Producătorii locali vor fi daţi la o parte

Foto: noi.md

Olga MARCENCO

Fabricile mari de conserve din Moldova au difuzat săptămîna aceasta o declaraţie, în care au acuzat Ministerul Economiei de promovarea intereselor unui investitor străin. În septembrie curent, trei companii (două moldoveneşti şi una ucraineană) au depus cereri de participare la concursul de selectare a rezidenţilor parcului industrial din nordul Moldovei. Şi toate trei au cîştigat. Însă producătorii autohtoni consideră că trebuie să fie doar un singur învingător.

Potrivit directorului general al companiei ”Natur Bravo”, Vadim Scorobogatico, în regiunea de nord şi fără acest actor este puţin loc pe piaţă, iar apariţia unei noi fabrici va înrăutăţi situaţia industriei prelucrătoare din ţară, deoarece în prezent, fabricile de conserve funcţionează la capacitatea de 40-50%.

Răspunsul ministerului nu s-a lăsat mult aşteptat. Potrivit ministrului economiei, Valeriu Lazăr, „este foarte regretabil că la noi sînt businessmeni care s-au obişnuit să lucreze în condiţii de seră şi s-au speriat de o concurenţă reală şi sănătoasă”.

Concurenţă la trei

În iulie, Moldova a fost vizitată de reprezentanţii companiei ucrainene ”T.B. Fruit”, care se ocupă cu prelucrarea fructelor şi pomuşoarelor. La întrevederea cu ministrul adjunct al economiei, Dumitru Godoroja, s-a convenit asupra construcţiei unei întreprinderi de producţie a sucului concentrat din mere. Compania ucraineană trebuia să devină primul rezident al parcului industrial din Edineţ, care încă nu exista.

În luna august, guvernul adoptă o hotărîre privind crearea celui de-al şaselea parc industrial, pe o suprafaţă de 17 ha. La începutul lunii septembrie, are loc ceremonia de lansare a construcţiei fundamentului parcului industrial, cu participarea persoanelor oficiale. Pentru amenajarea lui (trasarea comunicaţiilor, construcţia drumului etc.) din buget au fost alocate 9 mil. Lei. Potrivit directorului general al companiei ”Orhei Vit”, Boris Efimov, acest fapt i-a îngrijorat pe producătorii locali, pentru că în toţi aceşti ani, fabricile de conserve din ţară nu au primit niciun bănuţ pentru susţinerea ramurii. Şi dintr-odată - atîta generozitate.

Tot în septembrie, a fost anunţat concursul de selectare a rezidenților parcului industrial. Cererile au fost depuse de trei comapnii: SA „Natur Bravo” şi SA “Orhei-Vit” din Moldova, precum şi ”T.B. Fruit”. Potrivit şefului Asocuaţiei producătorilor de conserve “Speranţa Con”, Ivan Sandic, “comisia de consurs a adoptat o decizie fără precedent – să declare drept cîştigători toate trei întreprinderi de profil”. Avînd o suprafaţă de doar 17 hectare, comisia a permis celor trei întreprinderi să-şi amplaseze proiectele fabricilor, ce sînt prevăzute pentru o suprafață de 26 de hectare”.

Experţii spun că nu ţin minte ca un concurs să fie cîştigat de toţi solicitanţii. „Compania „Natur Bravo” (fabricile de la Cupcini şi Floreşti) demult caută posibilitatea de a-şi extinde producţia de suc concentrat anume în această zonă”, spune Vadim Scorobogatico. ”Am participat la concursuri netransparente, de la care, din motive neclare, am fost scoşi. Însă în pofida tuturor neplăcerilor, noi lucrăm şi astăzi în această direcţie. De exemplu, noi am examinat posibilitatea procurării unui teren din gestiunea combinatului de vodcă de la Edineţ. Teritoriul are 4 ha, cu cazangerie, staţie de epurare, gaz, apă şi lumină. Ce mai tebuie pentru producţie? Însă din senin a apărut oferta cu terenul noului parc industrial, unde statul subvenţionează trasarea comunicaţiilor. Pentru ce, pentru cine?

Nou nu ne temem de concurenţă şi nu sîntem împotriva apariţiei noilor fabrici. Noi înţelegem că economia ţării ca avea doar de cîştigat. Dar nu e logic cînd la şase kilometri de fabrica noastră se construieşte încă o întreprindere similară. Apare întrebarea, cineva dintre funcţionari a analizat în general acest proiect – efectul economic, aspectul ecologic, va fi suficientă apă pentru toţi rezidenţii, gaz, energie electrică etc. Nimeni, vă spun eu. Pe timpurile sovietice, instituţii serioase au calculat şi au împărţit teritoriul Moldovei astfel, încît între fabrici să fie cel puţin 100 de km. E demonstrat. Doar în acest caz întreprinderile vor funcţiona eficient. Iar în cazul nostru, trei fabrici vor fi construite pe o bucată de pămînt, lîngă altă fabrică existentă în vecinătate?

Relaţiile dintre colegii de breaslă sînt foarte bune, dar ca oameni de afaceri noi sîntem concurenţi puternici. Ei la fel, demult vor să vină în această zonă – în centrul livezilor de mere din Moldova. Însă aceleiaşi ”Orhei Vit” nu i-a venit ideea să construiască o fabrică. Noi înţelegem că altfel va fi război. Şi noi, în calitate de concurenţi vom începe să ne ucidem unul pe altul. Dar cine va avea de cîştigat?”

Compania ucraineană a promis să investească în construcţia fabricii 20 mil. euro. Producătorii noştri „Natur Bravo” şi „Orhei-Vit” - 29 şi 25 mil. euro, respectiv. Ministerul economiei susţine că potrivit rapoartelor financiare ale producătorilor, acestea sînt surse ireale pentru ei. Producătorii însă spun că au planificiat să-şi realizeze proiectele pe parcursul cîtorva ani. „Sincer vorbind, „Natur Bravo” nu a planificat asemenea cheltuieli pentru construcţie”, spune Vadim Scorobogatico. ”Dar cînd au apărut concurenţii care au decis să construiască o fabrică chiar „sub gardul nostru”, acţionarii au decis să nu economisească şi să investească în concurs. Însă noi am crezut că tenderul va fi cîştigat de o singură companie. E nonsens – trei companii cîştigă concursul şi constuiesc pe o suprafaţă trei fabrici cu capacităţi destul de mari”.

În timp ce producătorii locali încearcă să înţeleagă ce s-a întămplat, investitorul ucrainean a început deja să-şi valorifice terenul. Participanţii profesionişti ai pieţei susţin că nimeni nu a organiza o întîlnire deschisă la care să fie discutate proiectele celor trei companii, nimeni nu a efectuat demarcarea sectoarelor, însă „T.B. Fruit” deja ştie unde să construiască. „Totodată, nu este clar cum să realizezi un proiect prevăzut pentru 10 ha, în timp ce nouă ni s-au alocat doar 6 ha”, se întreabă Boris Efimov.

Deficit sau surplus de materie primă?

Încă un argument împotriva deciziei controversate, invocat de producătorii de conserve, este deficitul materiei prime pentru producţia sucului concentrat din mere. În Moldova există nouă fabrici de conserve (una dintre care este amplasată pe teritoriul regiuni transnistrene). În general, ele pot prelucra 400 de mii de tone de mere. Însă precum am menţionat deja, fabricile funcţionează la capacitatea de 40—50% într-un sezon cu recoltă bună. „Se duce o adevărată luptă pentru materia primă, iar odată cu apariţie a încă unei companii această problemă se va acutiza şi mai mult, întreprinderile construite nu vor avea cu ce să lucreze, fapt ce va conduce la pierderi”, a menționat Vadim Scorobogatico.

Ministrul economiei, Valeriu Lazăr, spune că materie primă este suficientă, deşi nu a operat cu cifre concrete. El doar a menţionat că indicatorii din ultimii 20 de ani demonstrează că potenţialul de mere din Moldova este imens, dar există probleme cu mijloacele financiare pentru plantare noilor livezi. „Odată cu venirea investitorului ucrainean va apărea o concurenţă sănătoasă, doar nu e secret că între producători există o înţelegere de cartel, de aceea producătorii argicoli sînt nevoiţi în prezent să vîndă merele la un preţ scăzut.

În Moldova au venit investitorii care au spus că vor investi mijloace nu numai în fabrică, dar şi vor oferi credite fermierilor, vor contribui la creşterea materiei prime. În opinia mea, a fost o decizie corectă. Cerinţele, de genul „interziceţi-le pentru că ei ne fac concurenţă” - este culmea cinismului. Îmi pare rău că businessmenii moldoveni se tem de concurenţă. Ei stau ca boierii şi aşteaptă cînd producătorii agricoli le vor aduce producţia la preţ de nimic. Deşi ei trebuie să-i ajute. Între timp, fermierii şi localnicii s-au bucurat cînd au aflat că vor apărea sute de locuri noi de muncă”.

Valeriu Lazăr a menţionat, de asemenea, că în cazul în care companiile nu vor începe să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, va fi organizat un nou concurs pentru a transmite terenurile nevalorificate ale parcului industrial altor investitori.

În ceea ce priveşte formarea preţurilor la materia primă, producătorii spun că ministerul economiei înrăutăţeşte situaţia, iar cu furnizorii de mere deja nu există divergenţe – toţi ştiu care este costul sucului concentrat, însă în lipsa subvenţiilor din partea statului sînt nevoiţi să majoreze preţul, de aceea fabricile de conserve activează în pragul falimentului.

Totodată, preşedintele Uniunii Republicane a Asociaţiilor producătorilor agricoli „Uniagroprotect”, Alexandru Slusari, consideră că deja de cîţiva ani, preţurile de achiziţie a merelor s-au stabilizat. „În general, preţurile de prelucrare sînt mai mult sau mai puţin acceptabile faţă de alţi ani, cînd eram nevoiţi să apelăm la comitetul antimonopol. Nu am auzit plîngeri în acese sens, iar conflicte de genul celui privind preţul la seminţele de floarea soarelui şi grîu nu sînt. Există momente normale de lucru. Funcţionează cîteva fabrici, care concurează între ele pentru merele calitative. Faţă de alte ramuri ale agriculturii, în această ramură relaţiile sînt normale”.

Între timp, Alexandru Slusari a salutat intenţia noului investitor de a susţine fermierii. „Ar fi foarte bine, deoarece cea mai mare problemă a agriculturii este deficitul mijloacelor financiare. Şi dacă va veni cineva care va susţine producătorii locali de mere, atunci va fi bine. Avem deja exemple positive, în domeniul producţiei sfeclei acest fapt devine o normă. Acolo fermierii sînt ajutaţi cu îngăşăminte, seminţe etc. Şi aceasta e corect. În lipsa susţinerii din partea statului aceasta este practic singura soluţie de a menţine agricultura noastră”.

Potrivit datelor ministeruliu agriculturii, în ultimii trei ani, fabricile de conserve au prelucrat cel mult 170 de mii de tone, din recolta totală de 400 de mii de tone. Totodată, ministerul economiei consideră că în Moldova sînt produse peste 800 mii de tone de mere, prin urmare, nu vor fi probleme cu materia primă.

Dreptul la anulare

Industriaşii cer anularea rezultatelor concursului şi recomandă ministerului economiei să caute investitori pentru alte ramuri, mai puţin dezvoltate. „Noi am confruntat faptele. Deja acum putem constata numeroase încălcări ale legislaţiei, - a declarat Ivan Sandic. – Organizatorii concursului nu au ţinut cont de interesele întreprinderilor din domeniu şi de situaţia în sectorul agroindustrial. A fost adoptată o decizie iresponsabilă.

Reieşind din argumentele invocate, Asociaţia producătorilor de conserve „Speranta Con” anunţă despre încălcări grave ale normelor statului de drept. Pentru soluţionarea complexă a problemei:

- Cerem efectuarea unei analize echilibrate a situaţiei din domeniu de către ministerul agriculturii şi industriei alimentare, cu atragerea principalelor întreprinderi şi a experţilor din domeniu.

- Cerem sistarea lucrărilor din parcul industrial şi desfăşurarea repetată a concursului, ţinînd cont de analiza situaţiei din ramură.

- Cerem organelor de drept să stabilească dacă există un interes personal şi informal a unor funcţionari de stat şi tragerea lor la răspundere”.

Săptămîna viitoare, Asociaţia va organiza o masă rotundă, la care sînt invitaţi experţi economici, reprezentanţi ai ministerelor economiei, agriculturii şi industriei alimentare, ai comisiilor parlamentare de profil.

Despre investitorul ucrainean se ştie că grupul de companii T.B. Fruit a fost creat în anul 2011, în urma comasării activelor businessmanului ucrainean Taras Borşcevski: fabrica „Iablunevii dar”, uzina prelucrătoare “T.B. Fruit Dwikozy” din Polonia, precum şi companiile SRL „Tank Trans Ucraina” şi „Tank Trans Polska” şi complexul de livezi „T.B. Sad” (650 ha de meri, vişini, căpşuni şi zmeură). Compania T.B. Fruit este specializată în prelucrarea fructelor şi pomuşoarelor, îşi livrează producţia pe pieţele Ucrainei, Rusiei, Europei de Vest şi de Est. Astăzi, compania deţine opt fabrici – şase în Ucraina şi două în Polonia.

Însă Vadim Scorobogatico a declarat că deţine informaţii ce ar putea fi utile pentru organele de drept. „Vreau să menţionez că businessul mondial de producere a concentratelor din fructe este destul de mic şi noi ştim multe unul despre altul. Cineva din Moldova a studiat istoria acestei companii din Ucraina? Toată proprietatea acesteia este gajată în Ucraina. Din şase fabrici funcţionează doar patru, la o capacitate de 60%. Salariile la aceste întreprinderi sînt cele mai mici din această ramură în Ucraina. Iar cel mai interesant este faptul că pe site-ul oficial al Serviciului Fiscal din Ucraina este plasată informaţia că această companie se află sub monitorizarea strictă a fiscului pentru diverse scheme de evaziune fiscală”.

Pe de altă parte, industriaşii înţeleg că contractul cu investitorul străin este deja semnat şi anularea lui ar putea genera un scandal internaţional şi procese de judecată. Participanţii profesionali pe piaţă propun drept una din variantele de soluţionare a problemei modificarea priorităţilor pentru investitor. Astfel, potrivit contractului, „T.B. Fruit” trebuie să construiască fabrica şi să planteze 1000 ha de livezi şi vii. Ar fi bine, dacă investitorul iniţial şi-ar îndeplini angajamentul privind plantarea livezilor, iar apoi să înceapă construcţia.

„Anul trecut, o companie mare din Rusia şi-a manifestat interesul faţă de ţara noastră şi intenţiona să amplaseze în Moldova o întreprindere de producere şi îmbuteliere a sucului concentrat, - spune Vadim Scorobogatico. – Această întreprindere face parte din patru cei mai mari producători. Cînd ei analizau situaţia cu materia primă, au întrebat la ministerul agriculturii – cît este de real să procure trei mii de ha de pămînt şi să planteze meri. Iată aceasta este o atitudine serioasă, cînd vine un jucător capabil să contribuie la dezvoltarea concurenţei sănătoase”.

Ce riscă consumatorul?

Scandalul apărut în ramură, poate avea un impact negativ asupra consumatorilor, consideră producătorii. Dacă fabricile moldoveneşti, sub presiunea concurentului, vor fi nevoite să-şi reducă volumul producţiei, atunci producţia moldovenească va dispărea în primul rînd de pe rafturile din ţară. În prezent, fabricile de conserve vînd în Moldova de la 5 pînă la 30% din producţie, iar restul este exportată. În magazinele noastre, astăzi, 60% din sucurile realizate sînt de import.

Situaţia s-ar putea înrăutăţi după semnarea Acordului de liber schimb, dacă el va intra în vigoare anul viitor. Potrivit lui Boris Eimov, „toate întreprinderile mici şi mijlocii, care investesc în marketing şi promovarea producţiei, vor supravieţui. Pentru acestea chiar se vor deschide noi pieţe de desfacere a producţiei lor. Iar acele întreprinderi mici şi mijlocii care nu investesc astăzi în producţie, ar putea să dispară.

Cînd vor fi deschise frontierele pentru liberul acces al mărfurilor europene în Moldova, acestea vor veni împreună cu imensele bugete de marketing şi vor schimba tabloul de consum. Producţia moldovenească nu cedează după calitate, noi la fel sîntem certificaţi în toate direcţiile, avem utilaj modern, însă bugetele de marketing ne vor strivi. Acest fapt îi va determina pe producătorii moldoveni să-şi impulsioneze activitatea peste hotarele ţării, pentru a compensa pierderile.

Producătorii locali prognozează o evoluţie a situaţiei după scenariul României sau Bulgariei. În anii `90, în magazinele acestor ţări erau vîndute 70-90% din produse autohtone. Astăzi – doar 20%.

Nota Noi.md

Cu 20 de ani în urmă, în Moldova erau circa 30 de fabrici mari de conserve. Astăzi, sînt cu mult mai puţine. Multe au dispărut – fabricile de la Glodeni, Anenii Noi, Chişinău. Industria conservelor este reprezentată de 8 întreprinderi mari şi 10 mici şi mijlocii.

Potrivit datelor studiului economistului Vladimir Poisik, anul de fondare a industriei de conserve în Moldova este considerat anul 1924, cînd la Tiraspol, în subsolul unei case a fost creată fabrica de producţie a pastei de roşii. „Utilajul acestei întreprinderi era alcătuit din trei cazane şi un rezervoar din lemn pentru fierberea roşiilor. Apoi sînt lansate un şir de fabrici la Tiraspol, în satul Glinoe. În anul 1940 volumul de producţie al conservelor constituie deja 48,2 mil. borcane convenţionale. După restabilirea în 1949 a nivelului de pînă la război, are loc dezvoltarea furtunoasă a ramurii.

În iulie 1972, este creată asociaţia agrar-industrială pentru producţia, conservarea, procesarea industrială şi realizarea legumelor şi fructelor, livrarea în stare proaspătă în centrele industriale „Moldplodoovoşciprom”, ce includea în sine 42 de asociaşii teritoriale de producţie. În acest sistem au intrat 7 baze auto, un trust de construcţii, asociaţia de producţie şi reparaţie, uzina de litografie şi confecţionare a ambalajului, uzina de concentrate alimentare, întreprinderea de producţie a ambalajului din lemn, 22 de fabrici mari şi 27 de sovhozuri-uzine. Ele asigurau, în special, creşterea producţiei puţin răspîndite (gogoşari, patisoni etc) şi a culturilor verzi (mărar, pătrunjel, ţelină, pasternac). Ca şi în vinificaţie, sovhozurile-fabrici nu aveau fabricile lor şi doar livrau materie primă, prin sistemul cooperaţiei de consum.

Totodată, în sistemul Ministerului industriei alimentare, în baza fabricilor din Donduşeni, Drochia şi Făleşti funcţionaru 3 fabrici de conserve. De asemenea, în sistemul cooperaţiei de consum, la Cimişlia, Ocniţa, Lipcani şi alte localităţi, funcţionau mini-întreprinderi de producere a conservelor.

Capacităţile industriale ale fabricilor de conserve permiteau prelucrarea producţiei de fructe şi legume şi producerea conservelor din fructe, legume, a sucului concentrat din mere, pastei de roşii, gemurilor etc. Pentru prima dată în URSS, la asociaţia ştiinţifică de producţie „Varniţa” şi asociaţia din Calininsc (astăzi Cupcini), a fost organizată producţia de pectin din mere şi deşeurile de la prelucrarea merelor pentu suc.

Încă în anii 70 a fost introdusă tehnlogia de congelare rapidă a materiei prime şi conservării aseptice a curusilor-semifabricate, a început producerea conservelor pentru copii. Moldova a fost prima dintre republicile sovietice care producea sucuri concentrate din fructe. De asemenea, printre primele a început modernizarea uscătoriilor. În anul 1972, la fabrica de conserve din Chişinău a fost deschisă o linie de uscare prin sublimare a pomuşoarelor, fructelor, pastelor din fructe şi pomuloare, a sucurilor. Această producţie era livrată pentru alimentaţia cosmonauţilor”.