravaloarea acestora.

În sensul confiscării extinse, conform art.106¹ (introdus prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare 25.02.2014) sînt supuse confiscării şi alte bunuri decît cele atribuite la special, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la 47 articolele din Codul penal, precum şi dacă fapta a fost comisă din interes material.

Prin confiscarea extinsă se prevăd metode anticorupţie care, dacă vor fi aplicate în practică, vor descuraja persoanele să agonisească averi în mod ilegal. În baza lui, va putea fi dispusă confiscarea extinsă în cazul în care valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată (timp de 5 ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la data adoptării sentinţei) depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit. Totuşi, va fi de datoria instanţei de judecată, în baza probelor prezentate în dosar, să constate că bunurile respective provin din activităţi infracţionale.

O inovaţie pentru cadrul legislativ al Moldovei este faptul că instanţa va trebui să ia în considerare şi valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de o persoană terţă unui membru de familie sau altora, care ştiau ori trebuiau să ştie despre dobîndirea ilicită a bunurilor. Acest lucru va fi posibil în privința bunurilor transmise persoanei terţe doar în cazul în care vor exista probe că cel culpabil le-a transmis. Legea prevede în mod expres că „persoana terţă ştia sau trebuia să știe despre dobîndirea ilicită a bunurilor. Respectiv, procurorii vor trebui să demonstreze că persoana terţă (de exemplu: nepoată, cumnat, soacră, socru, amantă etc.) ştiau sau trebuiau să știe că persoana condamnată nu avea cum sa dobîndească în mod legal aceste bunuri (casa, maşina etc.).

Confiscarea nu este o pedeapsă, ci o consecinţă a unei fapte ilicite săvîrşite

Unii juriști nu sînt de acord cu sintagma „cinci ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la data adoptării sentinţei”. Ei argumentează că această prevedere dă posibilitate instanţei de judecată să efectueze confiscarea bunurilor dobîndite şi înainte de comiterea crimei. O asemenea abordare, spun aceștia, este contrară prevederilor art.22 din Constituţie „Neretroactivitatea legii”, care dispune că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care în momentul comiterii nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se aplică o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă la momentul comiterii actului delictuos”, precizează avocatul parlamentar în sesizare.

Pe cînd o altă parte de juriști spun că aici nu trebuie invocată retroactivitatea legii, deoarece confiscarea nu este o pedeapsă, aşa cum este interpretată de autorul sesizării, dar este o măsură de siguranţă sau o consecinţă civilă a unei fapte ilicite săvîrşite.

CNA și Procuratura Anticorupţie nu au în examinare cazuri de confiscare extinsă

Centrul Național Anticorupție (CNA) și Procuratura Anticorupție susțin că în prezent nu au în procedură niciun dosar privind confiscarea extinsă, însă au multe dosare de confiscare specială. În primul rînd, se confiscă bunurile obţinute din infracţiuni, fie că e mită ori alte bunuri luate prin acţiuni de abuz de serviciu ori depăşirea atribuţiilor de serviciu. Aceste bunuri şi mijloace financiare sînt confiscate odată cu pronunţarea sentinţei. Un alt aspect mai puţin aplicat este confiscarea specială a bunurilor care au servit la comiterea infracţiunii. Pe acest caz sînt reţinute cîteva automobile de lux, maşini ce figurează în dosarul de corupere a deputaţilor, în dosarul coruperii angajaţilor fiscului, dar şi într-un alt dosar de spălare de bani. Procuratura promite că va cere confiscarea acestor bunuri, ele fiind corpuri delicte.

Legislația UE

În prezent, sînt atestate bune practici în privinţa confiscării în țările UE (Italia, Elveția și România), precum și în SUA, Canada, Columbia, Australia. Spre deosebire de alte state, în Moldova se reglementează doar confiscarea în cadrul procedurilor penale şi, parţial, în cadrul procedurilor contravenţionale.

Prevederile ce ţin de confiscarea extinsă sînt conforme standardelor UE în materie, în acest sens fiind relevantă Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor avînd legătură cu infracţiunea.

De menţionat că, la 25 februarie 2014, Parlamentul European a aprobat Directiva privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracționale săvîrșite în UE, directivă promovată de europarlamentara din România Monica Macovei. Acest document complementează directivele precedente ale Uniunii Europene în domeniu. Potrivit noii prevederi, averile infractorilor vor fi confiscate mai ușor în toate statele membre, iar confiscarea extinsă se va aplica în cazul mai multor infracţiuni decît înainte:

- corupţia activă şi pasivă în sectorul public şi privat, precum şi corupţia oficialilor din UE şi din statele membre,
- participarea la o reţea de crimă organizată,
- pornografia infantilă, (iv) criminalitatea informatică şi
- orice infracţiune pentru care legea prevede închisoare de minimum 4 ani.

Un pilon al acestei directive este confiscarea de la terți. Grupurile de criminalitate organizată transferă bunuri şi bani către terţe persoane, în scopul de a evita confiscarea. De exemplu, o persoană acumulează venituri prin infracţiuni, apoi vinde, sau face cadou, sau pune pe numele altora aceste venituri. În aceste situaţii, confiscarea se va putea face dacă bunul se vinde sub preţul pieţei sau se donează, sau există indicii că nu a fost o tranzacţie reală.

România, al cărei eurodeputat Monica Macovei (ex-ministrul justiției) a fost autoarea legii respective privind confiscarea bunurilor ilicit acaparate, a promulgat legea respectivă a UE și a adoptat Legea nr.318/2015 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care recent a fost promulgată de președintele țării.

Agenția respectivă este o instituție publică de interes național cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiției și are menirea de a gestiona bunurile înghețate. Agenția este desemnată drept oficiu național pentru recuperarea creanțelor, în sensul Deciziei 2007/845/JAI a Consiliului UE din 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvîrșirea de infracțiuni sau a altor bunuri avînd legătură cu infracțiunile.

Agenția va îndeplini următoarele funcții:

a) de facilitare a urmăririi și a identificării bunurilor provenite din savîrșirea de infracțiuni și a altor bunuri avînd legătură cu infracțiunile și care ar putea face obiectul unei dispoziții de indisponibilizare, sechestru sau confiscare emise de o autoritate judiciară competentă în cursul unor proceduri penale;
b) de administrare simplă, în cazurile prevăzute de prezenta lege, a bunurilor mobile indisponibilizate în cadrul procesului penal;
c) de valorificare, în cazurile prevăzute de lege, a bunurilor mobile sechestrate în cadrul procesului penal;
d) de gestionare a sistemului informatic național integrat de evidență a creanțelor provenite din infracțiuni;
f) de sprijinire, în condițiile legii, a organelor judiciare pentru utilizarea celor mai bune practici în materia identificării și administrării bunurilor care pot face obiectul masurilor de indisponibilizare și confiscare în cadrul procesului penal;
g) de coordonare, evaluare și monitorizare la nivel național a aplicării și respectării procedurilor legale în domeniul recuperării creanțelor provenite din infracțiuni.