Victor Cojocaru: în Moldova pîinea este un produs social-politic, dar preţul ei nu va creşte

Fotо: noi.md

*(Interviul acordat corespondentului "Infotag", Vladimir Sidorenco, de către directorul general al SA "Franzeluţa", Victor Cojocaru).

"Infotag": Domnule Cojocaru, ce cantitate de producţie fabrică combinatul şi cîte tipuri de pîine?

Victor Cojocaru: Lista sortimentului producţiei include peste 1300 de denumiri. Coacem 30 de feluri de pîine.

"I": Făina pentru pîine cum este?

V.C.: Este făină de calitate superioară, de calitatea întîia şi a doua. De asemenea, avem făină de grîu cu secară.

"I": Combinatul extinde sortimentul pîinii produse. Din contul noului sortiment încercaţi să compensaţi pierderile în legătură cu fabricarea pîinii ieftine?

V.C.: Nu este aşa. Elaborarea noilor feluri de pîine este realizată, mai întîi de toate, la solicitarea cumpărătorilor şi a medicilor, la fel, pentru executarea hotărîrilor Guvernului R.Moldova. De exemplu, elaborarea reţetei pentru noul fel de pîine Orăşenească Plus, ţine de programul naţional, aprobat prin hotărîrea nr.171 din 19 martie 2012 în vederea reducerii îmbolnăvirilor, provocate de deficitul de fier şi acid folic în organism. Preţul acesteia este de 3,5 lei.

De notat că toată pîinea pe care o producem este îmbogăţită şi cu iod, deficitul căruia în organismul oamenilor este în Moldova deja ceva obişnuit.

"I": Noul fel de pîine "Rijskii" ține şi el de programul naţional?

V.C.: Coacem acest fel de pîine în legătură cu cerinţele cumpărătorilor gurmanzi. Este o pîine cu gust acriu-dulciu, cu aromă plăcută de malţ de secară, chimion şi coriandru. Acest fel de pîine este solicitat tot mai activ de chişinăuieni şi oaspeţii capitalei RM.

"I": Nu este deloc ieftin. Preţul unei pîini de 0,5 kg este de 7,5 lei. Ca preţ, pentru mulţi locuitori ai Moldovei nu este accesibil.

V.C.: Coacerea acestei pîini necesită cheltuieli. Pîinea este produsă după o reţetă clasică, cu fermentare naturală pe etape.

"I": Chişinăuienii mai puţin iniţiaţi au observat că de pe rafturi a dispărut pîinea ieftină, cum este "Codru" sau "Chişinău". Prin ce se explică aceasta?

V.C.: Dispuneţi de date nu tocmai veridice. Producem în continuare aceste feluri de produse în aceleaşi volume. Lunar coacem 250 de tone, circa 450 mii de pîini, constituind 7% din întregul volum al pîinii fabricate.

"I": Pentru oamenii nevoiaşi acest fel de pîine este un deficit. Poate este cazul să majoraţi volumele de fabricaţie sau, de exemplu, să elaboraţi un sistem de repartizare care ar face ca această pîine să devină accesibilă pentru păturile nevoiaşe ale populaţiei?

V.C.: Combinatul coace pîine la solicitarea clienţilor, aceştia fiind 1500 la număr. Dacă ei vor solicita mai multă pîine de aceste două feluri – vom satisface cererea. Dar pentru multe magazine, vînzarea unei pîini ieftine nu este convenabilă din punct de vedere economic. Suma maximală de 20% de adaos la preţ este nesemnificativă. Cît priveşte problema repartizării, atunci cred că este necesară implicarea organelor de asistenţă socială. Chiar şi în magazinele noastre de firmă, 20 la număr, după lege, nu avem dreptul să-i limităm pe cumpărători în dorinţa de a cumpăra mai multă pîine.

"I": Care este calitatea făinii pentru pîinea destinată persoanelor nevoiaşe?

V.C.: "Codru" este coaptă dintr-un amestec de făină de grîu şi secară de calitatea a doua. "Chişinău" – dintr-un amestec de făină de grîu de prima şi a doua calitate. Preţul ei este de 1,5 lei.

"I": Chişinăuienii au remarcat că în ianuarie 2013 pîinea s-a scumpit. Care este cauza?

V.C.: Pîinea nu s-a scumpit şi nu se va scumpi. Cu excepţia pîinii "Moldovenească". Preţul acesteia a crescut cu 25 de bani. La solicitarea mai multor cumpărători am definitivat reţeta şi am schimbat coraportul ingredientelor.

"I": În preţul de cost al pîinii, cît constituie cheltuielile pentru făină?

V.C.: Circa 50%.

"I": Preţul la făină în ultimul timp a crescut substanţial. Deci, cu cît a diminuat profitul la producerea pîinii?

V.C.: Coacerea pîinii este o producţie nerentabilă. În anul 201,1 pierderile au constituit 47 mil. lei, în 2012 - 17 mil. lei.

"I": În timpul recentei vizite la combinat, prim-ministrul Vlad Filat a spus că preţurile la pîine vor rămînea aceleaşi, iar pierderile în legătură cu fabricarea ei vor fi acoperi din contul produselor de panificaţie rentabile...

V.C.: Sînt solidar cu prim-ministrul. Pîinea este un produs cu semnificaţie social-politică. Cînd mulţi oameni în această ţară au bani, doar ca să-şi cumpere o bucată de pîine. În aceste condiţii, este oare admisibil să-ţi asiguri profituri din vînzări?

"I": Este admisibil şi chiar necesar, dacă pornim de la legităţile businessului. Hotărîrea Guvernului R.Moldova de a menţine preţurile la nivelul precedent este, desigur, umană, dar în acelaşi timp, şi o manifestare a politicii de stat, ostile businessului. În condiţiile capitalismului, scopul activităţii oricărei întreprinderi este obţinerea unui profit maximal, cu atît mai mult că cererea la produse există. Iar dacă statul consideră necesar de a menţine preţurile la mărfurile social-importante la nivel jos, atunci subvenţionează antreprenorii. Franzeluţa este subvenţionată de stat?

V.C.: Nu este. Dar Guvernul preconizează în timpul apropiat să furnizeze brutăriilor, inclusiv şi combinatului nostru, grîu din fondul de rezervă. Pentru ca să restituim livrările la toamnă, după recoltare. În plus, să nu uităm că statul deţine 53% din acţiunile întreprinderii noastre. Şi el este în drept să decidă ce este mai important actualmente – obţinerea profitului sau conservarea preţurilor la pîine la nivelul precedent.

"I". Pe de o parte, utilizaţi făină, iar pe de alta – sunteţi ajutaţi cu grîu. Nu se prea leagă. Apropo de făină: combinatul continuă să achiziţioneze făină prin off-shore?

V.C.: Nu. 92% din volumele necesare de făină sînt achiziţionate de combinat de la morarii autohtoni. Cele 8% sînt din Ucraina. Secara o procurăm din Belarus. La moment, preţurile de achiziţie sînt mai mici, decît cele anterioare, la achiziţiile prin off-shore.

"I": Aţi anunţat recent că planificaţi să modernizaţi producţia. Înlocuirea utilajului învechit cu unul modern. Nu se va solda oare aceasta cu creştere a preţului de cost al producţiei, inclusiv la coacerea pîinii?

V.C.: Nu. Utilajul actual este de pe timpurile sovietice. De mai mult timp este moral şi fizic învechit. În primul rînd, cheltuielile de energie sînt enorme. Este necesar de a înlocui sobele electrice vechi cu agregate care funcţionează pe bază de gaz. Acum în preţul de cost al producţiei, cheltuielile pentru energie alcătuiesc 8%, iar după modernizare vor constitui 6%. Automatizarea va permite de a reduce lucrul manual. Se prevede ca cheltuielile pentru modernizare să fie recuperate timp de trei ani, din momentul finalizării procesului de reconstrucţie.