Cele mai îndrăgite melodii meldovenești, pe versurile marelui Mihai Eminescu

Astăzi, ​se împlinesc 174 de ani de la nașterea marelui poet, scriitor, prozator și jurnalist Mihai Eminescu. Tot astăzi, în Republica Moldova, este marcată și Ziua Națională a Culturii.

Poezia lui Mihai Eminescu a inspirat generații și a făcut inimi să bată mai interns, iar artiți din toate timpurile din țara noastră nu au ezitat să interpreteze melodii scrie pe versurile marelui poet.

Una din cele mai legendare melodii este cea a compozitorului Anatol Chiriac pe versurile poeziei ”De-aș avea...”

Melodia a prins viață datorită lui Ștefan Petrache.

„Ce te legeni, codrule”, pe muzica lui Mihai Dolgan, este o altă melodie interpretată de Ștefan Petrache care a dat viață poeziei lui Eminescu.

Frumoasa poveste de dragoste a lui Eminescu, redată în poezia ”Seara pe deal”, a prins viață datorită regretatul Iurie Sadovnic care a știut să găsească linia melodică perfectă pentru aceste versuri.

Artistul Cristofor Aldea-Teodorovici, în 2021, este inspirat de poezia lui Eminescu și dă o nouă viață lui ”O rămîi, care a interpretat, în premieră, piesa pe melodia compusă de regretatul său tată, Ion Aldea-Teodorovici.

Mihai Eminescu a servit sursă de inspirație și pentru trupa Akord care a lansat videoclipul unei piese cu versurile din „Ochiul tău iubit”, pe muzica lui Eugen Doga.

De menționat că Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. Studiile liceale le urmează la Cernăuţi, apoi audiază cursuri preferenţiale la Viena şi Berlin. A activat sporadic ca director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, revizor şcolar, apoi, împreună cu Ioan Slavici şi Ion Luca Caragiale a fost redactor la ziarul „Timpul” de la Bucureşti. A participat la şedinţele Societăţii „Junimea”.

În timpul vieţii, criticul literar Titu Maiorescu a selectat şi a editat un singur volum („Poezii”, 1883), în studiul critic din prefaţă l-a remarcat ca pe un poet de geniu: „Eminescu şi poeziile lui”; apoi au fost publicate şi postumele (în substanţiala ediţie Perpessicius, 6 vol.). A cîntat cu pasiune dragostea şi natura, a satirizat prezentul, raportîndu-l la trecutul vitejesc, a aprofundat multe concepte filosofice, care frămîntă şi astăzi cugetele savanţilor.

Romanticul poet a suportat cu greu vitregiile vieţii cotidiene, a evadat mereu imaginar în arealuri cosmogonice („Scrisoarea I”), pasionat de cunoştinţe, a făcut escapade în timp, în miturile naţionale şi universale, în istoriile unor civilizaţii dispărute („Memento mori”, „Odin şi poetul”), a admirat şi a căutat să descifreze spaţiile siderale („Povestea magului călător în stele”). Eroii demonici, sceptici şi ironici i-au frămîntat gîndurile („Înger şi Demon”, „Demonism”).

Poezia lirică e de o armonie şi o muzicalitate inimitabilă, argument solid fiind apelarea savuroasă şi permanentă a compozitorilor la textele lui. Filonul folcloric îngemănat cu sentimentul de dragoste pe un fundal cu natura din „gura noastră de rai” l-au făcut să creeze opere rezistente în timp („Călin file de poveste”, „Dorinţa”, „Crăiasa din poveşti”, „Povestea codrului”, „Povestea teiului”, „Sara pe deal”, „Revedere” etc.). Patosul patriotic şi l-a exteriorizat în creaţii cu o vastă respiraţie epică („Scrisoarea III”, „Epigonii”). A fost mereu dominat de deconspirarea sensului vieţii pe pămînt, creînd o poezie meditativă cu reverberaţii din teoriile filosofului german A. Schopenhauer („Glossa”, „Rugăciunea unui dac”).

Opera lui de vîrf, în care omul de geniu e sculptat pe fundalul cotidianului efemer, este poemul „Luceafărul”. S-a manifestat şi în proza filozofică şi lirico-fantastică („Sărmanul Dionis”, „Geniu pustiu”, „Cezara”, „Avatarii faraonului Tla”), în stilizarea unor basme populare („Făt-Frumos din lacrimă”). A lăsat şi o vastă moştenire publicistică, ample proiecte dramatice nefinalizate, culegeri de folclor. Este încadrat de critica literară în patrimoniul marilor clasici ai literaturii universale.