Revoluția de curcubeu a lui Francisc. Un grup de cardinali și episcopi se împotrivesc

Papa Francisc a dat un răspuns vag și dubios mesajului celor cinci cardinali, care au refuzat să blagoslovească cuplurile de același sex, scrie publicația poloneză Do Rzeczy. Cu abilitate fariseică, el e decis să contrapună adevărul grijii pastorale. Încercările papei de la Roma să revizuiască învățătura Bisericii provoacă o rezistență tot mai mare, - susține Pavel Lisițky, autorul articolului.

A fost ceea ce trebuia să fie odată și odată. Acceptarea treptată a relațiilor homosexuale și, drept urmare, sprijinirea ideologiei LGBT de către Biserică, era doar o chestiune de timp. Cel puțin, din clipa în care Francisc a preluat pristolul apostolului Pavel.

Din acest punct de vedere, răspunsul său vag, lunecos la așa numita dubie (mesaj) a cinci cardinali este doar confirmarea faptului trist, că la Vatican puterea a fost acaparată de "mafia lavandei". Mass-media menționează pe bună dreptate, că Francisc pentru prima oară în istorie a admis căsătoria cuplurilor de același sex . Desigur, putem spune că el a întredeschis doar portița. Dar, din experiența ultimilor ani, ceea ca la început poate părea o excepție, în scurt timp devine regulă. Și despre ce excepție putem vorbi, dacă avem de a face cu un rău moral obiectiv?

Îndoielile și le-au exprimat, în forma unor întrebări adresate papei, cinci cardinali - Walter Brandmueller, Raymond Leo Burke, Juan Sandoval Íniguez, Robert Sarah, Joseph Zen Zekiun. Una dintre ele se referea la blagoslovirea cuplurilor de același sex – practică extinsă în Germania și Belgia, care este hulitoare și contravine total întregii învățături a Bisericii catolice. Dar nu și pentru Francisc.

Da, papa a recunoscut că ”Biserica are o înțelegere clară despre căsătorie: este uniunea exclusivă, trainică și indisolubilă a unui bărbat cu o femeie”, și de aceea "Biserica evită orice rit sau sacrament care ar putea fi contrar acestei credințe și sugerează că ceva care nu este căsătorie este considerat a fi căsătorie", dar ca un veritabil modernist el continuă cu un ”dar”, parcă nesemnificativ. De facto, el neagă propria afirmație, dacă admite blagoslovirea a ceea ce Biserica întotdeauna a considerat un păcat strigător la cer. Cu o abilitate fariseică papa a decis să contrapună adevărul grijii pastorale. Pe de o parte, Biserica respectă adevărul și nu poate blagoslovi homosexualii activi, pe de alta, reieșind din grija pastorală, de ce nu?

Prudența pastorală

"În relațiile dintre oameni nu putem lăsa dragostea pastorală, care trebuie să pătrundă toate deciziile și pozițiile noastre ", – a scris Francisc. Adică, obiectiv cuplurile homosexuale nu pot fi blagoslovite, da subiectiv – pot. Cum a spus Francisc, "Prudența pastorală ar trebui să ne ajute să determinăm dacă există forme de blagoslovire, căutate de una sau mai multe persoane, care nu ar crea o concepție greșită despre căsătorie". "Dacă omul cere blagoslovire, el înalță spre Dumnezeu rugămintea sa de iertare, rugăciunea de a putea trăi mai bine, își exprimă încrederea în Tatăl, care ne poate ajuta în aceasta ", – a scris papa în răspunsul dat cardinalilor.

Această afirmație șochează, în special dacă ținem cont că, de fapt, ea poate fi luată nu doar ca aprobare a blagoslovirii cuplurilor de același sex, ci și a relațiilor mai extinseși mai numeroase. Dacă unicul criteriu este acela, că astfel de relații nu trebuie să amintească o căsătorie, atunci desigur uniunea a trei sau mai multe cupluri de același sex merită a fi blagoslovită, dat fiind că nu seamănă cu o căsătorie.

Cum se vede, papa a însușit arta mascării iscusite a învățăturilor false cu fraze generale, chipurile pline de iubire. Despre aceea că odată și odată a atare răsturnare va avea loc, eu am scris în articolul "Imperiul lui Sodom". Vaticanul devine azi aliatul acestui imperiu. Devine, deci, clar pentru ce i-a trebuit lui Francisc Sinodul privind sinodalitatea. La fel și al doilea Sobor de la Vatican a fost necesar pentru adaptarea Bisericii la tendințele actuale din anii 60. El a fost necesar pentru a recunoaște ecumenismul, dialogul interreligios, libertatea conștiinței, care este inerentă naturii umane, și într-un final pentru transformarea Bisericii în instrumentul globalismului. Exact la fel și actualul Sinod privind sinodalitatea este chemat să adapteze Biserica la cerințele genderismului. Francisc înțelege perfect, că poziția sa contravine doctrinei Bisericii și de aceea, pentru tot cazul, cu ajutorul cardinalului Victor Manuel Fernandez, ales de el, formulează din nou noțiunea Magisterium ecclesiae și încearcă să confere o nouă definiție autorității papale. Conform noii versiuni, papa poate proclama adevărurile credinței și moralei, fără a avea grijă de "bagajul trecutului", de Datină, Trecut și chiar fără a ține cont de Noul Testament, ca în cazul homosexualismului.

Din fericire, această tendință tot mai nerușinată de a răsturna învățătura Bisericii nu trece neobservată. Răsună voci dezaprobatoare. La grupul celor cinci cardinali a aderat (după publicarea răspunsului papei) al șaselea cardinal - Gerhard Mueller, precum și cel puțin doi episcopi. Faptul că Athanasius Schneider, episcopul de Astana, s-a poziționat de partea învățăturii clasice, nu provoacă uimire. Cum scriam eu în introducerea la cartea "Primăvara, care n-a venit, a Bisericii ", care este un interviu cu acest episcop, poziția sa a devenit o voce a conștiinței celor fideli Tradiției ierarhilor Bisericii. În alocuțiunea sa la marea conferință privind identitatea catolică, organizată recent de Michael Matt, redactorul-șef al publicației The Remnant, episcopul a relatat despre persecuțiile Vaticanului asupra episcopilor dreptcredincioși.

Un concept fals al puterii

Ceea ce m-a mirat cu adevărat, este faptul că la grupul episcopilor rebeli s-a alăturat episcopul elvețian Marian Eleganti. Citindu-i declarația, pot spune un singur lucru: nici mai mult, nici mai puțin. Ca răspuns la tendința absurdă de a ridica statutul papei la un asemenea nivel, de parcă papa ar fi nu slujitorul și apărătorul Tradiției, da creatorul unor noi învățături, episcopul elvețian observă pe bună dreptate, că "papa nu poate fi identificat cu Biserica. Biserica este infailibilă, papii – doar în momente speciale ", – a scris el pe rețeaua Kath.net. Este ceva evident pentru orice catolic. Eu am scris despre aceasta recent pe portalul Dorzeczy.pl, amintind de învățătura Primului sobor al Vaticanului , am criticat noua doctrină a cardinalului Fernandes. Episcopul Eleganti are dreptate. Biserica este infailibilă. Ea nu este altceva – doar Corpul mistic al lui Hristos, și adevăratul ei conducător este anume El, însuși Mîntuitorul. Da papa este organul privilegiat al Tradiției și în cazuri speciale are dreptul să formuleze învățătura Bisericii. Dar papa în nici un caz nu poate folosi această posibilitate pentru careva inovații, ce contravin învățăturii Bisericii. El este vicarul, adică adjunctul , reprezentantul, persoana de încredere, dar nu și conducătorul absolut, abilitat cu dreptul de a lega și a decide. O atare înțelegerea a puterii papale, care domnește, cum se vede, la Vatican este moștenirea lui Martin Luter. Anume el, în sec. XVI demonstra în polemica cu Roma, că doctrina catolică,- și privind morala, și privind credința – reflectă voința papilor.

Rădăcini moderniste

Episcopul Eleganti a continuat: "Isus spune că al nostru "da" trebuie să fie ”da”, iar al nostru "nu" – "nu". Tot ce este mai mult - vine de la cel viclean. Răspunsul papei la dubia adresată lui de cei cinci cardinali nu corespunde acestui criteriu, stabilit de însuși Isus". Așa este. Răspunsul papei, încurcat, dubios, nu are nimic comun cu "da" și "nu". Pontiful a folosit clasica formulă modernistă "da, dar", care într-un final înseamnă "nu". Eu am descris detaliat acest truc în cartea "Dogma și tiara", în care am vorbit despre teologii celui de-al doilea sobor al Vaticanului. Episcopul Eleganti arată clar rădăcinile moderniste ale Vaticanului de azi.

El a scris: "Istoricizarea și regionalizarea adevărurilor de nezdruncinat, care în condițiile actuale se presupune că nu mai pot fi la fel, relativizarea lor culturală – toate corespund schemei de argumentare neschimbate din vremile crizei moderniste de acum un secol, criză cunoscută drept „capătul crizei”. Asta înseamnă că nu mai există adevăruri stabilite odată pentru totdeauna, obligatorii pentru toți în toate timpurile, deoarece ele depind de un șir întreg de factori: istorie, context, regiune. Însă o atare viziune nu a reflectat niciodată punctul de vedere al Bisericii. Dimpotrivă, Biserica stă la straja adevărurilor, pe care le consideră infailibile indiferent de loc și timp ", – a scris el. Cuvinte de aur, cu adevărat. Episcopul a adăugat, că aceste adevăruri includ afirmația că Dumnezeu a creat omul ca bărbat și femeie, de aceea homo- și transsexualismul, maternitatea surogat, ECO și traficul cu ființe umane – toate-s contrare voinței Domnului.

"Relațiile homosexuale nu pot fi blagoslovite, pentru că Dumnezeu nu blagoslovește comportamentul obiectiv păcătos, deși El întotdeauna iartă păcătosul care se căiește subiectiv. Condiția milosteniei și iertării lui Dumnezeu este reflecția, căința și tendințe de a se schimba, dorința de a nu mai păcătui. Acolo unde nu există acestea, iertarea păcatelor la spovedanie nu este posibilă", – a scris ierarhul elvețian. E de menționat diferența vizibilă dintre pozițiile episcopului dreptcredincios și a rătăcitului papă. Primul spune: "relațiile homosexuale nu pot fi blagoslovite, pentru că Dumnezeu nu blagoslovește comportamentul păcătos obiectiv, deși El întotdeauna iartă păcătosul care se căiește subiectiv ". Al doilea însă susține: "Deși relațiile homosexuale pot fi obiectiv păcătoase, ele pot fi blagoslovite, deoarece Dumnezeu întotdeauna iartă păcătosul care se căiește subiectiv ". Vedem cum papa jonglează abil cu noțiunile "păcătos" și "milă": pentru el acestea-s instrumente ce permit înfăptuirea răsturnării pe care a pus-o la cale. Papa crede că preotul poate blagoslovi comportamentul obiectiv păcătos și să exprime astfel aprobarea divină, deoarece asta dorește păcătosul. Dar papa cunoaște prea bine, că actul blagoslovirii anulează păcatul, care va fi deja o construcție pur teoretică și în rezultat va dispare din conștiința păcătosului. În acest fel blagoslovirea cuplurilor homosexuale va duce la blagoslovirea homosexualității și, drept urmare, la acceptarea altor postulate ale ideologiei de gen. Și atunci, de ce unui cuplu homosexual, blagoslovit de Biserică, să i se interzică înfierea și educarea copiilor? Dacă Biserica i-a blagoslovit, atunci și credincioșii simpli ar trebui să accepte unirea lor, iar orice lipsă de entuziasm în raport cu ei trebuie apreciată ca o formă sau alta de discriminare.

În final, episcopul Eleganti a scris de ce Biserica nu are dreptul să hirotonească femeile. "Biserica nu are autoritatea să admită femeile la preoție sau să le hirotonească. Încă în timpul cardinalului Ratzinger, Congregația pentru Doctrina Credinței a explicat, că respectiva afirmație a lui Ioan Paul II reflectă învățătura infailibilă și de neclintit a Bisericii ". Acesta este adevărul. Spre deosebire de afirmațiile lui Francisc, care a scris în răspunsul către cardinali, că această chestiune trebuie examinată. Nu-i nimic de examinat aici, iar cei, care intenționează să o facă, pur și simplu o fac pe prostul.

Zilele apropiate vor arăta, dacă opoziția față de încercările lui Francisc de a atenta la învățătura Bisericii, este puternică. Poziția declarată de șase cardinali și mai mulți episcopi ne dă speranțe.