În ce măsură progresul tehnologic ajută învățătorii și elevii la ore

Educația tradițională cu purtători de hîrtie trebuie să rămînă la baza educației, dar să renunțăm la progresul tehnologic este ireal.

Această opinie a fost exprimată de Tatiana Cernîh, profesoară de limba și literatura rusă la liceul ”N.V.Gogol” din Chișinău, deținătoarea celui mai înalt grad didactic.

Profesoara a menționat că Pentru ea, deocamdată, tabla interactivă este un vis irealizabil, dar computerul și televizorul le folosește deseori în clasă.

”Să zicem, copiii pregătesc de sine stătător niște proiecte video neordinare, prezentări pe care le fac în timpul lecției. Una dintre sarcinile recente pentru acasă a presupus pregătirea unei «cărți de vizită» virtuale a poetului preferat din anii 60. La lecție, în timpul prezentării acestor lucrări, s-a creat o atmosferă înduioșătoare. Foarte creativi, copii alcătuiau «buchete» din datele biografice, fragmente de poezii, piese, filme documentare, niște soluții muzicale proprii”, a subliniat Tatiana Cernîh.

Potrivit ei, în ajutorul învățătorului vin și diverse metodici interactive - jocuri, rebusuri, teste.

”Denumirile lor deja permit dezvoltarea imaginației, fac lecțiile mai dinamice, cu atragerea tuturor elevilor - «Cred – nu cred», «Corect-incorect», «Șase pălării de cugetare», «Coșul cu idei», «Cărți inteligente». Totuși, nu tind să transform lecția într-un caleidoscop de trucuri interactive. Pentru mine contează mult fundalul emoțional, sinceritatea, disponibilitatea elevului de a-și exprima și apăra punctul de vedere”, a spus profesoară de limba și literatura rusă la liceul ”N.V.Gogol” din Chișinău.

Ea a spus că «trucul» pe care îl crede foarte important la lecțiile de literatură este cititul cu voce tare a celor mai semnificative, spirituale pagini ale operei.

”Foștii elevi deseori recunosc, că au memorizat pentru toată viața anume acele clipe, în care eu, cu lacrimile gata să curgă, le citeam despre moartea lui Oblomov sau a Nataliei Melehova, despre părinții lui Evghenii Bazarov veniți la mormîntul fiului. Deseori fragmentul citit cu voce din «Maestrul și Margarita», din «Crimă și pedeapsă» devine punctul de pornire a unor discuții sincere, dificile”, a spus Tatiana Cernîh.

Ea a recunoscut că sarcina de a învăța pe de rost o poezie, pentru mulți elevi din clasele superioare este ceva șocant.

”Cică, cei mici trebuie să învețe poezii, nouă la ce ne servește? Trist, dar trebuie să răspund la această întrebare nu doar copiilor, ci și unor părinți, care cred că asta ar fi o pierdere de timp”, a subliniat profesoara.