Nina Ştanski: Compromisul şi dialogul sînt baza relaţiilor dintre Tiraspol şi Chişinău

Foto: eurasianews.md

(Subiecte privind rezultatele anului 2013, reglementarea conflictului transnistrean, precum şi atitudinea Transnistriei faţă de asocierea Republicii Moldova cu UE au fost abordate în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate agenţiei „Infotag” de ministrul Afacerilor Externe al autoproclamatei RMN, Nina Ştanski).

Partea II.

Condiţiile de liber schimb RM-UE sînt „asupritoare nu doar pentru Transnistria, ci şi pentru economia Moldovei”.

„I”:Unii experţi vorbesc despre faptul că Transnistria a decis să se îndepărteze de formula care prevede crearea unui stat comun cu Republica Moldova. În opinia Dvs., este oare posibilă crearea unui stat comun sub forma unei federaţii sau uniuni statale între Republica Moldova şi Transnistria?

N.Ş.:Cel mai important lucru pe care îl obţin părţile în rezultatul negocierilor este căutarea compromisurilor pentru a progresa în diferite direcţii importante, în primul rînd, în domeniul social-economic. Unul dintre diplomaţii ruşi, reprezentantul special al Federaţiei Ruse pentru conflictul transnistrean, domnul Gubarev, care participă la şedinţele în formatul „5+2”, deseori repetă fraza pe care o consider oportună şi aplicabilă la procesul de negocieri: „Mai bine 10 ani de negocieri, decît o zi de război”.

„I”:Care este opinia Dvs. faţă de instalarea oficiilor Biroului pentru Migrație și Azil în preajma zonei de securitate?

N.Ş.:Mai întîi propun să spunem lucrurilor pe nume, oricît de neplăcut ar fi pentru unii. Orice graniţă are trei elemente inalienabile, aflate în strînsă legătură unele cu altele. În primul rînd, este vorba despre efectuarea controlului vamal, care, apropo, are loc deja de ceva timp, urmează ulterior controlul de grăniceri, efectuat de grupele mobile de grăniceri şi, în sfîrşit, controlul migraţional, care este efectuat de oficiile amintite.

Vorbind despre atitudinea faţă de frontiera de stat a unei alte ţări, nu putem să nu menţionăm că este o chestiune ce ţine de suveranitatea fiecărei ţări. Anume astfel este abordat acest subiect în Transnistria. Considerăm însă problematică varietatea poziţiilor care se observă în atitudinea diferitor puteri politice din Republica Moldova. Pe de o parte, se încearcă a ne convinge că R. Moldova nu a stabilit niciun fel de hotar cu noi, pe de altă parte, în cadrul acestor posturi are loc un control migraţional complet. Cu regret, au avut loc chiar şi reţineri, pe o anumită perioadă de timp, a reprezentanţilor ruşi, care, deși oficial au trecut controlul de grăniceri la aeroportul Chişinău, s-au confruntat totuși cu obstacole în drumul lor spre Transnistria.

Pentru noi sînt foarte importante garanţiile (elaborate de partea moldovenească şi consolidate în cadrul formatului „5+2”) cu privire la faptul că noile posturi şi reguli migraţionale nu vor înrăutăţi situaţia transnistrenilor, care traversează hotarul moldovenesc. Dacă aceste reguli vor fi clare şi explicite, atunci cred că vor apărea mai puţine întrebări. Totodată, mecanismul în baza căruia cetăţenii Transnistriei care deţin paşapoarte ale altor state şi care nu sînt domiciliaţi în R. Moldova, ne este cunoscut doar din conversaţiile întreţinute cu reprezentantul politic al Republicii Moldova, Eugen Carpov. După cum înţelegeţi, modificările operate la legislaţia moldovenească vizează strict anularea amenzilor, care anterior erau aplicate cetăţenilor RMN, dar în acest document legislativ nu se vorbeşte în baza căror documente şi în ce mod transnistrenii vor traversa hotarul.

În cadrul rundei de la Kiev, în formatul „5+2”, reprezentanții părții moldovenești ne-au explicat că acest mecanism este stabilit de documentul intern al Poliţiei de Frontieră a Republicii Moldova. Consider că acest fel de mecanisme şi reguli trebuie să fie publice, în interesul populaţiei. Mă bucur că la Kiev, împreună cu domnul Carpov, am reuşit să parafăm Decizia protocolară, în care sînt stipulate obligaţiile părţilor de a nu împiedica libera circulaţie, de a continua lucrările pentru eliminarea barierelor şi, în care se constată că eforturile depuse de partea moldovenească sînt suficiente pentru a nu amenda transnistrenii sau a-i sancţiona în orice alt mod.

„I”:Cum este privit în Transnistria viitorul ţării, avînd în vedere că Kievul şi Chişinăul tind să adere la UE, iar Transnistria – la Uniunea Vamală?

N.Ş.:Vectorul politicii externe a Transnistriei este deja stabilit. Acesta este orientat spre integrarea euroasiatică, declarat în Transnistria idee naţională, fapt ce reiese din Conceptul politicii externe, fiind și principala sarcină a autorităţii pe care o conduc. Sîntem convinşi că pentru Transnistria nu poate exista o altă cale, ținînd cont de situaţia geopolitică existentă, de realităţile istorice, juridice şi socio-culturale.

Este important şi faptul că, stabilind astfel vectorul politicii externe, conducerea Transnistriei nu s-a bazat pe conjunctura politică de astăzi, ci pe dorinţa locuitorilor Transnistriei enunţată în repetate rînduri, în cadrul referendumurilor. Este evident că în procesele de integrare euroasiatică, devenite astăzi tot mai puternice, Rusia este un jucător-cheie şi sînt convinsă că sub egida acesteia marea familie euroasiatică va putea crea o temelie puternică pentru dezvoltarea economică eficientă a Transnistriei.

„I”:Au dreptate oponenţii Dvs., care afirmă că situaţia din stînga Nistrului este stabilă doar datorită suportului financiar al Rusiei?

N.Ş.:Oponenţii nu au dreptate cînd uită de un detaliu important: situaţia este paşnică şi stabilă datorită misiunii de garanţie, efectuate sub egida Rusiei – operaţiunea de pacificare, care întruneşte în sine contingentele părţilor implicate în conflict. Fără a exagera, voi spune că această misiune de pacificare este unică în felul său şi una dintre cele mai de succes din ultima decadă. O astfel de operaţiune este unica garanţie eficientă de menținere a păcii de pe malurile Nistrului.

„I”:Care aspecte ale liberului schimb cu UE sînt atractive pentru Transnistria și care, dimpotrivă, îngrijorează sau chiar sperie?

N.Ş.:În prezent mărfurile din Transnistria ajung pe piaţa europeană doar după ce sînt îndeplinite un şir de proceduri, stabilite de Republica Moldova. Acest aspect de nenumărate ori a fost subiectul discuțiilor în cadrul negocierilor în formatul „5+2”. Pînă acum nereglementate au rămas problemele privind aplicarea TVA pentru mărfurile transnistrene, ca fiind străine, imposibilitatea transportatorilor transnistreni de a ieși din țară, situație agravată și de faptul că Republica Moldova a lipsit Transnistria de posibilitatea de a efectua de sine stătător transportările de mărfuri.

Acest fapt este legat de taxele vamale, unele dintre ele atît de ridicole cum ar fi, de exemplu, taxa ecologică, care este aplicată procesului de producție din Transnistria, cu toate că întreprinderile se află pe teritoriul din stînga Nistrului. Aceasta include şi limitările legate de noile cerinţe în legătură cu prezentarea rapoartelor de contabilitate şi statisticii în limba română. Şi multe alte lucruri ce nu corespund regulilor stabilite pentru agenţii economici din Transnistria cînd a fost necesar ca ei să se înregistreze în Moldova, în 2006, iar în 2008 au fost orientaţi spre pieţele europene.

Anume acest fapt şi îngrijorează, pentru că, fiind nereglementate, toate aceste întrebări creează limitări evidente pentru flexibilitatea părţii transnistrene. De asemenea, ne îngrijorează şi misterul în care a fost învăluit procesul de negocieri RM-UE, în privinţa Acordului de creare a zonei de liber schimb.

Reprezentantul transnistrean, în calitate de observator independent, a fost invitat să participe la negocierile RM-UE, însă această invitaţie a fost făcută doar de ochii lumii, deoarece acestuia nu i s-a permis să participe la etapele importante ale procesului de negocieri.

Chiar şi fără a avea o închipuire despre conţinutul documentului, care, evident, în timpul apropiat va fi făcut public, putem spune cu încredere că condiţiile prevăzute de acesta (în măsura în care sînt cunoscute părţii transnistrene), sînt asupritoare nu doar pentru economia Transnistriei, dar şi pentru cea a Moldovei.