Producția de lactate – la răscruce

Foto: loveopium.ru

„Noul guvern va trebui să se decidă: să existe sau nu mîine produsele lactate moldovenești sau mai ieftin și mai ușor ar fi să ne mulțumim cu cele importate”, a declarat pentru NOI.md șefa Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Lapte şi Produse Lactate, Carolina Linte.

Interlocutoarea a precizat că din cele 420 de tone de lapte, prelucrate anual de întreprinderile din republică, doar 20 la sută sînt produse la ferme mari, celelalte 80 la sută fiind preluate de la populație.

„Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană prevede o perioadă de 7 ani de temă pe acasă, în care noi trebuie să ajustăm întregul lanț, de la producerea laptelui și pînă la prelucrarea lui, la standardele și normele europene. Iar statul nici nu s-a gîndit să înceapă. Dacă fermierii mai beneficiază de o oarecare, deși insuficientă, asistență financiară, atunci întreprinderile prelucrătoare, cu părere de rău, sînt absolut lipsite de ea”, a specificat experta.

Ea a reamintit că „deja de nenumărate ori întreprinderile de prelucrare a laptelui au apelat la Guvern, solicitîndu-i anularea articolului legii aprobate tocmai în 1996, care prevede limitarea rentabilității procesului de producere pînă la 15 la sută. Iar întreprinderilor le rămîne cel mult 2-3 la sută, care sînt insuficiente pentru dezvoltarea și reutilarea liniilor de producere. Majoritatea întreprinderilor activează în baza utilajului vechi, cu consum sporit de energie. Sînt necesare investițiile statului în ramură”.

„Am sperat foarte mult la creditul polonez, însă cu el se întîmplă lucruri stranii: pînă acum nu ne-au fost prezentate calculele care ar dovedi apariția dobînzii de 3 la sută, pe cînd Polonia oferă o dobîndă de 0,15 la sută. Noi înțelegem că este nevoie de o anumita asigurare financiară, dar nu atît de înaltă. Este posibil că pentru alte ramuri ale agriculturii, cu exportul ulterior al produselor finite, aceste cheltuieli nu sînt atît de semnificative, însă perioada de recuperare a investițiilor în prelucrarea laptelui este foarte îndelungată. Spre exemplu, linia poloneză de producere a brînzeturilor costă 15 milioane de euro, însuși procesul de pregătire și maturizare a acestora este îndelungat. Cît va trebui să muncim ca să răscumpărăm investițiile?”.

Printre alte investiții nu mai puțin importante, necesare din partea statului, ar fi crearea unui laborator special, în care ar putea fi stabilită nu numai aciditatea și grăsimea laptelui recepționat, ci și alți parametri ai calității. Dacă nu va fi asigurată activitatea acestui laborator, întreprinderile noastre prelucrătoare nu vor putea obține certificatele europene și vor fi nevoite să suspende activitatea, așa cum s-a întîmplat cu cîteva zeci de fabrici din România vecină.

„Noi importăm 40 la sută din produse lactate, practic toate brînzeturile – o cantitate neînsemnată este produsă în raioanele Orhei și Cahul. Nu este aceasta o rezervă pentru mai bine de 2 milioane de consumatori? Mai mult decît atît, aceste produse nu se tem de niciun embargo”, a subliniat șefa Asociației.