Aleksandr Sladkov: „Profesia de jurnalist militar nu mai este una rară” (VIDEO)

Foto: noi.md

Următorul oaspete al Clubului Internaţional de Presă „Format-A3” a fost cunoscutul corespondent al postului de televiziune „Rossia”, Aleksandr Sladkov. Misiunea lui este să reflecte evenimentele militare din „punctele fierbinţi”, cu care se ocupă de peste 20 de ani. „Nu este doar dorinţa de senzaţii tari şi dependenţa de adrenalină”, ‒ spune Aleksandr, ‒ „ci o dorinţă arzătoare de a clarifica problema, de a arăta profunzimea şi durerea”.

„Eu nu am visat să devin reporter militar”, ‒ a mărturisit Aleksandr Sladkov. – „Am absolvit Colegiul Militar Superior din Kurgan, însă atunci, la începutul anilor 90, mulţi nu şi-au realizat cariera de militar. Am încercat să activez ca jurnalist militar. Au izbucnit conflictele din Transnistria, Abhazia, Tadjikistan, cineva trebuia să plece încolo. Astfel a şi început totul. Acum, profesia de jurnalist militar nu mai este una rară. Mulţi dintre colegii mei filmează acum Maidanul în Ucraina şi alte conflicte regionale. Cel mai important lucru în activitatea noastră e să spunem adevărul şi atunci nu vor exista probleme”.

Printre reportajele realizate de Aleksandr Sladkov se numără şi cele din Groznîi, din timpul luptelor din ianuarie 1995 şi ianuarie 2000. Sladkov a filmat şi eliberarea ostaticilor în Budennovsk, Kizlyar şi Pervomaisk. A lucrat în timpul operaţiunilor de epurare de către forţele federale a teritoriilor din Daghestan, care au fost atacate de mercenari şi comando-urile cecene în august 1999, a realizat subiecte despre invazia NATO în Iugoslavia, Irak. A participat la reflectarea operaţiunii Armatei Americane în Afganistan în 2001 şi multe alte acţiuni. Reporterul a prezentat publicului din Moldova un nou film documentar „Pichetul de foc. Cei rămaşi în viaţă” («Огненная застава. Оставшиеся в живых»).

„Este vorba despre Pichetul 12 al Detaşamentului de Grăniceri din Moscova, de la graniţa tadjico-afgană, care a fost atacat de un grup de mujahedini. Grănicerii au luptat timp de 10 ore, respingînd eroic atacul inamicului. 25 de soldaţi şi ofiţeri au murit. În filmul nostru am vrut să urmărim soarta acelor oameni, peste 20 de ani”.