Republica Moldova prea puţin a făcut pentru eternizarea memoriei cetăţenilor săi deportaţi. De această opinie sînt participanţii la ediţia a treia a "Expediţiilor Memoriei", organizate de Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din RM.
Luni, în cadrul unei conferinţe de presă, istoricul Octavian Ţîcu a spus că expediţia a avut loc în luna septembrie în regiunea Irkutsk din Federaţia Rusă.
"Am ales această destinaţie pentru că ştiam că în timpul celui de-al doilea val al deportărilor, pe 5-6 iulie 1949, acolo au fost deportaţi circa 6 mii de concetăţeni de-ai noştri. Eu însumi voiam să ajung acolo, căci printre deportaţi a fost şi bunica mea", a spus Ţîcu.
Potrivit lui, cu ajutorul Biroului pentru Relaţii cu Diaspora, au fost găsiţi oamenii care au fost deportaţi cu aproape 70 de ani în urmă. La momentul depărtării ei erau copii mici, iar unii s-au născut acolo, căci mamele lor au fost deportate fiind însărcinate.
"Astăzi în viaţă au mai rămas aproximativ 100 de persoane. Părinţii lor au fost aruncaţi în mijloc de taiga, la început trăiau în corturi, apoi în barăci. Cu timpul s-au aranjat acolo, au construit case şi sate întregi. Ei au fost primii care au început să cultive cartofi şi legume, au construit prima fîntînă. Pînă acum casele lor se evidenţiază, căci sînt elemente de ornament moldovenesc, iar la ferestre sînt perdele în stil naţional", a menţionat istoricul.
"Am fost primiţi cu căldură şi bucurie, cu ospitalitate moldovenească. Am trezit în ei o nostalgie. Mulţi ar vrea să revină la baştină, dar sînt deja prea bătrîni. Urmaşii lor s-au integrat în societate şi deja se simt ruşi. Deşi îşi dau seama că nu este normal să trăieşti şi să naşti copii în taiga, ei nu sînt supăraţi. Putem spune că ei au acceptat deportarea strămoşilor lor ca pe ceva inevitabil, ca pe un destin", susţine Ţîcu.
Istoricul Viorica Olaru-Cemîrtan a menţionat că, după proclamarea independenţei Moldovei, unii deportaţi sau copiii lor au revenit în RM.
"Însă nu toţi au putut să se regăsească în patria istorică, să primească compensaţii sau alte mijloace, mulţi nici măcar nu au legitimaţie de reabilitare a victimelor deportărilor. De aceea mulţi au revenit în Siberia, care a devenit pentru ei Patrie", a remarcat istoricul.
Adăuga comentariu