Secretele Razboiului rece: Ucigasul nuclear al satelitilor

Foto: spacedaily.com

Un raport intocmit in urma cu 50 de ani pentru premierul Marii Britanii, dezvaluit unul dintre secretele Razboiului rece. Dar, se intreaba BBC, exista vreo garantie ca lucrurile scrise in acel document nu se vor repeta in zilele noastre?

In 10 septembrie 1962, un raport de o importanta extraordinara ajungea pe masa premierului Harold McMillan. Un document secret referitor la evenimentele care au determinat Marea Britanie sa renunte a primul ei satelit, Ariel-1.Aparatul, rezultat al unei colaborari intre Regatul Unit si Marea Britanie, fusese lansat in luna aprilie a aceluiasi ani de pe Cap Canveral.

Satelitul urma sa analizeze straturile superioare ale atmosferei terestre si actiunea razelor roentgen ale Soarelui. Instrumentul a functionat ireprosabil pana in 13 iulie 1962, cand legatura cu Pamantul s-a intrerupt brusc. De ce? Cu patru zile inainte, SUA efectuasera un test nuclear in cadrul experimentului cu numele de cod Starfish Prime.

Explozia s-a produs la o altitudine de 400 de kilometri deasupra Insulei Johnston, din Oceanul Pacific, la sud-vest de Honolulu. Deflagratia, cel mai puternic test nuclear din spatiul cosmic, a generat un impuls electromagnetic care a intrerupt comunicatiile, a oprit televizoarele si aparatele radio, ba chiar a stins luminile in Hawai.

In urma testului in jurul Pamantului s-a creat o noua centura, temporara, de radiatii, care a "ucis" satelitul Ariel-1. Agentia spatiala americana, NASA, a inteles imediat ce s-a intamplat, dar nu i-a pus la curent pe colegii britanici. Cand, in sfarsit, oficialii de la Londra au realizat despre ce este vorba, ministrul de atunci al stiintei, Lordul Hailsham, primit misiunea de a elabora raportul pentru premier.

Dar Ariel-1 nu a fost singurul satelit "ucis" de experimentul Starfish Primes. Se crede ca din aceeasi cauza "a decedat" satelitul Telsat, primul aparat cosmic american, care asigura legaturi telefonice si transmisiuni televizate, scrie BBC-Future. Agentia noteaza, in context ca, desi Lordul Hailsham a subliniat in raportul sau ca "lectia care decurge din acest eveniment rezida in necesitatea ajungerii la un acord privind interzicerea testelor atomice", expertii miltiari au interpretat totul din alt unghi.

Ei s-au gandit daca o astfel de deflagratie sau o arma electromagnetica poate fi folosita pentru scoaterea din functiune a satelitilor cosmici ale inamicului sau orice alta aparatura cu destinatie militara plasata de acesta pe orbita. "Armele electromagnetice nu sunt atat de extraordinare cum se afirma", sustine Elizabeth Quintana, directr de programe stiintice miltiare ale Royal United Services Institute, RUSE. Dar ele exista.

Destinate utilizarii lor de catre trupele aerospatiale sau pe avioane, aceste arme pot "arde" toate sistemele electronice intr-un perimetru dat sau pot pot distruge un anumit diapazon de unde radio, ceea ce poate perturba, spre exemplu, buna functionare a unui intreg sistem de radare.

Astazi, exista tehnologii care permit doborarea unui satelit. In 2007, China a distrus cu ajutorul unei rachete balistice un satelit meteo, actiune care a dus la formarea unui nor de deseuri cosmice pe orbita. Alte state lucreaza, de asemenea, la tehnologii cu stationare orbitala care, pe viitor, ar putea fi utilizate pentru capturarea satelitilor adversarilor.

Quintana mentioneaza ca a devenit posibila dotarea satelitului cu o arma compacta electromagnetica cu tinta fixa. "Aparatul este lansat in spatiu astfel incat sa ajunga langa alt satelit, pe care il defectandu-i toate schemele electronice", explica expertul britanic.