Relațiile moldo-ucrainene și moldo-ruse de-a lungul veacurilor și pînă la război. Dezbatere

Societatea moldovenească are nevoie de o înțelegere mai profundă a trecutului pentru a înțelege dacă, în ce măsură și cum anume Istoria influențează prezentul și va influența viitorul nostru în cele mai importante aspecte.

Or, cel mai important și cel mai îngrijorător aspect al vieții noastre acum este războiul din preajma casei noastre și pentru care căutăm soluții - cum să îndepărtăm pericolul mare care planează de-asupra casei, deasupra întregii regiuni și, Doamne ferește, deasupra întregii lumi. Despre cele mai importante evenimente din relațiile Moldovei cu cele două state beligerante, învățămintele și soluțiile pe care le oferă acestea în condițiile crizei acute de securitate, au vorbit participanții la dezbaterea publică „Relațiile moldo-ucrainene și moldo-ruse de-a lungul veacurilor și pînă la războiul dintre cele două state”,organizate de Agenția de presă IPN.

Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că, istoria omenirii reprezintă procesul de dezvoltare a societății umane în ansamblu, care se caracterizează prin structuri ce se manifestă în istoria tuturor popoarelor. Procesul istoric global începe odată cu apariția societății umane și în funcție de trăsăturile distinctive comune este împărțită în mod convențional în perioade cronologice care mai sînt numite formațiuni social-economice.

„Este absolut normal să cunoaștem istoria unor țări, dar atunci cînd vorbim de istoria omenirii trebuie să înțelegem că complexitatea și interacțiunea dintre societăți și state contează foarte mult. Așa că istoria omenirii este cumva o proiecție deasupra istoriilor naționale. Sarcina istoriei lumii ca știință este tocmai de a cunoaște aceste interconexiuni”, a notat expertul. În acest sens el a apreciat ca necesară cunoașterea relațiilor Moldovei cu Federația Rusă și Ucraina, dar și a relațiilor dintre cele două state, de-a lungul veacurilor, dar a celor din perioada contemporană.

Comentatorul politic Anatol Țăranu, doctor în istorie, a menționat că istoria este o știință extrem de contradictorie. „Or, fiecare generație își scrie istoria sa. Istoria este despre tot ce a trăit omenirea pe parcursul existenței sale. Istoria poate fi împărțită în două mari părți – istoria reală, care e ceea ce a trăit omenirea, și este istoria scrisă, cea care a fost interpretată în mare parte de istorici și care rămîne de fapt în memoria colectivă. Despre istoria scrisă se vorbește ca despre istoriografie, adică istoria scrierii istoriei. Din acest punct de vedere, trebuie să înțelegem că istoricii sînt cei de la care se trag toate belele în viața asta din simplu motiv că ei interpretează în ultimă instanță ceea ce mai pe urmă se întipărește în mentalul colectiv”, explică Anatol Țăranu.

Potrivit lui, deseori există discrepanță mare între ceea ce scrie istoria și realitate. Istoriografia este cu atît mai precisă cu cît mai mult se bazează pe date concrete, în baza cărora se face scrierea istoriei. Totul începe de la documente, care sînt baza oricărei scrieri istorice, narațiunile orale, tradiția, inclusiv monumentele fizice etc. „Dacă e să ne referim la relația moldo-rusă care ține de secole, trebuie să spun că această relație în istoriografie a suferit schimbări de esență, de la alb la negru și pe parcurs o sumedenie de culori care redă această relație într-o formulă policromă”, a notat ex-ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă.

Valentin Constantinov, doctor habilitat în istorie, a declarat că relațiile moldo-ruse și relațiile ruso-ucrainene ar putea fi unite într-un singur concept pornind de la ideologia statului rus. „Nouă astăzi ne scapă un element foarte important: tradiția, ideologia, concepția, atitudinea față de străinătate, față de spațiu a conducătorilor ruși. Aș vrea să mă opresc la un moment crucial în constituirea ideologiei politice ruse. În momentul în care Rusia Moscovită sau Moscovia, eliberîndu-se de sub jugul tătaro-mongol într-un timp foarte scurt, n-au trecut o sută de ani, lansează ipoteza că Moscova este a treia Romă, iar a patra Romă nu va exista niciodată”, susține istoricul.

Potrivit lui, timp de cinci sute de ani consecvent, toți suveranii ruși au propulsat aceeași linie, aceeași concepție - „Moscova a treia Romă! Respectiv, a fost o îmbinare a factorului religios cu cel politic, pentru că ortodocșii au nevoie de un împărat – unul în cer, unul pe pămînt. Și această ideologie se leagă perfect pe așteptările credincioșilor”, explică Valentin Constantinov.

Istoricul spune că problema constă în calitatea imperiului care se pretinde „a treia Romă”. „Pentru că orice imperiu de-a lungul timpului a promovat două componente fundamentale – dezvoltarea economică și modelul cultural. Or, nici una și nici a doua nu a fost caracteristic pentru cea dea „treia Romă”. Adică ei aveau această ideologie, dogmă politico-religioasă, dacă doriți, dar nu au avut suport pentru ea”, menționează Valentin Constantinov.