Între Moldova şi Ucraina a izbucnit un scandal, din cauza taxelor de import

Foto: utmagazine.ru

Anghelina Taran

Producătorii de lactate din Moldova cer, încă din iunie trecut, protejarea pieței locale de valul de importuri din Ucraina.

Despre necesitatea introducerii taxelor au început să vorbească şi producătorii de carne de pui. În februarie, Ministerul Economiei a elaborat un proiect de hotărîre a Guvernului, prin care se introduc taxele de import pentru unele mărfuri ucrainene. Iar drept răspuns, ministrul ucrainean al politicii agrare şi alimentaţiei, Alexei Pavlenko, în cadrul Asociaţiei Europene de Business a Ucrainei, a ameninţat cu „embargo pentru un şir de produse moldoveneşti”.

Însă partea ucraineană speră să reglementeze situaţia. O solicitare în acest sens a fost expediată la MAEIE de către ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Pavel Klimkin. Luni, 28 martie, la Chişinău se preconizează o întrevedere a reprezentanţilor Moldovei şi Ucrainei la nivel de experţi privind introducerea măsurilor de protecţie.

Pentru care produse vor fi introduse taxe

Sub presiunea producătorilor, Ministerul Economiei a propus utilizarea măsurii de salvgardare, prevăzute de Acordul de liber schimb cu CSI (semnat pe 18 octombrie 2011 la Sankt-Petersburg şi ratificat de Parlamentul Republicii Moldova în 2012). Este vorba despre aplicarea temporară a taxelor vamale de import în Moldova a producţiei de origine ucraineană pe opt poziţii tarifare din Nomenclatorul de mărfuri al RM.

0207 – „Carne şi organe comestibile ale păsărilor de la poziţia 0105, proaspete, refrigerate sau congelate” (taxa în valoare de la 15%+100 de euro/t pînă la 20% +100 euro/t).

0402 – „Lapte şi smîntînă din lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alţi îndulcitori (edulcoranţi), în afară de 0402 29110 – lapte cu destinaţie specială, pentru sugari, în ambalaj ermetic cu greutatea de cel mult 500 g, cu conţinutul de grăsime de peste 10 mas.%” (taxa – 10%);

0403 – „Lapte acru, lapte prins şi smîntînă, iaurt, chefir şi alte sorturi de lapte şi smîntînă fermentate sau acidulate, chiar concentrate, chiar cu adaos de zahar sau alţi îndulcitori (edulcoranţi), sau aromatizate, sau cu adaos de fructe, nuci sau cacao (taxa – 15%);

0405 – „ Unt şi alte substanţe grase provenite din lapte; paste lactate pentru tartine” (taxa de la 15%+500 euro/t pînă la 20% + 500 euro/t);

0406 – „Brînzeturi şi caşuri” (taxa – 15%);

160100 – „Cîrnaţi, cîrnăciori şi produse similare, din carne, organe sau sînge; preparate alimentare pe bază de aceste produse”; (taxa – 15%);

210500 – „Îngheţate şi alte forme de gheaţă comestibilă, cu sau fără cacao” (taxa– 15%);

2523 – „Ciment” (taxa – 10%)

Taxele intră în vigoare peste 10 zile de la publicarea hotărîrii Guvernului şi se vor menţine pînă pe 31 decembrie 2016. Datorită taxelor, bugetul de stat s-ar putea completa cu aproximativ $2,3 milioane.

Asta însă nu e tot

Precum a comunicat ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Eduard Grama, acest proiect a fost coordonat şi cu Ministerul Agriculturii, care a propus ca lista de mărfuri să fie completată cu sucuri, conserve, produse de panificaţie şi patiserie.

Săptămîna viitoare, proiectul hotărîrii cu privire la introducerea măsurilor de protecţie la importul unor mărfuri din ţările CSI va fi examinat de Guvern, adică, în principiu, problema ar trebui să fie soluţionată. Totuşi, vicepremierul, ministrul Economiei, Octavian Calmîc, în cadrul întrevederii cu ambasadorul Ucrainei în Moldova, Ivan Gnatişin, a menţionat disponibilitatea părţii moldovene de a desfăşura o întrevedere a copreşedinţilor Comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene pentru cooperare comercial-economică, pentru a examina toate aspectele comerţului bilateral.

Ucraina ameninţă cu embargo

Ce consecinţe pot apărea pentru Moldova? Întregul export moldovenesc în Ucraina în 2015, potrivit datelor preliminare ale statisticii, este estimat la $45 milioane 839,3 mii, iar importul din această ţară – la $371 milioane 127,9 mii, adică noi am cumpărat de la vecinul nostru din est de opt ori mai multe mărfuri ($325 milioane 288,6 mii) decît el de la noi. În această situaţie, cine are nevoie mai multă de celălalt? În prezent, să cumperi nu e o problemă, e greu să vinzi.

De aceea, dacă Ucraina va decide să introducă embargo, Moldova, practic, nu pierde nimic, deoarece nu livrează în ţara vecină lactate şi produse din carne. Exportul de ciment, în ultimii ani, s-a redus constant, iar în 2015 a fost sistat complet, deoarece nu a rezistat concurenţei. E curios faptul că, odată cu majorarea volumului importului în Moldova, se reduceau taxele vamale pentru mărfuri, fapt ce a dus la necompetitivitatea mărfurilor similare autohtone cu cele ucrainene.

În 2015, în Ucraina erau în vigoare taxe la tot importul (au fost anulate pe 1 ianuarie 2016). Din această cauză, Moldova, timp de un an şi jumătate, a pierdut această piaţă (în 2014, noi am exportat mărfuri în valoare de $109 milioane 226,8 mii) şi nici nu am crîcnit. De aceea, avînd o balanţă semnificativă negativă a comerţului moldo-ucrainean, este oare în măsură Ucraina să-şi ameninţe vecinii cu embargo?

Iar ministrul Grama a căzut de acord cu faptul că, atunci cînd există o balanţă comercială negativă, putem introduce liber bariere tarifare.

Importul ucrainean creşte de cîteva ori

În ultimii doi ani, a fost înregistrată o creştere semnificativă a importului în ţara noastră a produselor lactate şi din carne, precum şi a cimentului. Analiza geografiei arată că în topul ţărilor-importatoare se află Ucraina, ce deţine o pondere de 40-50% dintre livrările acestor mărfuri. Conform regulilor OMC şi ale Acordului de liber schimb cu CSI, cînd volumul importului dintr-o ţară depăşeşte 15% din volumul total al importului sau cînd există riscul acestei creşteri, atunci pot fi introduse măsuri de protecţie.

Pe unele poziţii tarifare, majorarea importului a fost bruscă. De exemplu, volumul livrărilor de smîntînă, iaurt, chefir s-a majorat de 1,5 ori, a mezelurilor – de 4,5 ori, a brînzeturilor şi caşcavalurilor – cu 33%, a îngheţatei şi produselor similare – de 1,2 orie, a cimentului – de 6 ori.

Industria de lactate din Ucraina a livrat în Rusia 40% din producţia fabricată. Din 1 ianuarie 2016, Federația Rusă a introdus embargo alimentar faţă de Ucraina, fapt ce a determinat producătorii de acolo să-şi reorienteze exportul, inclusiv pe piaţa moldovenească, care este prea mică pentru această cantitate de import.

Producătorii de lactate nu pot fi comparaţi

- Toţi au observat că pe rafturile magazinelor au apărut foarte multe produse lactate din Ucraina, spune directorul executiv al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Lapte şi Produse Lactate, Carolina Linte. Însă noi nu cerem interzicerea importului acesteia în Moldova, ci doar introducerea unor măsuri de protecţie, adică consumatorii autohtoni nu vor avea de suferit, deoarece această producţie oricum va fi prezentă, doar că, posibil, într-o cantitate mai mică. În schimb, ea va avea preţuri apropiate cu cele ale producţiei noastre.

Nu trebuie să comparăm capacităţile de producţie ale ţării cu o populaţie de 40 de milioane de oameni şi a Moldovei, cu o populaţie de circa 3 milioane, iar dacă vom lua în consideraţie numărul moldovenilor care lucrează peste hotare, atunci rămîn puţin mai mult de 2 milioane. În Ucraina funcţionează 140 de întreprinderi, care procesează circa 11,5 milioane tone de lapte pe an. La noi – 13 întreprinderi, ce procesează 520-550 de mii de tone.

În toţi aceşti ani, noi am activat cu o rentabilitate de cel mult 15% (potrivit hotărîrii Guvernului „privind liberalizarea preţurilor”, din 1994), în realitate – cu 2-3%. Dacă vom pierde o parte din piaţa internă, atunci se vor închide întreprinderile, la care lucrează peste 15 mii de oameni. Iar posibilitate de export nu avem, deoarece în primul rînd, noi nu avem asemenea cantităţi, și chiar dacă am avea, atunci producţia noastră nu este competitivă la preţ – pe pieţele vecinilor din Est – şi la calitate – pe cele din Vest, deoarece nu corespunde normelor şi standardelor europene.

Noi în orice caz nu vom putea livra producţia noastră în supermarketurile UE, deoarece ele solicită calitate şi livrări constante. Astăzi însă acest lucru este practic imposibil de realizat, deoarece procesatorii autohtoni colectează doar 20% de la fermieri şi circa 80% de la populaţie, fapt ce este categoric interzis de legislaţia europeană. Totodată, acolo la fel există o mare varietate de produse locale. Cotele la producţia de lapte în UE au fost ridicate pe 15 martie 2015, fermierilor li s-a permis să producă atîta lapte, cît doresc.

Eu cred că ar fi fost mai corect şi mai oportun ca statul nostru să se gîndească la piaţa şi la ramura internă, pentru a pierde locurile de muncă şi piaţa. Totodată, toţi cei 13 procesatori din industria produselor lactate fac parte din categoria marilor contribuabili. Cel mai supărător este faptul că, în ultimii 5-6 ani, statul a efectuat investiţii semnificative în gospodăriile de fermieri. Însă, dacă noi vom rămîne fără piaţa de procesare, atunci fermierii vor rămîne fără şeptel, pentru că nu vor avea posibilitate să-şi vîndă laptele în fiecare zi, susține Carolina Linte.

Există şi măsuri netarifare de protecţie

Producătorii au propus introducerea cerinţei privind etichetarea producţiei în limba de stat, prin excluderea utilizării autocolantelor la import.

Potrivit Carolinei Linte, în prezent, există un proiect de lege în care va fi consfinţită această normă. În aceasta vor fi reflectate noile reguli ale Comisiei Europene ce ţin de etichetarea produselor alimentare (Regulamentul UE nr.1169/2011). Acest proiect este inclus în Planul Guvernului de implementare a Acordului de asociere cu UE pentru 2017. Datorită acestui fapt, marcajul producţiei noastre va corespunde standardelor europene, iar faţă de produsele importate vor putea fi aplicare aceleaşi cerinţe.

Adică produsele de import se vor scumpi puţin, deoarece producătorul va fi nevoit să comande ambalaj pentru loturi mici. Pe această măsură noi putem conta aproximativ pînă la sfîrşitul acestui an. Totodată, proiectul a primit deja avizele tuturor ministerelor.

De asemenea, în calitate de barieră tarifară, mediul de afaceri propune adoptarea listei de produse alimentare permise pentru a fi introduse în ţară de persoane fizice fără taxe, în sumă de 300 de euro. De exemplu, regulamentul european limitează strict ce poate fi introdus pe teritoriul UE.

„Populaţia din Nordul şi Sudul Moldovei aduce foarte multe produse alimentare din Ucraina. Noi propunem ca Guvernul să aprobe o asemenea listă, în care, spre exemplu, să fie stabilită o cantitate-limită a producţiei animaliere – cel mult 2 kg, deşi UE interzice complet importul de produse alimentare”, explică conducătorul asociaţiei „Lapte”.

Şi găinile noastre sînt mai scumpe

Preşedintele Uniunii Producătorilor din Industria Avicolă, Dorin Ciurea, a menţionat că, în 2012, doar importul oficial de carne de pui din Moldova s-a majorat de aproape două ori. Însă mai există şi fluxul de contrabandă, al cărei volum este foarte greu de estimat. Carnea de pui ce ajunge în ţara noastră ilegal este mai ieftină decît importul legal.

Desigur, toate acestea influenţează asupra producătorilor locali, deoarece costul acestei producţii în Ucraina este mai mic din start decît cel din Moldova, deoarece energia electrică, gazul, alte fiscalităţi sînt mai ieftine, 80% din TVA rămîne pentru dezvoltarea întreprinderilor, prin urmare, este imposibil de concurat cu ei.

Dacă în 2015 se mai înregistra o creştere a producţiei locale, atunci în 2016 are loc reducerea acesteia, deoarece veniturile populaţiei s-au redus şi oamenii aleg produsele ucrainene, care sînt mai ieftine. Pentru comparaţie: intermediarii cumpără din Transnistria o găină de contrabandă cu 23 de lei bucata, iar la noi 1kg de carne pui costă 34 de lei. Dar ce calitate are carnea de contrabandă – e o întrebare dificilă, deoarece nu se ştie în condiţii este păstrată şi transportată aceasta. De asemenea, un rol aparte îl joacă şi micul trafic: cetăţenii noştri aduc din Ucraina produse alimentare, inclusiv carne de pui.

Paradoxal!

La începutul lunii ianuarie, Agenţia Naţională pentru Securitatea Alimentelor din Moldova (ANSA) a eliberat autorizaţii pentru 35 de întreprinderi ucrainene ce fabrică producţie de origine animalieră, pentru introducerea lor în Moldova. Printre acestea figurează 19 producători de lactate, 11 – de produse din carne, 3 – de peşte şi 2 – de ouă şi produse din ouă. Ministrul Politicii Agrare și Alimentaţiei din Ucraina, Alexei Pavlenko, a scris în acest sens pe reţelele de socializare: „Accesul pe piaţa moldovenească deschide posibilităţi de dezvoltare a producţiei de origine animalieră şi îi stimulează pe producători să-şi sporească calitatea producţiei şi să modernizeze procesul de producţie”. Adică piaţa noastră mică este foarte importantă pentru ţara vecină.

Potrivit directorului ANSA, Gheorghe Gaberi, întreprinderile atestate şi care figurează pe site-ul DG SANTE primesc dreptul la import, adică acestea au fost verificate de inspectorii UE, iar celelalte – de către inspectorii noştri împreună cu serviciul veterinar. În prezent, la frontieră este verificată producţia importată din Ucraina. Astfel, în 39 de probe ale producţiei lactate nu au fost depistate încălcări.

- Ne miră altceva: fabricile noastre de lapte ne critică pentru faptul că noi, chipurile, nu verificăm minuţios importul şi cer protejarea pieţei, însă ei singuri solicită autorizaţii pentru importul producţiei finite din Ucraina şi Turcia. Ei scriu solicitări la ANSA cu rugămintea de a trimite la întreprinderile ucrainene inspectori pentru a atesta aceste fabrici. E foarte straniu. Aproape toţi producătorii noştri mari solicită autorizarea importului. Dacă i-ar fi interesat doar materia primă, ar fi fost clar că ei scriu: „Importul producţiei lactate în sortiment de la producător” şi fac trimiteri la obligaţiile contractuale cu magazinele.

Spre exemplu, producătorul din Soroca solicită insistent trimiterea inspectorilor la fabrica ucraineană, deoarece acesta are contracte serioase de export şi el nu-şi poate îndeplini obligaţiile faţă de piaţa internă. El intenţionează să importe producţia pentru a o comercializa în Moldova. Desigur, producătorii autohtoni ar putea activa şi pe pieţele de export, spre deosebire de ţările arabe. Însă noi trebuie să asigurăm şi piaţa internă cu lactate de calitate ce nu conţin uleiuri vegetale şi lapte-praf”, spune Gheorghe Gaberi.

Ce se achiziţionează în cadrul licitaţiilor pentru sfera socială

Importînd lactate în asemenea cantităţi, mai rămîne ca şi în spitale, şcoli, grădiniţe şi armată să fie livrat lapte de import. Potrivit informaţiilor noastre, în prezent, untul ucrainean, ce nu este identificat şi e mai ieftin decît cel moldovenesc, şi care, posibil, conţine grăsimi vegetale, ajunge prin sistemul achiziţiilor publice în Armata Naţională şi nu este exclus că şi în grădiniţe. Asta deoarece pentru producătorii locali achiziţiile publice sînt practic închise, din cauză că oferta lor este apriori mai scumpă.

La concursurile de achiziţie participă nu companii producătoare. Acestea cumpără 100 kg de unt moldovenesc, obţin certificatul, participă la tendere cu certificatele noastre, dar livrează producţie ucraineană. La achiziţionarea untului, acesta nu este ambalat în pachete de 200 g, ci în cutii mari de 20 kg. Pe marfă, respectiv, nu scrie nimic. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu livrările brînzei de vaci şi, cel mai probabil, şi cu laptele-praf, deoarece acesta e cu mult mai ieftin decît al nostru. Există o gamă de produse de import care cîştigă mai uşor tenderele decît cele moldoveneşti. Şi acolo se învîrt mulţi bani.

Producătorii spun că acest lucru este cunoscut de toată lumea, însă nu se ştie pentru care motiv nimeni nu vrea să lupte. Nu e greu de ghicit de ce.