Ştiaţi că aveţi o semnătură electronică simplă?

Foto: adimea.com.co

În lumea de astăzi, odată cu dezvoltarea Internetului multă lume sigur a apelat prin intermediul poştei electronice personale la diferite servicii sau au înaintat cereri la organele centrale, locale ori la tot felul de departamente. Şi la fel, desigur, au primit deseori răspunsuri de genul „scrisoarea dv. nu are semnătură electronică”, din care cauză aceşti funcţionari, sub pretextul legii, vă numeau „anonimi” şi nu examinau cererile dv. Atunci v-aţi întrebat: Ce-o mai fi şi semnătura aia electronică?

În anul 2004, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală, care definea baza juridică de utilizare a documentelor electronice şi a semnăturii digitale; cerinţele de bază faţă de documentul electronic şi semnătura digitală. De asemenea, a fost stabilită procedura de aplicare a semnăturii digitale, care se generează de către titularul certificatului cheii publice prin intermediul mijloacelor semnăturii digitale.

Se mai dă şi definiţia semnăturii digitale – atribut indispensabil al documentului electronic, obţinut în urma transformării criptografice a acestuia cu utilizarea cheii private, destinat să confirme autenticitatea documentului electronic.

În mai 2014, Parlamentul adoptă o nouă Lege – privind semnătura electronică şi documentul electronic. Scopul acestei legi era acelaşi. Noua lege deja defineşte tipurile de semnătură electronică – semnătură simplă, semnătura avansată necalificată, semnătura avansată calificată. Semnătura electronică simplă presupune că documentul electronic conţine informaţii care identifică autorul şi expeditorul documentului electronic. Cu alte cuvinte, nu e ceva complicat sau supranatural, este doar adresa dv. de e-mail.

Dar cum stau lucrurile de fapt? Atunci cînd le parvin scrisori sub formă electronică, absolut toate structurile de stat, inclusiv comisiile parlamentare şi Departamentul petiţii al Guvernului, cer semnătură digitală, fără de care petiţionarul e calificat drept „anonim”, iar petiţia lui nu se examinează. În cel mai bun caz, veţi fi înştiinţat caustic că sînteţi anonim.

Şi asta, în ciuda faptului că, prin definiţie, scrisoarea anonimă (din grecescul „anonimos”), este atunci cînd nu se indică numele şi prenumele, domiciliul şi adresa electronică. Nu-i exclus deloc că toate structurile de stat ne obligă să obţinem semnătură digitală proprie ca să ne ceară taxă pentru servicii contra tarif special.

Am expediat o solicitare la Ministerul Justiţiei, pentru explicaţii cu privire la interpretarea eronată a conceptului de „anonim” de către funcţionarii diferitor structuri de stat. În răspunsul său, instituţia a specificat că atunci cînd în petiţie e indicat numele, prenumele, domiciliul şi adresa electronică (e-mailul) a petiţionarului, asemenea solicitări nu pot fi considerate anonime şi sînt supuse examinării, în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.

Ministerul Justiţiei a promis de asemenea că în contextul elaborării viitoare a procedurii de modificare a actelor normative de profil, va ţine cont de propunerile sugerate privind ajustarea Legii cu privire la petiţionări.