Logica timpului escatologic

În SUA, pe fundalul unei confruntări acerbe, au început dezbaterile preliminare privind alegerile interne ale partidelor. În scurt timp, va începe etapa cea mai importantă în istoria americană, în care pe corpul politic al Americii se vor ciocni din nou două forțe-cheie – republicanii și democrații.

Probabil, principalii pretendenți la funcția de președinte vor fi Trump și Biden, deși e prematur să-i desconsiderăm și pe alți candidați. Este o perioadă foarte importantă în întreaga istorie modernă, dat fiind că se decide soarta occidentului și a altor regiuni ale lumii noastre neliniștite.

Omul a obosit

Înainte de toate, vrem să înțelegem: acest proces este o parte componentă a contemporaneității, unul dintre etapele realităților geopolitice, sau partea finală și decisivă? Studierea îndelungată a istoriei religiilor și a teologiei nu-îmi permite să examinez evenimentele contextului escatologic , adică istoric final (escatologic – care ține de escatologie - învățătură religioasă destinele finale ale lumii și ale omului – nota aut.) în afara predicțiilor profetice din revelațiile mistice ale diferitor religii mondiale.

Cine va schimba lumea? Spiritul timpului, formulat ideal de filozofia clasică germană, se schimbă sub ochii noștri, intră în stadiul final al manifestării lor vitale. Goethe examina spiritul timpului ca pe o latură spirituală predominantă a epocii: «Dacă vre-o latură este mai proeminentă, domină masele și triumfă asupra lor, astfel că latura opusă este împinsă în planul secund și umbrită, o atare preponderență se numește spiritul timpului, care determină esența unei anumite perioade de timp ».

Desigur, fiecare timp posedă o anumită alchimie mistică, o anumită energetică și sens. Nici timpul nostru nu este o excepție. Cum să definim esența lui? Este definiția oboselii omului de istorie, răsturnări politice și grimase democratice.

Omul ca cetățean, ca principală unitate socială încearcă, prin vocea sa, să-și schimbe existența și chiar esența lumii. El vede în această lume și frumosul, și măruntul, dar dacă frumosul și sublimul moral ne este dat de Dumnezeu sau natură, atunci societatea și aparatul ei de suprimare și reglare (statul) este instabil și neconfortabil pentru noi. Noi am creat un sistem de administrare și suprimare, care să regleze existența noastră socială, dar a rezultat un monstru. Genialul Friedrich Nietzsche spunea: «Statul este cel mai groaznic monstru ». El mereu ne înșeală așteptările, nu îndreptățește contribuția noastră la sursa lui de existență. Ne aruncă și ne ghiontește la fiece pas, profită de prostia noastră civică, de viața scurtă a omului, care se naște, supraviețuiește, face copii, dar așa nu reușește să înțeleagă esența lumii, și o înțelege doar în momentul părăsirii acestei lumi.

Ba sistemul politic ne prostește, ba statul ne face robii sistemului, robii lămpii, cum ar spune misticii orientali.

Pe linia fracturării

Totuși, natura formării societății, esența timpului și a istoriei are propriul imperativ și propria certitudine strictă. Apare o contradicție între logica esenței istoriei, logica spiritului timpului și realitățile sociale. Contradicția este nivelată de personalitățile puternice, anume ele schimbă culoarea politică și etică a lumii. Anume rolul personalității puternice, examinată altă dată de istoricul englez Thomas Carlyle, este momentul decisiv în criteriile și înțelegerea esenței lumii. În careta «Eroii, venerarea eroilor și eroismul în istorie» (a.1841 ) el scria: «…Istoria mondială, istoria celor făptuite de om în această lume este, în opinia mea, istoria unor mari oameni, care au muncit aici, pe Pămînt… Tot ce s-a făcut în această lume este , în esență, rezultatul material extern, realizarea practică și întruchiparea ideilor unor oameni mari, trimiși în această lume. Istoria lor constituie chiar sufletul întregii istorii mondiale ».

Totul trebuie să-și aibă rădăcinile în această lume. În opinia noastră, aceste rădăcini se află în marile personalități și hierofania vieții lor (manifestarea sacrului), în oamenii carismatici și încărcați energetic, care intră ca o cometă în lumea noastră și îi schimbă esența. Noi vedem cum lumea intră în timpul unor fracturări istorice și schimbări mărețe. Asta se reflectă în venirea în realitățile politice a unor oameni de generație nouă, oamenii unei revoluții conservatoare sau poate și radical populiste, oameni care cu siguranță vor schimba lumea pe care o cunoaștem.

După guvernanții gri din ultimii ani, în SUA la putere poate veni din nou un politican și un am de afaceri neordinar. Fără îndoială, mister Trump este o personalitate puternică. Unul dintre cei care s-a făcut singur pe sine. Desigur, el va încerca încă odată să schimbe chipul Americii contemporane. Dar cum va influența el alte regiuni ale lumii:? La fel de cardinal ca liderul chinez, sau la fel de nebunește ca domnul Sarcozi, care a luat bani de la Muammar Gaddafi, liderul revoluției libiene, după care și-a trădat partenerul?

Noi nu vom putea analiza toate căile posibile de dezvoltare a situației sub noul președinte al SUA. Dar în baza planurilor fundamentale ale elitei mondiale, de care dispunem, vom putea înțelege dezvoltarea procesului. Sociologul și politologul american Samuel Phillips Huntington scria în lucrarea fundamentală «Ciocnirea civilizațiilor și transformarea ordinii mondiale» (a.1993): «Civilizațiile reprezintă triburile umane în forma extremă a dezvoltării lor, și ciocnirea civilizațiilor este un conflict tribal la scară globală. În actuala ordine a lumii statele și grupurile de oameni din două civilizații diferite, pentru atingerea scopurilor comune sau pentru apărarea intereselor lor în fața reprezentanților unei civilizații terțe, pot intra în relații și coaliții tactice limitate, ad hoc. Totuși, relațiile dintre grupurile din civilizații diferite nu pot deveni apropiate, de regulă ele-s reci și adesea dușmănoase ». Așa vede Huntington esența civilizațiilor.

Și iată că a început p etapă nouă - renașterea confruntării dintre civilizații. Clar că lucrarea lui este partea sonorizată a planului mondial, sonorizată intenționat și condiționat. Ultimii ani au arătat rolul civilizației în actuala lume și rolul religiilor în formarea lor. Este u n fapt de netăgăduit. Azi lumea intră în epoca marilor spații civilizaționale și a confruntărilor dintre ele, în epoca marilor fracturări geopolitice, în care religia și morala religioasă ajung în prim plan. Venirea lui Trump în SUA este parte a acestui plan, la fel și schimbarea puterii în Rusia la hotarul dintre secole, la finele sec. ХХ .

Pentru ce a fost născocit conceptul ciocnirii civilizațiilor? E simplu. Din punctul de vedere al culisei mondiale, lumea este pătrunsă de social-darwinism. În ea domină lupta pentru supraviețuire. În dezvoltarea sa, lumea poate fi stimulată pozitiv - prin artă, știință, etică și estetică, dar și negativ - prin lupta oamenilor pentru existență, prin lupta comunităților umane. Civilizațiile - spații culturale extinse. Ele există în fapt, doar că anterior rolul lor decisiv în istoria omenirii nu a fost actualizat și pedalat. Astăzi este. La ce bun? Pentru unele elite mondiale este important să spargă cea mai puternică carcasă civilizațională - cultura europeană . Așa se formează civilizația vest-europeană, atlantică, și cea ortodoxă. Conform planului, ele trebuiesc ciocnite, sau măcar să nu fie admisă unirea lor. Rusia este adusă în stare de conflict cu Europa, iar Europa și SUA – cu Rusia.

Urmează un plan serios. Construit pe liniile de fracturare. Moldova noastră este una dintre aceste linii, fracturarea trece prin teritoriul statului, prin inimile și istoria noastră. Iată de ce fracturarea este încălzită abil de potentații acestei lumi, care încearcă să rupă țara, să o tragă la sine ca pe o plapumă. Pentru acești actori nu contează că ea poate pieri. Este importantă încălzirea confruntării. Această confruntare nu este patriotism. Este o profundă greșeală a actualilor noștri politicieni . Dacă prin curtea ta trece hotarul , e o prostie să lupți cu vecinul. Trebuie să cauți forme de cooperare pentru ca împreună cu el să dezvolți acest teritoriu.

Între Nord și Sud

La ce folosesc fracturările? Pentru ce, după finalul istoriei sonorizate de Francis Fukuyama, trebuia scoasă la lumina zilei lupta civilizațiilor? Aici avem două provocări istorice deliberate. Prima - rolul și calea civilizației europene. Principalul este civilizația europeană și rolul ei în istorie. Este nevoie de ciocnirile civilizaționale pentru a ciocni între ele Rusia și Occidentul. Dezbină și cucerește. Oamenii dezbinați se lasă controlați mai ușor.

A doua - pentru guvernul mondial este necesar să dizolve identitatea europeană, prin transformarea Europei într-un nou cazan de topire, în paralel – să reducă din aburul civilizației islamice. Ei au decis că ciocnească islamul cu lumea europeană creștină. Să ciocnească și să mute din loc mase enorme de populație. Cum să o facă? E destul să explodeze din interior lumea islamică. Să înlocuiască regimurile socialiste civilizate cu regimurile radicale și fundamentaliste. După care să înceapă marșul spre Nord.

Așa dar, reieșind din cele spuse, cum va evolua situația în regiunea noastră, în cea Mediterană și în Europa de Est? În opinia noastră, astăzi aceste părți formează un tot întreg. Există două variante de evoluție a evenimentelor. Prima – confruntarea dintre Est și Vest. Ea a fost încercată în Ucraina, în Moldova, la hotarul dintre Polonia și Belarus, la hotarul cintre Serbia și Croația. Cu o posibilă victorie a lui Trump, această variantă trece în plan secund. Trump reprezintă forțele care nu intenționează să distrugă Nordul bogat și unit. El nu intenționează, de dragul culisei mondiale, să se confrunte cu Eurasia și civilizația creștină.

Dar deja a fost plătită invadarea Europei de către hoardele fundamentaliștilor islamici, și deci încă unei confruntări - cu RPC de această dată – Europa nu va rezista. Asta e una. A doua : SUA este fruntea Nordului bogat și unit. Încolo se îndreaptă forțele vibrante ale Americii Latine. Aceasta este o nouă invazie și un nou teatru al acțiunilor militare, au alt teatru al confruntării dintre Nordul bogat și Sudul sărac. În ajunul invaziei latino-americane în SUA trebuie să se întreprindă ceva. Elita templieră americană mizează pe formarea unui bastion din SUA, care să se opună invaziei Sudului. Este o nouă sarcină pentru elita americană, mai importantă ca confruntarea în Eurasia. Unde mai pui, că americanii au înțeles că-s atrași în confruntarea cu Eurasia în mod deliberat, pentru a-i sustrage de la problemele din Sud.

Decesul lui Fidel Castro a confirmat, și în scurt timp vom afla pentru ce a fost nevoie de regimul politic cubanez. Oamenii mari se nasc și mor la timp. Se pare că a venit timpul, în care SUA așteaptă răspunsul Sudului, iar avanpostul Sudului este Cuba. Sau acest mare portavion, insula de care timp de 50 de ani a depins soarta lumii, a fost predată în schimbul loialității elitei americane? Răspunsul e că există un al doilea plan, și el este deja elaborat în detalii. Acest plan este ciocnirea Nordului bogat și Sudul sărac. Nu doar ciocnirea Europei cu Sudul sărac, ci și cu Lumea a Treia. Ciocnirea lumii creștine cu cea islamică.

Trump și echipa sa urma să oprească acest plan. Mai exact, el este impus să reorienteze forțele americane «de dreapta» spre această provocare, căci așa cum Europa își are Balcanii săi, iar Rusia își are Asia de Mijloc, Caucazul, așa și SUA au problema comună numită America latină și imigranții din aceste regiuni. Probabil, această confruntare va fi încălzită de culisele mondiale cu putere nouă. În Caraibe, cel mai probabil, viitorul va fi mai fierbinte, iar Rio Grande va fi o problemă serioasă pentru elitele americane.

De ce este așa? Probabil, deoarece SUA nu doresc să cedeze Chinei pozițiile de frunte în lume, și nu doresc să-i predea chinezilor pe aliații lor asiatici, cum este Japonia,Taiwan, etc. Lumea din culise, care trăiește conform preceptelor Rothschild, nu va ierta Statelor Unite această independență. Iată de ce Trump, dacă învinge, își va începe activitatea de președinte cu un audit total al Sistemului Rezervelor Federale, în care bancherii din cercul Rothschild controlează totul și impun SUA politica lor financiară. Prin urmare, e de așteptat dezvoltarea unei confruntări pe linia Nordul bogat și Sudul islamic sărac.

Iar dacă se va schimba politica Turciei ca putere regională, care tinde să redevină Sublima Poartă, e de așteptat o acutizare în regiunea Mării Negre. Scopul este proiectul istoric final și ieșirea eurasienilor la hotarele Statului Israel, pentru care o atare dezvoltare este convenabilă, căci în condițiile americanismului izolaționist din vremurile lui Trump Ierusalimul va avea nevoie de un aliat puternic și fidel.

Aceste poziții le va consolida și posibila întărire a «dreptei extreme» în Europa, care pe fundalul evenimentelor din Europa de Est se mișcă intens spre dreapta. O confirmă și victoria celor de dreapta în Italia, consolidarea Uniunii naționale a Marinei le Pen în Franța, succesele forțelor radicale de dreapta în Suedia, Polonia, Ungaria, Slovacia și Finlanda. Situația generală vorbește despre aceea că bazinul Mediteranei de Est și al Mării Negre va avea rolul-cheie în viitorul joc geopolitic. Acest joc va avea un caracter escatologic, și eurasienii, la fel ca Israelul, vor juca aici rolul principal.

Se referă și la posibila renaștere a ideilor Marelui Turan, în care Armenia poate deveni monedă de schimb, ceea ce explică recentele acțiuni specifice ale conducerii acestei țări mici, dar care are o diasporă puternică și influentă. E de așteptat o concentrare a confruntărilor politice și în Balcani, dar și în întregul bazin al Mării Negre și, posibil, în Caucaz.

Unii consideră că linia confruntărilor trece de-a lungul Muntelui Templului din Ierusalim. Însă o altă cumpănă de ape trece Nistru și prin Republica Moldova. Iată de ce se crede că Moldova este reflectarea sacră a Israelului: evenimentele de aici au loc și acolo, și vice-versa. Astfel, azi anume în Moldova se decid foarte multe.

***

Concluzii. Prima: planul expus în lucrările lui Huntington este planul confruntării religioase finale a civilizațiilor, a confruntării poporului ales cu hoardele Gogs și Magogs (în tradiția creștină și iudaică numele popoarelor barbare, care vor cotropi Palestina sau ecumenismul creștin în vremile din urmă– nota aut.). Pentru sonorizarea lui a și fost scrisă cartea filozofului american.

A doua: astăzi este în desfășurare îndeplinirea părții finale a planului. Cu antrenarea tuturor forțelor. Confruntarea în Europa de Est, în Siria, unde familia guvernantă păstrează scuturile lui David, acțiunile mesianice ale elitei israeliene. Este antrenat totul - de la establishment-ul american , resetarea din rădăcină a elitelor în Europa, de la islamiști la ruși și statul turc.

A treia: am menționat în mod repetat, că alegerile americane înseamnă alegerea sorții lumii. Azi finalizăm această idee - este alegerea sorții lumii, care este predeterminată și își așteaptă acordul final, dat fiind că pentru adevărații aleși ai sorții nu există alegere, există predeterminarea istorică supremă. Și noi, și în Israel, și în Moldova, intrăm în stadiul final al înfăptuirii providenței Divine. Noi devenim participanții procesului, care va schimba cardinal lumea și esența omenirii ca fenomen unic al Cosmosului Divin, și va impune omul să probeze hainele demonice, dar și/sau cele îngerești. Un lucru, credem, calmează optimistul, sau, să-l numim așa, pesimistul bine informat, că din acest cataclism escatologic omenirea va ieși ca un tot întreg, transformat. Va face pasul de la Homo sapiens la Homo sapiens sacralis. Acesta va fi începutul epocii trecerii neamului nostru din actuala stare profană la viitoare stare sacră.

Veaceslav Matveev