Unul dintre cei mai buni candidați din Sistemul Solar pentru viața extraterestră prezintă semne de apă lichidă

Straniile crestături de pe suprafața lunii de gheață Europa, satelitul lui Jupiter, ar putea fi indicatoare ale unor rezervoare de apă de mică adîncime.

O analiză a unei caracteristici similare de pe stratul de gheață din Groenlanda arată că, aici, pe Pămînt, acestea pot fi create de apa lichidă conținută în gheață.

Această descoperire oferă o nouă perspectivă asupra proceselor geofizice care modelează această lume înghețată. De asemenea, sugerează că viața extraterestră, dacă există pe lună, s-ar putea să nu fie închisă într-un ocean aflat la zeci de kilometri sub gheața Europei, ci mult mai aproape.

„Pentru că este mai aproape de suprafață, de unde se obțin substanțe chimice din spațiu, de pe alte luni și de la vulcani, există posibilitatea ca viața să aibă o șansă să existe”, a declarat geofizicianul Dustin Schroeder de la Universitatea Stanford.

Europa și enigmele sale

„Dacă mecanismul pe care îl vedem în Groenlanda este modul în care aceste lucruri se întîmplă pe Europa, ele sugerează că există apă peste tot”.

Europa este plină de enigme. Dovezile sugerează că acest corp nu este complet înghețat, ci adăpostește un ocean lichid, sărat, încălzit de procesele geologice interne sub cochilia sa groasă de gheață.

A fost identificat ca fiind cel mai bun loc din Sistemul Solar pentru a căuta viață extraterestră, fiind grupat în jurul unor guri de aerisire vulcanice de pe fundul oceanului, precum cele de pe Pămînt.

Cu toate acestea, nu știm prea multe despre ea. De exemplu, suprafața sa este marcată cu creste duble enorme, care se întind de o parte și de alta a unor depresiuni lungi. Modul în care acestea se formează a fost un mister de cînd au fost descoperite pentru prima dată în imaginile realizate de sonda Galileo în anii 1990.

Cel mai bun loc din Sistemul Solar pentru a căuta viață extraterestră

Schroeder și colegii săi, geofizicienii Riley Culberg de la Stanford și Gregor Steinbrügge de la Jet Propulsion Laboratory al NASA, au asistat la o prezentare despre Europa și au observat că, de fapt, crestăturile duble erau ciudat de familiare. Semănau îngrozitor de mult cu versiunile gigantice ale celor pe care le observaseră pe ghețarul Groenlandei.

„Facem un pas mult mai mare în direcția înțelegerii proceselor care domină de fapt fizica și dinamica învelișului de gheață al Europei”, a declarat Steinbrügge.

Deși mult mai mici decît caracteristicile de pe Europa, cele din Groenlanda păreau a fi asemănătoare. Așa că echipa a început să investigheze modul în care s-au format.

Ei au studiat datele colectate de către Operațiunea IceBridge a NASA, care utilizează tehnologia radar pentru a vedea ce se întîmplă sub gheață.

Aceste date au dezvăluit că dorsalele din Groenlanda s-au format atunci cînd un buzunar de apă presurizată care a reînghețat în interiorul stratului de gheață a provocat fracturarea stratului.

Viitoare misiuni spațiale pe Europa

Acest lucru a produs caracteristica în formă de M cu două vîrfuri în gheață – și este posibil ca procese similare să fi avut loc pe Europa, a declarat echipa, potrivit ScienceAlert.

De asemenea, sugerează că apa de mică adîncime și procesele aferente ar putea fi prezente pe suprafața Europei, atît în timp, cît și în spațiu – că apa lichidă este și a fost omniprezentă în interiorul cochiliei de gheață care înconjoară luna, modelînd geografia sa ciudată.

Acest lucru ar putea avea implicații pentru căutarea vieții pe această lume extraterestră, dar nu vom ști mai multe pînă cînd navele spațiale echipate cu radar nu vor putea face observații de pe orbita Europei, pentru a le compara cu datele radar din Groenlanda.

Din fericire, două misiuni de explorare vor fi lansate în curînd, JUICE de la ESA și Europa Clipper de la NASA, ambele avînd la bord un radar care penetrează gheața.