Societatea de consum și Homo consumers

Foto: cablook.com

De problemele „societății de consum” erau preocupați mulți filosofi încă în anii 1960-70. De exemplu, sociologul și filosoful francez Jean Baudrillard a descris în cartea „Societatea de consum” (publicată în 1970), influența acesteia asupra stării morale și intelectuale a oamenilor și și-a exprimat speranța în dispariția cît mai grabnică a acestui fenomen.

Dar a trecut mai mult de jumătate de veac, iar acest fenomen nu a dispărut, ci dimpotrivă, a devenit unul dintre pilonii societății occidentale, ce pretinde a fi un exemplu pentru întreaga omenire.

Mai mult, societatea de consum și-a extins granițele din contul republicilor postsovietice. Această „infecție” a înflorit și în Moldova. Despre problemele societății moderne vă propun să reflectăm împreună cu directorul Institutului de Studii Avansate din Rusia, Iuri Gromîko, bazîndu-ne pe declarațiile lui în studioul postului de radio „Vesti FM”.

De unde a apărut acest model?

- Discutînd societatea de consum și criticînd-o în continuare, voi face două mici referințe. În Rusia, o parte dintre economiști afirmă că, deoarece noi nu putem scăpa de sărăcie, atunci din partea majorității populației există reacții foarte dure la necesitatea firească de îmbunătățire a consumului. Și al doilea moment – de regulă, în discuții, nivelul de trai și calitatea vieții nu se deosebesc. Acestea sînt două argumente preliminare, la care voi reveni mai tîrziu.

Societatea de consum a apărut în perioada de restabilire a Europei și a dezvoltării fulminante a Americii după cel de-al Doilea Război Mondial, cînd începe să se formeze un nou mecanism social al comportamentului de consum al omului. El constă în cîteva momente. Primul – comportamentul de consum se reduce la alegerea așa-ziselor opțiuni, ce pot fi dirijate. Al doilea – un rol important în acest proces îl are publicitatea și propaganda și implementarea în conștiință a diferitor necesități despre care omul nici nu bănuiește.

Iar al treilea – cultura se schimbă pe „celebrizare”, adică valorile culturale prin care era puternică omenirea trec pe planul doi. Iar în prim plan, drept exemple de urmat, vin așa-zisele ”staruri”, caracterizate printr-un exterior colorat și diferite scandaluri, inclusiv prin obișnuințe de consum speciale. Se introduce intenționat mecanismul de învechire rapidă a lucrurilor, o dată pe an – un costum etc. Acest moment de consum începe să se numească statut social, adică, dacă o dată la trei ani nu-ți schimbi automobilul, atunci tu ești un ratat – „Loser”.

Winner and Loser

În general, în societatea occidentală se consideră că a trăi cu un „loser” nu e bine, pentru că poți deveni și tu un „loser”. De aceea, sînt populare diferite cluburi de consum. Se creează un mecanism al modei, unde un om matur începe să-i imite pe adolescenți. Cele mai eficiente atracții ale modei sînt legate anume de comportamentul adolescentin, se insuflă că trebuie să fii veșnic tînăr. De aici și dezvoltarea operațiilor plastice și a tehnologiilor de întinerire, adică se pun la îndoială limitele naturale de vîrstă. Și apare mecanismul unei goane interminabile.

Însă în spatele acestora stă un lucru interesant – foarte puține obiecte cu adevărat calitative. De exemplu, o masă sau o casă, pe care omul le agonisește toată viața, după care le lasă moștenire copiilor. Dacă examinăm calitatea lucrurilor în America la mijlocul anilor 1980 și 1990 – acestea sînt obiecte chinezești de larg consum și case din pereți din carton presat, umplute cu termoizolanți sintetici. Obiectele de larg consum sînt cumpărate frenetic de oameni, cheltuind multe resurse și timp pentru shopping. Mall-urile au devenit locuri de cult. În spatele acestora stă o motivație ce seacă și distruge omul.

Intelectualii din SUA spun că, în general, studierea modelelor de cultură, citirea cărților, ascultarea muzicii clasice devin foarte importante, pentru că, dacă omul are anumite cerințe intelectuale profunde, atunci el consumă mai puține ”bunuri ale civilizației moderne”. Respectarea etaloanelor înalte se înlătură și se substituie destul de puternic și intens cu necesitatea de a cumpăra lucruri noi și noi. Societatea americană de consum se construiește pe exploatarea restului omenirii, extrăgînd de acolo resurse și produse. Și acesta se prezintă drept un ideal de consum și pămînt al făgăduinței. Iar toate celelalte state, chipurile, nu pot consuma. America parcă se află într-o formă supra-istorică și urmărește cum alte națiuni, ezitînd, se tîrăsc încolo.

Drept răspuns la toate acestea, la unii apare o reacție de protecție în forme extreme, arhaice, deoarece, în realitate, începe distrugerea identității omului, implantată în cultură, deoarece societatea de consum distruge toate codurile de cultură. Pentru ea codurile de cultură sînt importante doar ca imitații superficiale – este o ideologie a stimulatorilor, formelor fictive, ce impun persoana să se includă tot mai intens în procesul de consum.

Unii oameni întreabă: „Dacă potrivit logicii societății consumeriste de ”winner” și ”loser”, eu sînt ”loser”, atunci cum să trăiesc mai departe?” În realitate, divizarea în învingători și învinși este o construcție specială, care nu are nimic cu personalitatea dvs. Ea este utilizată în calitate de tehnologie de dirijare socială și dezvoltare a consumului producției corporației transnaționale, ce creează și produc mereu mărfuri de consum zilnic. La o mică analiză se poate constata că omul nu are nevoie de majoritatea acestor mărfuri, iar în multe cazuri ele sînt pur și simplu nocive. Pur și simplu trebuie să știți asta.

Viața în credit

Proiectul societății de consum a fost o alternativă socialismului în URSS și un model economic îndreptat spre creșterea continuă. Se promova ideea că nu trebuie să facem economii, ci să trăim cu ziua de azi. Cu cît mai mult consumăm, cu atît mai bine – în aceasta constă sensul vieții. În anii 1950-60 a avut loc căderea economiilor populației, deoarece oamenii au început să consume totul. Iar la finele anilor 1960 – începutul anilor 1970, în SUA s-a declanșat o criză economică de proporții. Pentru a stimula consumul, a apărut lozinca – „luați în credit”. Aceasta a durat pînă la următoarea criză din anii 2000, cînd economia reală a început să difere de economia banilor surogat. Apropo, creșterea economică europeană se află în hîrtiile de surogat.

Există calcule potrivit cărora, dacă China și India vor începe să consume mărfuri la fel ca Europa de Vest și SUA, atunci această catastrofă ecologică va fi inevitabilă. Al doilea moment – un joc cu așa-zisul progres, dezvoltarea, deoarece controlul asupra societății consumeriste este exercitat de capitalul financiar. Propunerea de a trăi în credit înseamnă că în această datorie se înscriu inclusiv creditele organizațiilor financiare și creditele producătorilor de mărfuri și servicii, adică consumatorul achită și pentru vînzarea banilor.

Societatea de consum este creată în primul rînd de capitalul financiar. Aceasta înseamnă că capitalul financiar nu agreează revoluțiile reale tehnico-științifice, deoarece aceasta comportă riscuri de pierdere a puterii. Colegul din Germania Jonathan Tennenbaum spune că, dacă privim perioada de la mijlocul anilor 1970 pînă în prezent, atunci nu vom vedea descoperiri științifice radicale legate de transformarea tehnologiilor și soluții total noi.

S-ar părea că totul e planificat, începînd cu zborurile pe Marte și crearea noilor principii ale navelor cosmice pînă la alimentele sănătoase și biofotonică. Toate acestea au rămas în spate și nu au fost transpuse în tehnologii, pentru că e mai rentabilă exploatarea și utilizarea soluțiilor deja existente, pur și simplu creînd variații. În prezent, sistemele de calculatoare permit combinarea diferitor elemente ale mărfurilor de consum. Parcă nu creezi nimic, dar schimbi fasonul, desenul etc. Isteria cu iPhone demonstrează foarte bine acest lucru. Noul iPhone este demonstrarea statutului și succesului. Cine nu-și poate permite să-l cumpere, ia un credit.

Autodistrugerea

Cel mai important lucru este problema demografică în societatea de consum pentru omul care implementează cultul plăcerii. Copiii nu sînt necesari. Singura problemă pentru el este bătrînețea în singurătate. În legătură cu aceasta trezește îngrijorare boomul cu înfierile în familiile homosexuale, unde este promovat cultul plăcerii, deoarece unul dintre tipurile de consum sînt serviciile sexuale. În această direcție, omul ar putea ajunge foarte departe – la pedofilie, comerțul cu organe. Este o limită după care societatea de consum, distrugîndu-se, deraiază în arhaică și săvîrșește actul de canibalism, devorîndu-se pe sine. Deoarece pentru a crea o familie este nevoie de o altă calitate a vieții – este nevoie de o casă, de posibilitatea de a cîștiga pentru casă, griji pentru educația copiilor, este nevoie de spațiu și riscuri, la care omul consumului nu merge.

Modelele de consum pe care omul, chipurile, și le alege singur sînt niște opțiuni. Ele sînt foarte primitive și sînt făcute după principiul combinatoricii. Omul ce consumă special este identificat de psihologi. Totul se face pentru a-l prinde în mreje. De aceea, noi ajungem pînă la o limită principială după care societatea consumeristă începe să se distrugă singură. Și apare problema separării nivelului de viață, care se măsoară în modele de consum (statut, apartenență la anumite grupuri, posibilitatea de a se afirma), și a calității vieții. Desigur, McDonald`s și calitatea vieții nu sînt compatibile.

De calitatea vieții sînt legate sănătatea, studiile, calitatea mediului ambiant, alimentația sănătoasă, posibilitatea de dezvoltare pe întreg parcursul vieții. Și aici apar un șir de paradoxuri. De exemplu, în Cuba săracă, cu un nivel jos de viață, o asemenea latură a calității vieții precum longevitatea, datorită medicinii cubaneze, este de neatins în SUA, unde oamenii consumă pastile împotriva stresului.

Este important să înțelegem că după destrămarea Uniunii Sovietice noi am fost supuși unui „atac de cadre” din partea societății consumeriste. Noi ne-am deschis toate sistemele de protecție, iar modelul omului de consum ne-a fost prezentat drept un model al persoanei care poate fi organizat total diferit, fericit și viu.

În tendința de consum este vinovată URSS?

Mulți consideră că setea de consum în societatea noastră a apărut deoarece în Uniunea Sovietică nu prea aveai ce consuma. De exemplu, frații Strugațki au presimțit apariția societății de consum în socialism în romanele „Lucrurile devoratoare ale secolului” (1964) și „Lunea începe sîmbătă” (1965). „Cadavrul insatisfăcut gastric” din romanul „Lunea începe sîmbătă” este un model al omului consumerist.

Totodată, cînd în Uniunea Sovietică nu exista un sortiment extins al mărfurilor de larg consum, deși parametrii calității vieții oricum se întrezăreau, societatea occidentală de consum a apărut ca un element foarte atractiv. La noi totul a început din cauză că în condițiile deficitului mărfurilor calitative sistemul de distribuție era controlat, deoarece accesul la mărfurile străine erau limitate prin intermediul magazinelor „Beriozka”, prin cecuri. A apărut un grup de speculanți care puteau distribui aceste mărfuri. A apărut un anumită cerere pentru mărfurile ce nu existau liber în comerț. Tendința de a procura un magnetofon de import sau blugi stimula crearea stereotipului că în Occident există mărfuri „reale”. Acest lucru era implementat conștient și era un fel de operațiune ideologică a Occidentului. Acest lucru se știe.

Totodată, societatea sovietică nu era suficient de omogenă și diversificată, deoarece dezvoltarea sistemelor de consum în direcția corectă înseamnă inclusiv posibilitatea manifestării diferitor comunități, grupuri, care au propriile viziuni asupra necesităților lor. Din acest punct de vedere, una dintre loviturile societății consumeriste după destrămarea Uniunii Sovietice este diversificarea prin sistemul de consum al societății occidentale.

Cum să nu rămînem victime ale societății de consum?

În prezent, noi trăim consecințele acțiunilor incorecte ale Partidului Comunist desfășurate pe timpul guvernării sale. Întrebare – putem propune și crea o alternativă societății consumeriste? În ce ar putea consta modul de viață concurențial în țările fostei URSS, adică un fel de modă la viața în această țară, la investirea aici? Fără răspuns la această întrebare noi vom continua să fim victime ale societății de consum ca model.

Aceasta ține și de problema tineretului, pentru care este foarte important să se afirme din punct de vedere profesional în țara sa, deoarece în ultimii ani a crescut emigrația peste hotare. Problema modului de viață de perspectivă în propriile țări ar putea fi legat în primul rînd de ideea casei și a cererii profesionale, unde poți face bani pentru casă, fapt ce astăzi este foarte greu de obținut. Mai departe, ceea despre ce vorbesc intelectualii occidentali – revenirea la alimentația sănătoasă locală – grîu curat, mere cu gust adevărat, apă pură.

În lume există proiecte ai căror autori doresc ca oamenii să revină la viața fericită într-un habitat firesc. Acestea sînt proiectele așezărilor ecologice ale austriacului Sepp Holzer, ce sînt create în multe țări ale fostei URSS, orașele soarelui în India etc. Cîteva proiecte de acest gen sînt implementate și în Republica Moldova, în special de compania SA „DAAC Hermes”.

Există o necesitate principală enormă în proiectarea modului de viață concurențial, care poate fi realizată. Anume aici trebuie să apară o alternativă la orientarea la tipul de mărfuri create în societatea capitalistă clasică și aruncate aici, precum și propriile modele de promovare. Dacă vom crea un model normal, atunci el va trebui să includă și un sistem de economii, iar aceasta presupune tipuri de ocupație cu perspectivă. Care sînt acestea?

Un lucru e cert – fără discutarea la nivel național a acestor probleme nu va fi posibilă nicio mișcare înainte.