De ce se numesc montagnes russes aşa?, se întreabă publicația lesoir.be. N-au minic de-a face cu Munţii Caucaz sau Ural.
Pentru explicaţie, autorii merg la Sankt Petersburg, unde ţarii şi-au stabilit capitala şi unde iarna există multă zăpadă, spre bucuria celor mici şi mari.
Numai că la Sankt Petersburg nu este nicio înălţime, cît de mică. Oraşul a fost construit în delta Nevei, la nivelul mării şi, cît cuprinzi cu ochii, nu există nicio denivelare pe care să alunece săniile. Unii s-au gîndit atunci să construiască planuri înclinate pe care să se poată merge la vale cu sania...
La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, pe vremea ţarinei Ecaterina a II-a, aceste amenajări se bucurau de mare succes. Ţarina primea atunci mulţi francezi, printre care Diderot, care a petrecut cîteva luni la curtea rusă. Să fie el sau altcineva care a dus ideea la Paris?, se întreabă lesoir.be.
Dar, ca orice modă, şi cea a montagnes russes a trecut cam după 15 ani. Mai întîi pentru că au fost destule accidente şi apoi din cauza speculaţiilor imobiliare: multe grădini au fost desfiinţate pentru a face loc unor noi cartiere. Montagnes russes au dispărut din Paris pentru a reapărea de cealaltă parte a Atlanticului, datorită lui Frederick Ingersoll, care construia la început căluşei tradiţionali. S-a lansat apoi în noua atracţie, montagnes russes, cu care a dotat grădini publice din New York şi din alte oraşe. Pentru că afacerile i-au mers bine, s-a hotărît să-şi facă propriul parc, pe care l-a botezat Luna Park şi care s-a bucurat şi se bucură încă de mare succes.
Astăzi există montagnes russes aproape peste tot în lume, realizaţi din metal, pe care trenuleţele merg cu 240 km/h. Nu mai au nimic de-a face cu pantele înzăpezite de la Sankt Petersburg şi nici cu vechile instalaţii de lemn de altădată, pe care se aluneca cu viteză mult mai mică.
Adăuga comentariu