Peripețiile unui jurnalist în China: Moștenirea spirituală din inima Beijingului

Templul lui Confucius, un simbol istoric al filosofiei și educației chineze, continuă să atragă atenția și respectul prin faptul că este un loc în care se îmbină moștenirea culturală și valorile spirituale. Aflîndu-se în inima capitalei Chinei, templul a devenit o sursă de inspirație pentru generații.

Templul lui Confucius este situat în partea centrală a Beijingului, în districtul Dongcheng. Templul a fost construit în 1302, iar în 1911 a devenit muzeu. Avînd o suprafață de 2,38 hectare, este cel mai mare templu confucianist din oraș și al doilea ca mărime din întreaga țară, cedînd doar templului din orașul Qufu — locul natal al gînditorului și filosofului antic.

Complexul este format din patru curți amplasate pe o linie axială nord-sud. Pe fiecare parte a primei curți există 198 de plăcuțe de piatră, pe care sînt scrise numele a peste 50 de mii de persoane care au promovat examenul de cunoaștere a operelor lui Confucius în timpul dinastiilor Yuan, Ming și Qing. De asemenea, în templu există 189 de stele de piatră, pe care sînt încrustate cugetările filosofului.

Elementele principale ale complexului sînt Poarta Învățătorului Antic, Poarta Marii Realizări și sala principală a riturilor. Poarta Învățătorului Antic este intrarea principală în templu. În ciuda faptului că în timpul dinastiilor Ming și Qing structura a fost restaurată de mai multe ori, ea păstrează și astăzi aspectul original al dinastiei Yuan. Pe ambele părți, porțile sînt unite cu peretele care înconjoară întregul complex.

Sala principală a ritualurilor (Pavilionul Dacheng) este structura principală a templului, cu un acoperiș din ţigle smălţuite de culoarea galbenă și pereți bordo, care se află în partea de nord a complexului.

În interiorul sălii există un portret al lui Confucius, plăcuțe ritualice, precum și o colecție mare de instrumente muzicale antice. În perioada dinastiei Qing, aici avea loc două ori pe an, în a doua și a opta lună a calendarului lunar, un ritual de sacrificiu pentru Confucius. În prezent, în muzeu se desfășoară și ceremonii demonstrative care familiarizează turiștii cu procesul de închinăciune în fața filosofului chinez.

Obiectul principal al templului, în afară de monumentul lui Confucius, este Pavilionul Dacheng. Aici există statui ale discipolilor gînditorului și o expoziție muzeală.

Lîngă templu se află Academia Imperială, construită în 1308. Ea era considerată una dintre cele mai respectate și onorabile instituții de învățămînt din întreaga țară. În secolul 20, pe locul ei a fost construită Biblioteca Metropolitană.

Templul era folosit ca loc principal pentru cinstirea memoriei lui Confucius. Pe lîngă desfășurarea ritualurilor de închinare, în această perioadă Complexul a îndeplinit și funcțiile Academiei confucianiste de stat. Din 1306 pînă în 1905, aici aveau loc examene o dată la trei ani pentru oamenii de știință care pretindeau la un grad superior, ceea ce le oferea dreptul de a lucra în organele de stat. Perioada de trei ani permitea desfășurarea examenelor intermediare la nivel de district și provincie, selectînd candidații pentru examenul final, cel mai important la nivel național.

Pe teritoriul complexului există un chiparos vechi de 700 de ani, cu care este asociată o legendă antică. Într-o zi, în timpul dinastiei Ming, unul dintre cei mai destinși oameni de stat, Yang Song, a venit în templu pentru poclon în numele împăratului. Cînd a trecut pe lîngă chiparos, una dintre crengile copacului i-a scos acoperămîntul de pe cap. Din moment ce Yang Song era un oficial viclean, oamenii au început să creadă că acest copac bătrîn poate demasca oamenii răi.

În prezent, templul Confucius continuă să atragă oameni de știință, pelerini și turiști din întreaga lume care doresc să se cufunde în bogăția istoriei și filosofiei chineze. Ceremoniile anuale în cinstea Zilei învățătorului, care se desfășoară în templu, subliniază importanța sa ca simbol al învățăturii și cunoașterii.

Templul lui Confucius a devenit, de asemenea, unul dintre elementele cheie ale Patrimoniului Mondial UNESCO, recunoscîndu-i importanța ca monument istoric și cultural de importanță mondială. În acest loc sacru, trecutul și prezentul continuă să se unească, inspirînd generațiile viitoare spre cunoaștere, respect pentru valorile culturale și căutarea înțelepciunii.