Misterul culorilor neobișnuite ale lui Jupiter a fost rezolvat

Vîrtejurile și culorile vii ale lui Jupiter sînt elementele distinctive ale planetei, dar și unele dintre cele mai curioase trăsături ale acesteia.

Un studiu oferă acum o posibilă explicație pentru aspectul specific al planetei. O echipă de oameni de știință susțin că înțeleg ce cauzează culorile și vîrtejurile lui Jupiter.

Astrofizicienii Navid Constantinou și Jeffrey Parker au prezentat o nouă teorie potrivit căreia fluxurile de jeturi, care controlează fluxul de gaze din jurul atmosferei exterioare, se formează cu ajutorul gazelor magnetizate de sub suprafața planetei. Constatările cercetătorilor au fost publicate în The Astrophysical Journal.

Oamenii de știință știau că dungile colorate de nori care modelează aspectul lui Jupiter sînt ghidate de fluxuri de jet sau de vîntul puternic ce străbate planeta.

La suprafață, fluxurile de jeturi se comportă similar cu cele din atmosfera Pămîntului, dar capătă o funcție diferită sub norii atmosferici. Potrivit ultimelor măsurători efectuate de misiunea Juno a NASA, savanții au descoperit că aceste fluxuri se întind pe 3.000 de km înainte de a se opri brusc, lăsîndu-i pe Constantinou și Parker să se întrebe ce cauzează acest fenomen.

Pentru a înțelege cum funcționează aceste fluxuri de jeturi, cercetătorii au creat un model matematic, bazat pe ceea ce știau despre fluxurile de jeturi și modelele meteorologice de pe Pămînt. Jupiter este format în mare parte din hidrogen și heliu, astfel prezintă o presiune intensă de gaz sub suprafața sa, ceea ce poate forța electronii să-și piardă moleculele de hidrogen și heliu.

Odată ce aceste molecule sînt libere să se deplaseze, încep să creeze cîmpuri electrice și magnetice. Asta explică de ce Jupiter nu percepe acest nivel de presiune, decît în momentul în care gazul ajunge la 3.000 de km sub suprafață, acolo unde fluxurile de jeturi se opresc.

Cu alte cuvinte, echipa a descoperit că fluxurile de jeturi care modelează aspectul planetei se termină exact la 3.000 de km, datorită cîmpurilor magnetice aflate sub presiune. Aceste fluctuații magnetice influențează apoi modelele și mișcările observate din spațiu.