În ultimii ani au cunoscut o largă răspîndire şi au prezentat un anumit interes manualele de istorie universală contemporană pentru clasa a IX-a şi cursul de prelegeri „Istoria universală. Epoca contemporană”, care au văzut lumina mai multor ediţii, autor fiind Anatol Petrenco, profesor universitar, doctor habilitat în istorie.
Însă, studiind minuţios aceste cărți, depistăm un şir alarmant de greşeli şi inexactităţi factologice, afirmaţii contradictorii, în plus, limbajul în care sînt scrise lucrările nu este unul tocmai potrivit pentru elevi şi studenţi. Baza izvoristică şi istoriografică a cursului de prelegeri, destinat studenţilor facultăţilor de istorie şi profesorilor de liceu, este infimă (în comparaţie cu strictul necesar) şi se află sub orice nivel al criticii, din punct de vedere al conţinutului. În acest context, vom menţiona că tema „Războiul al doilea mondial” a fost elucidată fără a fi axată pe vreo culegere serioasă de documente (excepţie făcînd problema Basarabiei care, evident, nu se afla în centrul evenimentelor conflagraţiei mondiale). Au fost ignorate şi lucrările unor astfel de istorici de talie internaţională prcum– Liddel Gart, Fuller, Tippelskirch, Muller-Gillebrand, Hattori, Boffa, Mosley, Boullok, Fliaischauer, Apton, Goutar, Kaideen ş.a. Lipsesc cu desăvîrşire şi memoriile celor care au participat nemijlocit la acele evenimente – Jukov, Rokossovcki, de Gaulle, Eisenhower, Galder, Varlimont, Sighemiţu etc. O lucrare care pretinde a fi serioasă este de neconceput fără studierea, cel puţin, a acestor lucrări.
Ţinînd cont de cele expuse mai sus, se crează impresia că autorul nu cunoaşte îndeajuns acest subiect (problematica în cauză).
Cît priveşte manualul de istorie universală pentru clasa a IX-a, el are un volum mult mai mare decît prevăd exigenţele curriculare şi normele sanitare general acceptate: este încărcat cu detalii, cifre, evenimente, nume de familie, persistă repetările. Ca urmare, citind materialul, elevul riscă să piardă sensul celor studiate şi să nu înţeleagă în ce constă esenţa problemelor elucidate. În manualul „Istoria universală contemporană. 1914-1999” (Chişinău 1999), temele II.2.1. (S.U.A.) şi II.2.2. (Franţa) cuprind, respectiv, 13 şi 11 pagini, pe cînd normele prevăd cca 4 pagini. În alte cazuri, unele teme sau subiecte importante sînt oglindite foarte superficial (II.6.3 – textul cuprinde 1/3 din pagină) sau în genere nu sînt reflectate. Astfel, elevii clasei a IX-a nu vor găsi nimic despre „Doctrina Truman”. Dacă mai facem un efort şi numărăm temele manualului şcolar, descoperim 38 de teme-paragrafe, una fără denumire (pag. 210-213) şi două teme de evaluare – în total 41. Şi toate acestea elevii sînt obligaţi să le însuşească în 34 de ore! Dar recapitularea? Sînt foarte dese cazurile cînd conţinutul materialului din paragraf sau subiect nu corespunde cu denumirea. De exemplu, în tema II.6.3 „Lumea multipolară la finele mileniului II – începutul mileniului III” poţi afla despre orice, însă nu despre lumea multipolară. De asemenea lipseşte un capitol, absolut necesar, ce ar aborda marile realizări ale ştiinţei şi culturii din a doua jumătate a sec. al XX-lea. Ori poate aşa realizări n-au avut loc? Sau poate dl profesor universitar consideră că ele nu trebuie cunoscute?
Adăuga comentariu