Doctoratul – prestigiu personal, prioritate a ţării sau sursă de venituri ilicite?

Foto: mail.ru

Dumitru Barbalat

La propunerea Ministerului Educaţiei, Guvernul a aprobat astăzi o hotărîre conform cărei unor instituţii de învăţămînt li se va oferi dreptul de a organiza studii de doctorat.

Acest drept îl vor obţine două instituții şi cinci consorţii. Ministerul Educaţiei defineşte consorţiile drept grupuri de instituţii cu dreptul de pregătire a doctorilor la anumite specialităţi, deşi noţiunea de „consorţiu” este cu mult mai largă. Aceasta, în special, este aplicată în activitatea financiar-economică şi reprezintă o formă de organizare temporară pentru unele organizaţii/instituţii/întreprinderi pentru coordonarea şi desfăşurarea activităţii economice.

În nota informativă la proiectul hotărîrii de guvern Ministerul Educaţiei nu prezintă nicio instituţie abilitată în prezent cu dreptul de organizare a cursurilor de doctorat în învăţămîntul superior. Şi nici nu indică numărul de persoane ce deţin titlul de doctor. Este un domeniu foarte specific şi costisitor, atît pentru stat, din punct de vedere organizațional, cît şi pentru pretendenţii la titlul de doctor.

În afara instituţiilor ce au dreptul de a organiza cursuri de doctorat, mai există Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Profesional, consiliile de acreditare şi atestare în diferite domenii cu statut de organe publice şi Consiliul Naţional de Acreditare şi Atestare de pe lîngă Guvern cu statut de minister.

Conform Listei specialităţilor ştiinţifice, aprobate de Guvern, în Moldova, de jure, pot exista 6 domenii ştiinţifice, 37 de ramuri științifice, 110 profiluri şi 399 de specialităţi ştiinţifice. Potrivit datelor statistice ale Centrului Naţional de Acreditare şi Atestare, în prezent, în Moldova, sînt 41 de instituţii cu dreptul de organizare a cursurilor de doctorat pentru 23 de profiluri de atestare pentru titlul ştiinţific, 249 de specialităţi ştiinţifice, inclusiv, potrivit aceleiaşi surse, Academia de Administraţie Publică de pe lîngă Preşedinţie, care a fost transmisă demult în gestiunea Guvernului.

În perioada 2004-2016, titlul de doctor la diferite specialităţi l-au obţinut 1765 de persoane, inclusiv – 215 doctori habilitaţi şi 1550 de doctori. Cele mai multe titluri au fost obţinute în domeniul pedagogiei/filozofiei/biologiei – 480, medicinii – 395, economiei – 309 şi dreptului – 274.

Cele mai multe titluri de doctor au fost obţinute în 2010 – 209 persoane, în 2011 – 190 şi în 2015 – 144 de persoane. Anul curent deja şi-au susținut tezele şi au devenit doctori 102 pretendenţi. Este semnificativ şi, totodată, alarmant faptul că nicio temă (!) nu a fost respinsă, doar trei au fost rechemate.

În diverse instituţii şi structuri ale Ministerului Educaţiei activează 101 doctori, la Ministerul Sănătăţii – 29, la Ministerul Agriculturii – 10, la Academia de Ştiinţe -260. Ar fi fost bine dacă unii doctori ar munci nemijlocit pentru dezvoltarea economiei şi legislaţiei naţionale. Însă asemenea informaţie lipseşte.

Care ar putea fi motivul creşterii cererii la titlurile de doctor? Probabil, putem găsi răspunsul în hotărîrea Guvernului privind mărimea plăţii, normativele pentru serviciile de evaluare şi acreditare şi modul de formare şi utilizare a mijloacelor speciale ale Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare (adoptată în 2005), potrivit căreia, pentru atestarea cadrelor ştiinţifice a fost stabilită o taxă de 9 mii de lei pentru o instituţie şi 5 mii de lei pentru o persoană.

Iar din 2011, după adoptarea Legii privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, costul serviciilor respective nu a fost introdus (poate au uitat?) în Lista documentelor permisive eliberate de organele de stat – emitenţi persoanelor fizice şi juridice pentru efectuarea unor genuri de activitate. În această listă au fost incluse doar documentele permisive eliberate de Consiliul de acreditare în medicină, care se emit gratuit.

Drept dovadă a faptului că Consiliul Naţional de Acreditare şi Atestare continuă să acrediteze şi să ateste ilegal pentru activitatea ştiinţifică contra plată serveşte şi Legea bugetului pentru 2016, care prevede că veniturile colectate de Consiliu în 2016 vor constitui 400 de mii de lei. Iar cheltuielile sînt stabilite în mărime de 5,5 milioane de lei, inclusiv pentru personal – 3,33 milioane de lei.

Statul de personal al Consiliului este de 36 de persoane, aprobate de preşedintele ţării, şi aparatul administrativ, aprobat de Guvern. Asemenea privilegii nu are nici Ministerul Apărării, pentru care preşedintele aprobă doar candidaturile ministrului, şefului Statului Major şi ale vice-miniştrilor.

Mai mult, pentru preşedintele Consiliului, vicepreşedinţi, secretar, contabil, preşedinţi şi specialiştii de profil salariile sînt aceleaşi. La fel şi perioada de timp necesară pentru procedura de evaluare şi acreditare, stabilit pentru preşedintele şi secretarul Consiliului, este aceeași, fiind cu 30% mai mare decît perioada de timp pentru contabil, preşedinţi şi specialiştii de profil. Incredibil! Oare preşedintele şi secretarul Consiliului muncesc mai mult decît specialiştii de profil? Mai mult, nu a fost modificat nici Codul cu privire la ştiinţă și inovare, care a stat la baza deciziei respective a Guvernului, al cărui autor este Academia de Ştiinţe (iar preşedintele AŞM, Gheorghe Duca, a contrasemnat hotărîrea).

Pentru a clarifica actuala situaţie din procedura de pregătire a tezei de doctorat şi atestării titlului de doctor/doctor habilitat, vom aminti cum avea loc procedura pînă la adoptarea de Parlament a Codului cu privire la ştiinţă și inovare. Solicitantul se adresa la instituţia respectivă conform profilului temei sau solicita şi tema. Lui i se repartiza un conducător. După finalizarea disertaţiei, urmau nişte proceduri interne, iar solicitantul se prezenta în faţa comisiei de atestare, care emitea verdictul – eşti doctor/ doctor habilitat sau lucrarea ta a fost respinsă.

Deseori se întîmpla că teza era respinsă doar din cauza neachitării „cotizaţiei” pentru comisie. În prezent, sarcina s-a extins semnificativ – instituţia respectivă, conducătorul tezei, a fost adăugată şi Comisia de atestare (cu ministerul de resort) şi Consiliul Naţional de Atestare şi Acreditare, ce constă din preşedinte, patru vicepreşedinţi, secretar şi 30 de membri. De aici pentru toţi trebuie să fie clar de cîte ori au crescut sumele „cotizaţiilor” pentru titlul de doctor/doctor habilitat.

In Statele Unite, de exemplu, Comunitatea juridică academică a renunțat la acordarea unor grade științifice prin atestare în principiu, deoarece cercetările doctorale și însăși practica atribuirii acestora a încetat, în opinia lor, să corespundă realității existente. Comunitatea a considerat că calitatea acestui tip de lucrări a devenit inacceptabil de joasă. La drept vorbind, și experimentul trecerii la acordarea, fără teză, a gradelor științifice în Germania este în mare parte determinat de practica din SUA. Deși trebuie remarcat faptul că această practică în SUA încă nu s-a încetățenit suficient și în ce măsură este una de succes urmează să se observe de-a lungul anilor.

Multe persoane capabile şi oneste, în cele din urmă, refuză să mai scrie tezele de doctorat şi să devină doctori doar din lipsa sumelor necesare pentru achitarea „cotizaţiilor”. Iar cînd timp de un an apar 200 de doctori noi, nu e greu să calculăm ce sume sînt acumulate ilegal, dar care sînt legalizate de Academia de Ştiinţe prin intermediul sistemului existent.

Ce cheltuieli suportă statul pentru solicitanţii titlurilor de doctor/doctor habilitat? Doar colaboratorii ştiinţifici, în anumite condiţii, au dreptul la un adaos lunar în mărime de la 600 pînă la 1100 de lei. Totodată, mărimea adaosului este indexată anual, în conformitate cu Legea privind bugetul de stat.